Avem city manager, cum procedăm?

Municipiul Cluj-Napoca a intrat în rândul lumii şi şi-a instalat în funcţie un administrator public (city manager), în persoana fostului viceprimar Gheorghe Şurubaru. L-am întrebat pe Adrian Moraru, director adjunct la Institutul pentru Politici Publice (IPP), cu ce „se mănâncă” o astfel de funcţie.

adrian moraru

Rep: Care ar fi utilitatea unei astfel de funcţii, ce ar trebui să facă un city manager?

Adrian Moraru: City managerul ar trebui să fie de fapt administratorul oraşului şi, probabil, cea mai înaltă şi profesionalizată funcţie din administraţia publică locală. Ea a fost copiată –şi pentru cei din Transilvania e mai simplu să înţeleagă acest lucru, fiind obişnuiţi cu modelul ungar -, deşi nu e vorba numai de copierea modelului ungar. Dar ca să dăm doar un exemplu: administraţia de acolo, zona executivă este condusă de acest profesionist, nu de primar, fiindcă primarul vine şi pleacă. Secretarul în sistemul maghiar, german sau austriac este cel care conduce zona de funcţionari. El este de fapt, un om pregătit pe o serie întreagă de domenii şi persoana care în mod normal –cel puţin în teorie- nu vine şi pleacă cu primarul.

Rep: Asigură, într-un fel, o continuitate…

AM: Da, asigură o continuitate şi este un om pregătit. Cum bine ştiţi, primari pot să ajungă de la oameni care nu au nici măcar liceul terminat sau care nu au facultate sau care au terminat diverse specializări fără legătură cu administraţia. Primarii sunt aleşi fără un concurs de job, sunt aleşi pentru că vorbesc bine, pentru că oamenii au încredere în ei şi nu neapărat pentru că li se dă, cu ocazia alegerilor, un test, ca la angajarea pe un post în primărie. Ei nu sunt întrebaţi de legi, cum se mătură pe stradă, cum se rezolvă problema cu termoficarea etc. De asemenea, rolul city managerului într-o serie întreagă de ţări este ca el să fie angajat cumva pe o anumită specializare, dacă oraşul are o problemă stringentă într-un anume moment. În România, de exemplu, dacă un oraş îşi doreşte să devină Capitală Culturală Europeană şi aceea este principala problemă a oraşului şi ţinta sa pe următorii ani, ar trebui să se gândească să îşi pună în această funcţie pe cineva care este foarte pregătit să facă toate demersurile ca acel oraş să devină şi apoi să-l administreze pe perioada cât este Capitală Culturală Europeană. Iar un asemenea city manager poate fi angajat nu neapărat din localitatea respectivă, ci poate să vină dintr-o altă localitate, unde a existat această experienţă. Sau dacă oraşul are o problemă cu drumurile şi există în altă parte un city manager care a făcut minuni în zona asta, el poate fi pur şi simplu ofertat să vină să se mute în oraşul respectiv şi să rezolve problema.

Rep: Să fie, deci, angajat pe o anumită perioadă, până la rezolvarea problemei respective?

AM: Sunt două variante: fie să-l angajezi pentru un cumul de competenţe, fie pe o specializare şi cu o atenţie sporită pe uu anumit domeniu. Rept, primarii nu pot să întrunească toate condiţiile. Noi ne-am creat cumva ideea că primarul trebuie să fie omul care se pricepe cel mai bine la finanţe publice locale, la salubritate, spaţii verzi, drumuri, construcţii etc. Dar nu se întâmplă în practică aşa ceva şi nici nu există un om care să candideze la primărie şi să se priceapă la toate.

Rep: În ce măsură un astfel de city manager poate să-şi impună punctul de vedere al specialistului? Adică, până la urmă, nu tot primarul şi consiliul local decid?

AM: Cu siguranţă. Zona de decizie rămâne în continuare la consiliul local, la fel şi zona de reprezentare rămâne a primarului. City managerul ar urma să facă şi o serie întreagă de lucruri care sunt considerate nişte activităţi administrative pe care primarul –care arr probabil multe alte lucruri de făcut- nu ar trebui să le facă. Să semneze un milion de acte mărunte, să meargă să dea zăpada, să scoată apa de pe stradă când sunt inundaţii etc. Aceste lucruri nu ar trebui să fie în atribuţiile primarului, ci mai degrabă în ale unui om care conduce zona administrativă. Primarul ar trebui să se concentreze mult mai mult pe ce înseamnă direcţiile de dezvoltare ale oraşului, resursele financiare pentru a le pune în practică. De asemenea, primarii sunt solicitaţi şi au teancuri de invitaţii să meargă la tot felul de evenimente şi nu pot s-o facă de foarte multe ori pentru că sunt prinşi în primării cu o serie întreagă de discuţii mult mai aplicate –nu aş vrea să le spun mărunte, ca să le diminuez importanţa-, dar care nu sunt în mod normal pentru această funcţie. Ele ar trebui să fie ale unui asemenea şef al executivului.

Rep: Dar primarul are şi consilieri personali, pe lângă consilierii locali; n-ar trebui să fi ei cei care se pricep la diversele probleme?

