Compostarea, o posibilă soluție pentru problema deșeurilor din Cluj-Napoca

Foto: Dan Bodea

Un proaspăt lac de levigat și un nou incendiu la rampa de gunoaie din Pata Rât au reamintit autorităților clujene dar și cetățenilor din oraș că lângă Cluj-Napoca avem o adevărată bombă ecologică. Soluțiile propuse și așteptate în acest moment sunt, în general, legate de finalizarea Centrului de Management Integrat al Deșeurilor, însă pe termen lung s-ar putea ca acest lucru să nu fie suficient. Depozitarea nu poate fi o soluție la nesfârșit, în condițiile în care vom continua să producem, astfel că reciclarea trebuie să devină tot mai mult o prioritate, spun specialiști. Ce facem cu deșeurile? Compostarea ar putea fi o variantă, crede Cristina Modoi, lector universitar și inginer în cadrul Facultății de Știința și Ingineria Mediului din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Cristina Modoi explică faptul că, personal, obișnuiește să colecteze selectiv deșeurile pe care le produce acasă. Prietenii ei fac la fel, iar mulți dintre studenții care lucrează au în prezent business-uri sau ONG-uri care încearcă să contribuie în acest domeniu. Este însă prea puțin, crede ea, în condițiile în care problema deșeurilor ține inclusiv de gradul de civilizație și de modul în care fiecare dintre noi se raportează la mediul înconjurător și la relația cu acesta.

„Modul în care ne gestionăm deșeurilor este o reflecție a gradului de civilizație. În țările civilizate nu vezi ce vezi la noi. Este o chestiune ce ține de responsabilitate și educație. Vine și de la noi, dar și autoritățile locale ar trebuie să fie mai implicate. Managementul deșeurilor nu presupune conducere, ci tot ceea ce înseamnă gestionare, de la colectarea selectivă, la reciclare. Managementul deșeurilor înseamnă și o reducere a cantității de deșeuri pe care fiecare din noi le produce acasă. Trebuie să începem prin a cere mai puțin pungi de plastic, de exemplu”, crede ea.

În condițiile în care, la nivelul județului Cluj, 60% dintre deșeuri reprezintă fracție umedă, incinerarea lor nu este cea mai bună soluție, în condițiile în care ar presupune utilizarea unor resurse poluante la rândul lor. astfel, varianta cea mai potrivită în opinia Cristinei Modoi este compostarea.

„Din punctul meu de vedere, pentru deșeurile din România, incinerarea nu este o soluție, deoarece, așa cum o colegă doctorandă a studiat, 60% dintre ele sunt biodegradabile. Reprezintă fracție umedă și noi avem cantități foarte mari de deșeuri de acest fel. Depinde de climă și de regiune, de posibilitatea de a avea a avea hrană proaspătă și de multe altele. Fracția umedă, pentru a fi arsă, are nevoie de putere calorică mare. Dacă nu ai putere calorică, ai nevoie de combustibil și implicit consumi.  Putem face ceea ce inclusiv bunicii noștri făceau: compost. Pentru toată partea biodegradabilă, se poate face compostare aerobă, în condiții naturale, și anaerobă, în reactoare. Utile ar fi ambele soluții. Avem deja tancuri de compostare anaerobă în Cluj, la Stația de Epurare a Apelor Uzate, deci nu e ca și cum nu știm să lucrăm cu ele”,  explică profesorul universitar.

În esență, compostarea poate include orice grupe de deșeuri, în condițiile în care aproape orice folosim în viața de zi cu zi poate fi refolosit într-un fel sau altul. Prin compostarea și utilizarea produsului finit rezultat din acest proces s-ar crea și locuri de muncă, spre deosebire de simpla depozitare a deșeurilor.

