Arhitect à la Cluj

Principala slăbiciune a universităţilor româneşti derivă din slaba pregătire a absolvenţilor de liceu, spun dintotdeauna cadrele didactice universitare. Probabil că au dreptate. Şi mai probabil este că au parţial dreptate şi că această derogare de responsabilitate se apropie de sfârşit.

Cel puţin în centrele universitare mari şi de tradiţie, calitatea proaspeţilor studenţi se îmbunătăţeşte după ce o modă nouă îi cucereşte pe adolescenţii studioşi: ei nu mai pleacă la universităţile din Occident la care au fost admişi. Constatăm, la Cluj, că vârfurile promoţiei liceale 2017 au dat facultăţile de afară pentru cele din oraş. O absolventă de 10 de la Racoviţă, olimpică naţională la Română a ales să urmeze Filologia la Babeş-Bolyai. Şefa de promoţie de la Coşbuc a reuşit la Medicină, la UMF. Din Şincai, liceu cu promovabilitate sută la sută la Bacalaureat în ultimii ani, doar patru absolvenţi au plecat la universităţi din afară. Anul trecut fuseseră 15.

De unde vine această inversare a priorităţilor academice în cazul celor mai buni absolvenţi clujeni de liceu? Unul din motive ţine de atractivitatea oraşului şi de vitalitatea mediului academic, cel mai animat din ţară. Pe de altă parte, forţa hipnotică a Occidentului este slabă pentru exponenţii unei generaţii obişnuite cu excursii de vacanţă bianuale în străinătate. Prestigiul în creştere al unei diplome obţinute la UBB, diploma de medic obţinută mai uşor la UMF decât afară, asta după reuşita la un examen de admitere crunt, şi posibilităţile bune de angajare ale inginerilor şi informaticienilor şcoliţi la UTCN, toate sunt argumente pentru ca vârfurile sistemului de educaţie preuniversitar să continue studiile în Cluj. Eventual ei vor combina studiile din ţară cu stagii, masterate şi doctorate în străinătate. Faptul că tinerii capabili şi dornici să aibă o carieră clădită pe o educaţie solidă aleg să înveţe în universităţile clujene este o noutate înviorătoare pentru Clujul universitar. Rămân, desigur, în funcţiune şi fabricile de diplome unde, printre altele, se instruieşte în majoritate şi viitoarea generaţie de politicieni. Dar şi aici lucrurile se îmbunătăţesc. Una dintre aceste întreprinderi, Bogdan Vodă, cu vechime de 20 de ani, se închide.

Ioana Bolboacă este boboc al Facultăţii de Arhitectură şi Urbansim din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, specializare pentru care s-a pregătit intens timp de trei ani. Cu toate că s-a simţit uşurată când a văzut rezultatul admiterii, este conştientă că greul de abia acum începe. Greul, dar şi partea frumoasă a studenţiei. Ioana s-a acomodat cu oraşul încă de pe băncile liceului, când a ales să studieze aici, în detrimentul Braşovului, oraşul său natal. A ajutat-o mult faptul că fratele ei era deja clujean cu acte în regulă, astfel că i-a fost mult mai uşor să se simtă acasă în noul oraş. Pentru ea, perioada de acomodare a trecut. Locuieşte în centru, în apartamentul familiei, iar găsirea unui loc în cămin sau a unei chirii decente nu mai reprezintă o provocare.

Citiți și: Sânziana Gădălean, boboc: „Pentru noi sistemul acesta nu a fost chiar atât de dezamăgitor încât să ne alunge”

Ioana a decis să urmeze cursurile universitare la Cluj, după ce a analizat avantajele, dar şi dezavantajele pe care le are aici. Şi-a dorit dintotdeauna să devină arhitect, întrucât este pasionată atât de ştiinţele exacte, cât şi de arte şi consideră că un architect are posibilitatea de a îmbina în cel mai armonios mod cele două domenii, ba mai mult şi rămâne ceva frumos în urma lui, peste ani şi ani. Cu toate că s-a interesat de o universitate de specialitate din Germania, aceasta a văzut că diferenţele dintre ceea ce se predă acolo şi ceea ce ar urma să studieze la Cluj, nu sunt foarte mari.

„În ceea ce priveşte materiile studiate, diferenţa nu este foarte mare. Este într-adevăr o diferenţă care ţine de structura materiei, de felul în care este organizată informaţia, dar în mare, informaţia este aceeaşi. În plus, în Germania se pune foarte rapid accent pe practică, în timp ce în România se învaţă teoria şi apoi se trece şi la partea practică. Eu sincer prefer să am bazele teoretice foarte bine sudate şi abia apoi să încep să pun în practică aceste aspecte, pentru a avea o anumită siguranţă”, spune Ioana.

În plus, discuţiile cu colegii mai mari care au ales să studieze în afara ţării, nu au încurajat-o prea mult. „Lucrurile nu sunt chiar atât de roz pe cât par. E greu şi acolo. În primul rând, cred că trecerea de la statutul de elev la cel de student nu este unul chiar simplu. Mă refer aici la orice elev, iar dacă faci acest pas într-o ţară străină, e cu atât mai greu. Apoi, chiriile nu sunt deloc ieftine. Dacă vrei să prinzi cămin, trebuie să aplici cu cel puţin un an înainte, altfel nu ai nicio şansă. Căminul costă 200 de euro, iar chiriile sunt destul de scumpe. Am o cunoştinţă care stă undeva la periferia oraşului în care studiază, face câteva ore până la universitate şi plăteşte 400 de euro pe chirie. Ca bursier, primeşti o anumită sumă, dar aceasta nu este suficientă şi pentru chirie şi pentru a trăi, dar dacă iei această decizie, trebuie să te descurci cumva. Eu consider că la Cluj se face şcoală şi dacă eşti implicat şi pasionat de ceea ce faci nu ai cum să nu reuşeşti”, mai spune Ioana. Tânără a absolvit Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Cluj-Napoca. „Majoritatea colegilor mei au rămas în ţară. Din 30 de oameni, cei mai mulţi au rămas, dacă nu în Cluj, măcar în ţară. Nu au fost mai mult de şapte persoane care au plecat. Eu în cele din urmă am decis să nu îmi trimit candidatura pentru Aachen University RWTH”, explică proaspăta studentă.

Dacă ar fi architect, primul lucru pe care l-ar face ar fi acela de a face lobby pentru închiderea centrului oraşului pentru maşini. „Am citit multe studii despre infrastructura oraşelor bazate pe structuri medievale, care nu se pot schimba foarte uşor, dar un proiect pe care l-aş susţine ca arhitect este cel referitor la închiderea centrului de la circulaţia cu maşini. Cred că dacă am deţine fondurile necesare, s-ar putea găsi soluţii alternative. Aglomeraţia din fiecare dimineaţă, dar nu numai, nu ajută pe nimeni”, explică Ioana.

Citiți și: 

Studenţii de la UTCN vor mai multe cămine 

OSUBB, planuri la început de an universitar

Daniel David: Societatea românească nu este încă bine pregătită pentru ceea ce trebuie să fie învăţământul superior 

Peste 80% dintre absolvenţii UTCN reuşesc să îşi găsească un job în domeniu 

Dispare Universitatea Bogdan Vodă!


Publicitate

Postaţi un comentariu