Cazări cu gust amar, de ambele părți ale baricadei: „Am stat în mai multe cămine. Alte administratoare, aceeași atitudine. Sunt alese pe sprânceană”

Foto: Dan Bodea

Anul universitar 2015-2016 a început. Cazările studenților au avut loc, chiar și festivitățile de deschidere. Lucrurile își urmează cursul normal. Cu toate acestea, mai mulți studenți mărturisesc că au rămas cu un gust amar în urma cazărilor. Alții, susțin că acest gust îi însoțește pe tot parcursul anului, din cauza atitudinii pe care o au administratorii căminelor clujene. Vom vedea în cele ce urmează ce anume îi deranjează atât de mult pe studenți, dar și cum tratează unele universități reclamațiile acestora.

Adriana Negru, administratoarea căminului trei din Campusul Universitar Hașdeu a fost acuzată de studenți că și-ar fi luat pauză mai mult de două ore, în timp ce mai mulți adolescenți așteptau în fața căminului să se cazeze, având o atitudine sfidătoare la adresa acestora și a părinților lor.

„Sâmbătă, 26 septembrie, administratoarea căminului trei din Complexul Universitar Hașdeu a uitat să își încheie pauza de prânz, stând peste două ore în pauză, în timp ce în fața căminului erau persoane care așteptau să se cazeze. Programul de pauză este de la 13.00 la 14.00. Pe doamna administrator de la căminul trei nu o interesează ca vin părinți din cele mai îndepărtate colțuri ale țării ca să-și cazeze fiicele în cămine. Cât timp acea persoana care se crede un manager de cămin este în pauză, de ce nu o înlocuiește cineva? De ce suntem obligați să stăm după asemenea persoane? De ce angajează UBB-ul oameni din aceștia, total nepotriviți și necalificați? Când ai nevoie de administrator în timpul anului, nu-l găsești ca stă două ore (în cel mai bun caz) prin cămin”, povestește un clujean care și-a însoțit o cunoștință la cazări.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

„Au adus cinci lenjerii de pat și le-au pus peste paturile noastre ocupate!”

O altă domnișoară a avut parte de o experiență mai puțin plăcută care o are protagonistă tot pe doamna Adriana, întâmplare care a avut loc cu câteva zile înainte să se decazeze.

„Aveam contract până pe 13 iunie 2015. Aveam de gând să mă decazez cu trei zile înainte. Ei bine, cu patru zile înainte de expirarea contractului, doamna administrator ne-a informat prin intermediul doamnei de serviciu că trebuie să ne mutam de la etajul 3, cu totul, la parter întrucât etajul trei va fi închiriat. Mare mi-a fost mirararea când mi-a bătut în ușa dimineața la 8:00 și ne-a spus să evacuăm camera. Am încercat să vorbesc pe cel mai respectuos ton cu doamna administratoare. I-am explicat că nu pot să mi strâng efectiv lucrurile în decurs de două ore și să mă mut pentru că tocmai mă pregăteam să merg la job. Nu ne-a explicat nimeni nimic. Pur și simplu a zis să ne mutăm. De la parter se decazaseră mai multe fete, deci era loc pentru noi. Am mers împreună cu o colegă să îi explicăm că nu ne putem muta pentru că ambele trebuie să mergem la job și că ziua următaore vom elibera de tot camera. A început să țipe la noi. I-am spus de contract și a urlat și mai tare. «Bine, am să-ți pun cinci țigani în cameră și ai să vezi tu nesimțito. Ce, ești tu deșteaptă că ai pomenit de contract ? Fă și tu ca celelalte!”», mi-a zis.

M-a șocat cum țipa la mine de parcă am dat foc camerei. Fără supărare, dar mi-am plătit mereu caminul, am fost cuminte, nu am făcut probleme. Dacă eu faceam cum a făcut ea la locul meu de muncă, nu mă mai angaja nimeni din Cluj! Doamna de serviciu a încercat să mă liniștească, spunând că urmau să vină niște străini la etajul trei. Apoi, au adus în cameră cinci lenjeri pe care le-au pus peste paturile noastre ocupate! Mai eram trei fete care nu aveam cum să ne mutăm în ziua respectivă. Nu le-a păsat. Văzând asta, am plecat în acea zi de tot din cămin!”, povestește studenta.

