Când online-ul nu e cea mai bună alegere

Cu toate că tot mai mulți tineri sau foști angajați optează pentru un job online, care să le ofere posibilitatea de a-și organiza programul după bunul plac, uneori „munca de acasă” poate fi mult mai stresantă decât cea de la birou. În primul caz, nu știi niciodată când se termină jobul și când începe viața personală. Veți spune că acest lucru ține de organizarea fiecăruia, dar veți vedea că nu e chiar așa. Sunt joburi de care trebuie să ții cu dinții chiar și la două sau trei noaptea.

Când s-a angajat full time la un site din Franța, Alexandra a fost în culmea fericii: scăpase de rigiditatea unui job la birou, care o ținea legată de scaun opt ore pe zi și care nu îi permitea să se organizeze după bunul plac. Site-ul respetiv este un fel de second hand online, unde oamenii postează diferite produse de firmă pe care doresc să le vândă. Fotografiile încărcate au o calitate îndoielnică, fiind realizate de amatori, astfel că pentru a deveni atractive pentru potențialii clienti, acestea aveau nevoie de editare. Dacă la început norma era de 50 de fotografii pe zi, în timp lucrurile s-au complicat, ajungându-se le câteva sute de fotografii. Ideea era ca produsele să fie decupate perfect, astfel încât să imite cât mai bine cu putință „fotografiile de produs”. Pare floare la ureche dacă ești expert în programele de editare. Așa și este când ai de editat bluze, fuste, pantaloni, tricouri sau genți. Când însă ai de-a face cu o pereche de sandale complicate, lucrurile se schimbă radical. În cazul unei astfel de provocări, poți lucra și câte o jumătate de oră, deci vă dați seama cam cât timp se muncește pentru realizarea „normei”. La început, Alexandra petrecea peste opt ore în fața computerului editând fotografii. După ce s-a perfecționat, a început să se cronometreze, astfel încât să nu dedice mai mult de un minut unui produs simplu și cinci minute unui produs complicat, dar socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea de pe net.

Doar după ce a editat mii de fotografii a început să guste libertatea pe care i-o oferă un job online, astfel că biroul clasic de acasă a fost înlocuit cu cafenelele clujene, cu o insulă din sudul Franței, cu un birou în centrul Italia au cu alte locații inedite. Banii câștigați îi permiteau să facă din când în când astfel de escapade din cotidian, doar că al său cotidian însemna în bună parte din timp, ecranul unui laptop, într-o locație inedită. „Biroul” Alexandrei putea fi oriunde, atâta timp cât dispunea de un laptop și o conexiune la internet.

Problemă era faptul că, oriunde se afla, jobul o urmărea, nu o lăsa să se relaxeze niciodată, fiind mereu în alertă în cazul în care clienții postau noi produse. Dacă își depășea norma stabilită la fiecare început de lună, renumerația era evident mai mare, dar asta însemna sacrificarea liniștii, weekendurilor, concediilor.

La un moment dat, deținătorii site-ului au schimbat strategia, punând și mai multă presiune pe angajați. Au crescut numărul de angajați , dar și modul de lucru. De această dată, pentru a-ți face norma, trebuia întâi să anunți că tu vei edita o anumită fotografie, adică trebuie să pui „stop” pe fiecare poză în parte, astfel încât colegii să vadă că produsul respectiv va fi editat de tine. Dacă până în acel moment stresul era unul suportabil, după noile reguli, Alexandra nu a mai avut parte de liniște: inclusiv la teatru, în parc, la plimbare sau alergare, purta tableta cu ea, pentru a-și „bifa” fotografiile pe care urma să le editeze. Astfel jobul full time s-a transformat într-un job full-full time, iar editatul într-un cronometru care țipa la fiecare 20 de secunde, nopțile în zile, iar ritmul de lucru într-unul infernal.

După un an, site-ul a făcut restructurări, iar Alexandra și-a recăpătat „libertatea”. A fost tristă? În nici într-un caz! Din contră, a început să își dedice timpul pasiunilor sale, să creeze diferite obiecte decorative, să picteze. Banii câștigați nu sunt aceeași, dar noțiunea de stres și-a pierdut semnificația în cazul său.


Publicitate

Postaţi un comentariu