„Hârtia de xerox și hârtia curată poate fi reciclată. La fel, plasticul, chiar dacă după reciclarea unor sticle de plastic nu mai poți face tot sticle de plastic, dar le poți face mese de grădină, scaune, pixuri sau orice altceva. Există multe modalități prin care se pot refolosi composturile, dar pentru asta ai avea nevoie de investitori. Chiar dacă pare simplu să depozitezi, asta presupune costuri mari de construcție. Apoi, găsirea unui teren care odată ocupat de depozit va scădea valoarea terenurilor din jur, pentru că nimeni nu ar vrea să locuiască lângă un depozit de deșeuri. Sigur că nici din compostare nu ies foarte mulți bani, dar este o soluție. Din moment ce în alte țări se reciclează, nu înțeleg de ce la noi nu se poate. Să depozitezi deșeuri înseamnă costuri și costurile vor exista și în continuare. Pata Rât este o problemă de mediu și una socială. Acolo, oamenii reciclează non-formal și ajută și ei, dar depozitul trebuie închis pentru că legislația o cere. Generează multe probleme și costurile de mediu sunt foarte mari și pe termen lung”, explică Cristina Modoi.

Cu toate acestea, reciclarea lipsește din planurile de rezolvare a problemei deșeurilor. Ceea ce se colectează selectiv în România ia calea exportului, în condițiile în care nu avem un reciclator măcar la nivel regional.

„Oricât ai colecta selectiv, dar nu ai unde să le trimiți la reciclare, pentru că noi trimitem în exterior ceea ce colectăm selectiv pentru că nimeni nu reciclează. Nu știu de ce autoritățile nu acordă facilități celor care ar fi interesați să investească în domeniu, pentru că este nevoie de facilități pe termen lung. Sunt afaceri care au nevoie de mult timp și, prin comparație, poate părea că să faci un depozit de deșeuri e mai profitabil pentru business, chiar dacă nu este așa. Este nevoie de reciclatoare și de reciclare în industria deja existentă, cum ar putea fi cazul hârtiei, care să fie reciclată acolo unde mai există fabrici de acest fel. Reciclatorul ar trebui să fie regional, pentru că are nevoie de multă materie primă. Noi ne permitem de exemplu să nu reciclăm aluminiul din dozele pe care le folosim zilnic. Să reciclezi înseamnă locuri de muncă și o utilizare efectivă a deșeurilor care altfel ar sta fără să facă nimic. Din compostare, după maxim un an ai un produs finit și ca administrație publică nu trebuie să urmărești doar profitul, ci rezolvarea unei probleme. Bonusul este că în timp chiar poți face profit sau îl poți folosi în regie proprie”, mai spune Cristina Modoi.

Proiect făcut și uitat

Românii ar putea beneficia de finanţare pentru gestionarea deşeurilor biodegradabile în propriile gospodării. Mai exact, prin intermediul primăriilor, fiecare gospodările ar putea beneficia de o unitate de producere a compostului din deşeuri menajere biodegradabile. Îngrăşământul rezultat va putea fi folosit în propria grădina sau valorificat, potrivit unui proiect lansat de Ministerul Mediului în octombrie 2016.
Suma totală alocată acestui program era de 50 milioane lei, din bugetul Administraţiei Fondului pentru Mediu. Bugetul poate acoperi circa 40 de unităţi administrativ-teritoriale (UAT), care vor echipa circa 100.000 de gospodarii, în funcţie de tipul de unitate de compostare ales, cu posibilitate de suplimentare a fondurilor, susţineau la acea vreme oficialii de la Ministerul Mediului, citați de adevarul.ro.

„Pentru fiecare unitate de compostare individuală, valoarea maximă acceptată poate fi de până la 300 lei inclusiv TVA, pentru unităţile de tip monobloc cu volum cuprins între 200 şi 400 litri, sau de până la 15.00 de lei inclusiv TVA pentru cele cu tambur rotativ. Suma maximă eligibilă pentru fiecare UAT fiind de 1,5 milioane lei. Avantajele compostării individuale implică faptul că tratarea deşeurilor organice este realizată pe loc. Nu există costuri suplimentare provenite din colectare, mărunţire, aerisire fiind nevoie doar de o investiţie iniţială, care este mult mai mică comparativ cu compostarea centralizată. Costurile sunt reduse, iar tehnologia nu implică consum energetic, poluare, etc. Unităţile de compost au o durata de viaţă şi sustenabilitate de 20-30 de ani şi nu necesită mentenanţă”, susţine sursa citată.


Publicitate

Postaţi un comentariu