Aceasta spune că în momentul în care s-a cazat, după perioada verii, era mucegai pe pereți. A durat două săptămâni ca administratoarea să se mobilizeze, mai spune aceasta. „Aveam pneumonie, dar nu a contat. A trebuit să rabd două săptămâni. Drept răsplată, la evacuare am avut la dispoziție două ore să plec, deși conform contractului mai puteam sta trei zile în acea cameră!”, spune studenta care între timp s-a mutat în chirie.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

De asemenea, administratoarea căminului trei este acuzată de studenți că ar fi făcut rezervări în cămin înaintea distribuirii camerelor, contra unor favoruri materiale. „Prietena mea era cât pe ce să fie scoasă din cameră, pentru că administratorul din căminul trei a rezervat pentru alte cinci persoane camera. Nici nu apucase să-și despacheteze din bagaj… După ce prietena mea s-a certat minute bune cu administratoarea, spunându-i ca ea nu are niciun drept să o mute în altă cameră după ce a semnat un contract, ceea ce e adevărat și a fost confirmat chiar de o studentă voluntară la biroul de cazare, administratoarea a cedat până la urmă, și le-a mutat pe fetele cu rezervarea în altă cameră. Fetele cu rezervarea au început să se plângă, reamintindu-i doamnei administratoare de „mica atenție” pe care a primit-o de la părinții lor”, povestește un student.

Pe numele doamnei Adriana Negru a fost formulată o reclamație. Spre surprinderea reclamantului, răspunsul a venit din partea rectorului Universității „Babeș-Bolyai”, Acad. Ioan-Aurel Pop,  în câteva zile.

Răspunsul rectorului

„În urmă sesizării făcute de dumneavoastră, am solicitat mai multe informații celor implicați, iar rezultatele verificărilor făcute la nivel administrativ au arătat faptul că pauză de masă a doamnei administrator Adriana Neagu nu a depășit timpul anunțat la toate căminele. În plus, comisia de cazare formată din studenți nu susține acuzația de comportament neprincipial și neprofesionist. Ne bucurăm, însă, că ne-ați scris, întrucât dorim să știm care sunt problemele cu care se confruntă studenții noștri pentru a putea găsi soluții mai bune pe viitor pentru gestionarea situațiilor de acest tip.

Cu prețuire, Acad. Ioan-Aurel Pop, Rector”.

De remarcat este faptul că doar studenții din comisia de cazare au analizat acuzația, conform spuselor rectorului.

Ce spun alte studente despre administratoarele căminelor din Hașdeu?

„Am stat în mai multe cămine. Alte administratoare, aceeași atitudine. Sunt alese pe spânceană, cred: cele mai crizate persoane din Cluj au devenit administratoare. Ne privesc de sus. Orice le rogi, nimic nu se poate. Și când îmi plăteam regia mergeam cu groază”, spune o studentă.

„Are relevanță dacă vă spun că au fost cazate persoane care nici nu au prins loc în cămin?” întreabă o altă studentă. „E plin de persoane cazate clandestin, mai ales în A-uri! Sunt multe cazuri și în căminul 1. Două exemple în acest sens: în căminul 1 s-a cazat o persoană cu 5, 80, iar în A cu 4, 46”, povestește aceasta.

„Am vrut să mă mut dintr-un cămin în altul, având persoană de schimb. Dacă jefuiam o bancă, ieșea mai puțin scandal! Administratoarea din căminul patru s-a crizat de parcă am turnat apă fiartă pe ea! Am ieșit afară plângând. Procedura a început la ora 9:00 și s-a încheiat în jurul orei 17:00. O adevărată aventură: să te muți dintr-un cămin în altul!” , povestește o altă studentă o experiență mai veche.

Reversul medaliei: Cum arată cazările prin ochii unui membru al comisiei de cazare 

Gustul amar al cazărilor este resimțit și de cei din comisiile de cazare. Florin Mureșan, unul dintre studenții care s-au ocapat de cazările pentru Căminul XVI din Hașdeu, ne-a explicat cum stau lucrurile de cealaltă parte a baricadei.

