Clujenii care vor să-i educe pe români să nu mai risipească mâncarea

Dintr-o ţară în care, înainte de revoluţie, alimentele să găseau greu în magazine, unele doar pe cartelă, România a devenit peste doar două decenii, unul dintre cei mai mari risipitori de mâncare din lume. Un grup de clujeni de la JCI, coordonaţi de medicul stomatolog Marius Bud (foto) (Erika Bărăgan, Corina Brânduşan, Mirabela Istrate, Alina Ocrainiciuc, Adela Patiu, Raul Ropan, Sergiu Spătaru, Manuela Tăut şi Mara Timofe), a lansat un proiect intitulat „Food Waste Combat”, iar de curând au lansat şi un volum, în premieră românească, intitulat „Risipa alimentară. Analiză şi posibile soluţii”.

Risipa

 

 

Reporter: Cum aţi pornit proiectul vostru şi care este scopul lui?
Marius Bud: Noi am pornit în JCI un proiect, care se numeşte Food Waste Combat, care e o campanie de luptă împotriva risipei alimentare, pentru că statisticile din România ne plasează pe locul 8 în Europa la risipa alimentară, ceea ce e foarte grav, mai ales că acum 25 de ani eram în penurie alimentară. Atunci muream de foame în România şi acum am ajuns să fim risipitori. Dar ceea ce ne-a frapat –şi de aceea am pornit proiectul- e că populaţia nu e informată. Dacă îi spui unui român că România e pe locul 8 în Europa şi că în România un produs din 5 ajunge la gunoi, în ambalajul original, nici măcar nu e desfăcut, nu te crede. Am făcut nişte calcule şi se aruncă cam un kg de alimente pe zi de fiecare om şi cu banii daţi pe mâncarea aruncată timp de un an se pot face 9 plinuri de benzină. Am pornit iniţial campania de informare, am generat o grămadă de materiale, pliante, am făcut filmuleţe şi aşa ne-a venit şi ideea cărţii, pentru a putea să-i ţintim şi pe cei care nu stau toată ziua pe internet.

Rep: Cum au ajuns românii printre cei mai mari risipitori de mâncare ai Europei? De ce ţine asta? De psihologia cumpărătorului, te tehnicile de marketing ale magazinelor?
MB: Cred că ţine de psihologia românului; de obicei, omul care se ajunge merge în cealaltă extremă: când n-ai avut, tinzi să ai foarte mult. Şi cred că românii sunt învăţaţi încă de acasă, de mici, că trebuie să fie, că mai bine să fie decât să nu fie.

Rep: Poate ţine şi de traiul din perioada comunistă: când prindeai ceva alimente, luai mai multe, mai ales că nu le găseai tot timpul sau erau pe cartelă. Parcă era şi o lege atunci care interzicea să faci stocuri de alimente.
MB: Aşa e. Posibil să mai fie o explicaţie –aici e o părere personală-, faptul că România a avut o populaţie preponderent rurală, ori la sate risipa nu e atât de evidentă ca la oraş, pentru că acolo mâncarea se mai dă la animale. Dar şi aceea e tot risipă, pentru că, în mod normal, porcul n-ar mânca, de exemplu, salam de Sibiu.

Rep: Ce ar putea, ce ar trebui să facă românul pentru a nu risipi atât de multă mâncare? Pe de o parte, pentru a cumpăra doar cât are nevoie, iar pe de altă parte, chiar dacă cumpără peste nevoi, cum să nu se piardă hrana respectivă?
MB: În primul rând, ar trebui să-şi optimizeze lista de cumpărături, să-şi facă de acasă o listă precisă de cumpărături, pe produse, pe cantităţi şi pe câteva zile. Să nu-şi întindă cumpărăturile pe o perioadă foarte mare de timp, pentru că s-ar putea să se răzgândească şi după trei zile să vrea altceva de mâncare, iar ce a cumpărat pentru o săptămână să nu-i mai trebuiască şi să arunce. Să fie atent la termenele de valabilitate, fiindcă degeaba cumperi 20 de bucăţi dintr-un produs, dacă ele expiră peste trei zile, de exemplu, că nu reuşeşti să le mănânci. Şi să consumi dintr-un produs ce se poate consuma; nu trebuie să arunci un produs doar pentru că nu arată ca în cataloage: de exemplu, şi roşiile care nu arată perfect rotunde sunt la fel  de bune ca celelalte. De cealaltă parte, dacă tot a cumpărat prea mult, ca să nu le arunce, poate să share-uiască într-o comunitate care are nevoie, doar că aici e puţin mai complicat, fiindcă nu sunt programe puse la punct pentru asta. Noi avem în vedere să încercăm o astfel de acţiune prin care să mijlocim sharingul de alimente, între cei care au prea multe şi cei care au prea puţine. E ca un fel de bursă a alimentelor.