AM: Consilierii personali nu vor avea niciodată influenţa necesară şi nici măcar poziţia nu le permite prin lege. De aceea a fost nevoie de o asemenea lege privind city managerul.

Rep: Nu e şi aşa destul de stufoasă administraţia locală, nu sunt şi aşa destul de multe funcţii de conducere? Dacă totuşi s-a înfiinţat această funcţie de city manager, n-ar fi trebuit să fie desfiinţate alte funcţii? Nu se complică şi mai mult lucrurile cu o funcţie în plus?

AM: Pot să prezint o imagine în general. E normal ca primarul să aibă mai degrabă acest rol de reprezentare şi de decizie, care ar trebui să-l împingă mult mai aproape de consiliu şi mai departe de zona executivă. În aceste sisteme în care există city manager, în mod normal primarul este mai degrabă preşedintele consiliului local decât şeful executivului. Am putea să mergem cumva către această zonă şi să lăsăm cumva toată această zonă administrativă city managerului. În Ungaria, în Austria aşa stau lucrurile: zona executivă este condusă de acest om, city manager –acolo se numeşte secretar-, iar primarul are drept de vot în consiliu şi este ales fie direct de cetăţeni, fie de către consilieri, şi reprezintă comunitatea în relaţiile cu terţii. Către zona aceasta am putea să mergem. Dar cred că trebuie să avem o oarecare maturizare a funcţiei de city manager. Dincolo de asta –dacă vorbim de Cluj, dar şi de alte oraşe mari- există şi aspectele politice, alte obligaţii pe care le au primarii… Dl Boc, de exemplu, la un moment dat era preşedinte de partid şi primar la Cluj. Alţii erau lideri de filiale judeţene. Mergeau în fiecare săptămână la Bucureşti, se întâmplă şi acum. Prin urmare, ei pierd mai multe zile pe săptămână, nefiind în oraş. Atunci, trebuie să delege aceste lucruri altcuiva, care să fie permanent în primărie. Sigur, că există şi delegarea către viceprimari, dar iarăşi revenim la aspectele care ţin de profesionalism, de priceperea unui city manager.

Rep: Legislaţia românească şi în general sistemul politico-administrativ românesc o să permită ca această funcţie de city manager să aibă stabilitate, continuitate? Adică, n-o să fie influenţată de politică, n-o să vină fiecare primar cu city managerul lui?

AM: Cel mai mare risc al acestei funcţii, de abuz al ei, este numirea unei persoane pentru o sinecură. Adică, nu-ţi doreşti ca primar să ai un city manager, ci-ţi doreşti să rămâi foarte puternic. Dar spui, pentru că legea permite, că mai angajezi pe cineva şi-i dai un salariu bun în pimărie, îl iei de la partid şi-l faci city manager. Există şi am văzut în câteva oraşe din ţară şi astfel de exemple, dar sunt şi exemple foarte bune de city manageri, care cred că vor face carieră în domeniu şi vor deveni poate la fel de cunoscuţi ca nişte primari.

Rep: Daţi-ne câteva exemple.

AM: Alba Iulia. Cred că din 2012 şi-a luat Alba Iulia un city manager, care este un om de toată isprava şi care este din ce în ce mai mult vizibil şi vom auzi tot mai mult de el. E o problemă şi dacă aceşti city manager îşi doresc cu adevărat să rămână profesionişti în această zonă sau la un moment dat vor să fie alternativa de primar, să candideze. Un pas, un semn al profesionalizării acestei funcţii este momentul în care un oraş va face o ofertă unui city manager din alt oraş să vină să lucreze la ei.

Rep: Ca o concluzie: înţeleg că această funcţie este ar trebui să fie benefică pentru administraţia locală…

AM: Sistemul este unul foarte bun şi ceea ce vedem până acum sunt paşi încurajatori făcuţi de o serie întreagă de comunităţi. Nu-mi fac nici o problemă că mai degrabă vedem exemple pozitive decât negative în această zonă, din fericire. Nu ştiu cazul Clujului. Vă doresc succes şi să sperăm că şi acolo va fi o persoană care va face ca această funcţie să fie considerată şi la Cluj una bună.

Rep: La Cluj va fi Gheorghe Şurubaru, fost viceprimar al PDL, actualmente PNL… De aceea vă întrebam dacă un city manager poate să iasă din chingile politice.

AM: Nu ştiu ce să spun. E mai greu. Când ei vin din rândul politicienilor, pare mai degrabă o sinecură. În alte state, legea permite să angajezi pe această funcţie inclusiv un om din zona privată. De exemplu, dacă ai o problemă cu salubritatea şi urmează să ai o mare licitaţie pentru 5-10 ani pe această zonă, poţi să aduci un city manager care e un manager bun al vreunei firme din domeniul respectiv şi-l angajezi pentru acest lucru.

Rep: Ar putea să fie şi un străin, ca la naţionala de fotbal?

AM: Da, inclusiv un străin.

Rep: Poate că un străin ar avea mai multă autoritate şi probabil că ar fi mai puţin supus presiunilor politice.

AM: Da, autoritate profesională, nu autoritate din asta românească, cu răgete…


Publicitate

Postaţi un comentariu