„Cu o zi sau două înainte să înceapă cazările, comitetul de cazare se întâlnește la cămin și împreună cu administratorul, se pune pe treabă. Se iau listele cu studenții care au primit loc în cămin și se face oglinda căminului. Oglinda este o coală mare A2 sau mai multe coli A4 lipite, pentru că nu este buget pentru așa ceva și se fac pătratele cu numărul camerelor. Fiecare cameră din oglindă e alocată unei facultăți. Sunt unele camere alocate mai multor facultăți. Se ia fiecare listă cu oamenii care au primit cămin de la fiecare facultate și se notează camerele ce le sunt alocate. Se numără legitimațiile. Se verifică numărul de locuri de pe foile venite de la facultăți cu numărul de locuri din cămine. Asta durează multe ore, pentru că fiecare faultate are pretențiile ei și camerele în care sunt „rezidenți”. Apoi, începe prima zi de cazare. Dimineața la ora 6 se adună membrii comitetului în holul căminului, obosiți, cu cafeaua în mână. Pregătesc până la ora 7 mesele unde oamenii își completează cererile, scaunele, locurile în biroul administratorului, fiecare află exact de ce se va ocupa.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

La ora 7 se deschide ușa și încep să intre primii studenți care se pun pe completat cereri. Mulți nu sunt în stare să completeze o cerere după un model completat anterior pe care scrie mare cu roșu „MODEL”. În loc de nume/prenume aveam scris Moș Crăciun, strada Laponiei, numărul 5. Apoi se supără dacă le atragem atenția.

Nu ai timp să-ți termini cafeaua, nu ai timp să mănânci un sandwich, pentru că fluxul de oameni este continuu. Părinții urlă de la ușă că de ce nu îi lași să intre în cămin să completeze ei cererile pentru copii lor. Te amenință că te bat, te înjură, ba am pățit să scuipe geamul de la ușă pe care eram rezemat ca să pot sta să împart locuri în camere.

Apoi, după ce își completează studenții cererile, le împarți locurile în camere. Anul I primește locuri la etajele superioare, iar cei din ani mai mari/master la etajele inferioare. Stau toți la rând cu cererile să ajungă la administrator. Acesta îi introduce în sistemul informatic.

„Două săptămâni după cazări ți-e frică să umbli singur pe stradă!”

În tot timpul asta, tu stai în picioare și fugi de la un loc la altul.Și tot așa de la 6 dimineața până noaptea la 1-2-3, când termini de cazat și ultimul student. Eu am fost în căminul 16. În prima zi aproximativ 700 de studenți! Cad sistemele informatice și nu ai ce să faci, trebuie să aștepți. Administratorii sunt nervoși pentru că, în primul rând, toți părinții vin cu cerințe. În același timp sună telefonul din 5 în 5 minute și cineva de la Serviciul Social vrea o informație. Trebuie să fie atenți la bani, să își plătească toți taxele.

După zece ore în care îți face lumea capul vraiște, vin studenții cu impresii și urlă la tine. Sunt persoane care sună la 112 că nu se mișcă administratorul sau comitetul de cazare! Aceasta e cea mai mare problemă: toți sunt nemultumiți că durează. Două săptămâni după cazări ți-e frică să umbli singur pe stradă! Nu e vina administratorilor că lucrurile merg așa încet. Ei doar urmează cursul lucrurilor după protocolul celor de la Serviciul Social.

După 20 de persoane care urlă la tine că de ce e căzut sistemul, oricât de de calm ai fi, reacționezi și tu. Nu ești cârpa nimănui. Noi nu suntem plătiți cu nimic. Primim bonuri de masă la cantină, dar eu unul nu m-am săturat cu mâncarea pe care mi-am cumpărat-o din bonurile acelea. Administratorul e plătit, dar nu ia nimic în plus pentru orele suplimentare. Nu te pune nimeni să fii în comitetul de cazare, dar vrei să ajuți. Sunt oameni care înțeleg că nu mai poți și îți oferă o sticlă cu apă, alții îți arată un plic și te cheamă afară prin geam. Tu le faci cu mâna și îți continui treaba.  Sunt oameni care nu înțeleg de ce trebuie să mai aștepte să se cazeze 300 de persoane până când se ajunge la ei. Le explici că de aia e lista de așteptare la cămin. Reacțiile lor sunt foarte diverse.

Vin controale de la poliție, vin controale de la Serviciul Social, vin controale de la Rectorat. Toți îți cer hârtii. Te sună toți studenții senatori să vadă câți au venit să-și ia locurile, dar lumea vede numai că așteaptă și se simte foarte neîndreptățită. Și da, mergi ca voluntar acolo, nu ceri să fii plătit, nu ceri gratitudine, dar cei măcar respect.

Dacă nu ești acolo să vezi câtă treabă e de făcut, cât de răi sunt oamenii și câte pretenții au toți și cum se iau de tine pentru orice, nu ai cum să înțelegi”, spune Florin.


Publicitate

Postaţi un comentariu