Rep: Ce fac alte ţări în această privinţă? Există exemple de bune practici?
MB: Exemple de bune practici sunt în Marea Britanie, Olanda, unde s-au pus la punct acele bănci de alimente, în care cei care au surplus, duc un sac de făină, o ladă de mere etc, iar cei care au nevoie merg şi le iau. Un alt exemplu este cu frigiderele amplasate în comunităţi, între clădiri. Eu, de exemplu, dacă am jumătate din prăjitura gătită de soţie, o las acolo şi vine cine are nevoie, dar aici fără a avea deocamdată  un control al siguranţei alimentare, din păcate; se bazează pe buna credinţă a fiecărui om.

„Alimentaţia a constituit şi continuă să fie şi în prezent o problemă majoră a umanităţii. Această problemă devine cu atât mai stringentă cu cât demografia este în continuă creştere, iar profilul consumatorului într-o continuă schimbare. La nivel mondial, problematica alimentaţiei şi risipei în creştere a început să fie tot mai mult luată în vizor (…). În România, acest subiect a apărut pe tapet abia în ultimii ani, în urma publicării datelor oficiale despre risipa alimentară în ţara noastră. În decurs de 25 de ani, România a parcurs drumul de la penuria alimentară din timpul perioadei comuniste la urcarea în top ten al ţărilor europene care fac risipă alimentară. Majoritatea românilor nu sunt încă conştienţi de această problemă, iar semnalele şi strategiile oficiale de rezolvare sunt încă foarte slabe spre inexistente”, Marius Bud, Prefaţă la „Risipa alimentară. Analiză şi posibile soluţii”

Risipa alimentară în Cluj-Napoca

„Fructele cele mai des cumpărate sunt bananele, merele şi portocalele, iar legumele cele mai des cumpărate sunt roşiile, morcovii, cartofii şi ardeii. Acestea constituie şi una dintre categoriile de produse risipite cel mai frecvent. Într-un procent de aproximativ 56%, respondenţii profită în mod frecvent de ofertele promoţionale din magazine la cumpărarea de produse alimentare. Cu toate acestea, 33,7% dintre respondenţi consideră că de obicei cumpără alimente într-o cantitate mai mare decât e necesar. Mai mult, majoritatea respondenţilor (aproximativ 78%) consideră că aruncă între 0,5 şi 20% dintre alimentele neconsumate săptămânal, aceste produse ajungând în principal la gunoiul menajer. Cel mai frecvent motiv pentru care alimentele cumpărate sunt aruncate în constituie depăşirea termenului de valabilitate (34,2%)”, Mara Timofe, în „Risipa alimentară. Analiză şi posibile soluţii”

Risipa alimentară în România şi în lume

„Un european aruncă în medie 179 kilograme de alimente pe an (…). FAO estimează că la nivel mondial se iroseşte o treime din alimentele produse, ceea ce înseamnă de trei ori hrana necesară pentru întreaga populaţie a globului, iar valoarea pierderilor reprezintă de şase ori valoarea ajutoarelor mondiale alocate pentru dezvoltare. (…) Conform estimărilor, în perioada 2006-2012, risipa alimentară la nivel european s-a dublat, iar ritmul de creştere a fost din ce în ce mai mare în fiecare an. (…) Clasamentul este condus de Marea Britanie (16,12%), Germania (11,63%) şi Olanda (10,59%). Faţă de media europeană de 180 kg de deşeuri alimentare pe cap de locuitor, un român aruncă 97,5 kg de mâncare, aproape 10 kg de alimente pe lună, potrivit unei statistici europene. De asemenea, la cumpărături românii pun în coşuri mai mult decât au nevoie, iar statisticile arată că 15% dintre alimentele aruncate nici măcar nu au fost scoase din ambalaj”, Manuela Tăut, în „Risipa alimentară. Analiză şi posibile soluţii”


Publicitate

Postaţi un comentariu