Anul acesta, la Cluj, se poartă tricolorul croșetat

Doamna Valrica / Foto: Dan Bodea

Doamna Valerica are aproape 82 de ani. A venit de până în Piața „Avram Iancu”, ajutându-se de o cârjă, pe care o ascunde cu grijă în spatele băncii pe care s-a hotărât să se așeze. Are osteoporoză și probleme cu inima. Cu toate acestea, nu o lasă inima să stea acasă de Ziua Națională a României. A adus cu ea o plăsuță plină de steaguri, dar nu orice fel de steaguri, ci croșetate, prinse frumos pe un băț de bambus. Doamna Valerica a croșetat și brățări pe care le oferă celor care cumpără un steag sau pur și simplu trecătorilor care se opresc să schimbe două-trei vorbe cu dânsa. A croșetat și un fular, pe care l-a așezat pe spătarul băncuței din piață, ca un fel de reclamă. Stă cuminte și urmărește de la distanță depunerile de coroane. Nu vrea să se îmbogățească, dar spune că nici nu poate da toate steagurile „de pomană”, pentru că vrea să își scoată măcar materialul, bambusul fiind destul de scump. Așa că s-a decis: va costa 6 lei bucata. „Am făcut aceste stegulețe pentru că am vrut să răspândesc dragostea de patrie. Nu am fost niciodată cu comerțul. Nu sunt făcută pentru așa ceva”, spune femeia.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Când vine vorba de tricolor, ochii îi strălucesc. De bucurie și de mânie, deopotrivă.  I-a rămas bine întipărit în minte un episod neplăcut din copilărie, pe care și-l amintește de fiecare dată când rostește cuvântul patriotism. Aceasta spune că a crescut într-un sat din județul Sălaj. „Când eram mică, la noi în sat, era un singur maghiar. Tatăl meu era primar, deși era român. Pe vremea ungurilor, vorbesc. Aveam un singur ungur în sat, dar teroriza tot satul. Îi plăcea să bea și îi obliga pe români să îi plătească consumația. Unii plăteau de frică, pentru că efectiv sărea la bătaie și nimeni nu avea ce să îi facă. Cenderii erau de partea lui. Unchiul meu nu a vrut să îi plătească. Venea de la plug obosit și se oprea și el din când în când să bea o țuică la crâșmă. Nu a vrut să îi plătească acelui om, spunând că nu îi este dator cu nimic. Ungurul a sărit la bătaie. Unchiul meu avea la el cheia de plug. L-a lovit cu ea în cap și căzut. Imediat au venit cenderii la primăriei, la noi, la tata și au spus: „Unde este fratele tău?”, în maghiară. Tata a zis că nu înțelege ungurește. Între timp, unghiul a mers la noi acasă, iar tata l-a ținut ascuns în fân mai bine de o lună, pentru a scăpa de cenderi. Asta se întâmpla prin `40, nu mai știu exact, eu eram mică. Apoi la un moment dat a plecat din satul nostru și am rămas acolo în pace și liniște. De atunci nu am putut să suport ceea ce au făcut ungurii aici. Cred că și din cauza acestei întâmplări prețuiesc acum atât de mult valorile naționale”, povestește aceasta.

Un steag pentru fiecare 

O doamnă se apropie de băncuța cu stegulețe: „Ce steaguri frumoase!  La ce preț le aveți? Vreau două!” Copiii roiesc în jurul băncuței, a statuii lui Avram Inacu, dar majoritatea au deja un steguleț în mână.  „Anul trecut am văzut că nu s-a adus niciun steag și am zis că nu se poate ca de Ziua României să nu avem steaguri, la o demonstrație. Și m-am hotărât să croșetez eu câteva. Nu le-am dat încă toate pentru că nu le-am dat pe toate de pomană. Unele le-am dat așa, pe gratis. Am dat și brățări pe gratis. Nu am făcut multe. Am făcut vreo 40 de steaguri și cam tot atâtea brățări. Apoi am văzut că organizatorii acestei manifestări au împărțit tuturor participanților stegulețe. M-am bucurat enorm. Fiecare ar trebui să aibă un steag în mână în această zi specială!”, este de părere femeia.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Doamna Valerica mărturisește că i-a făcut o desosebită plăcere să croșeteze aceste steaguri în care și-a lăsat o parte din suflet. Uitându-se la copiii din jur, aceasta și-a amintit de elevii săi. „Am fost 30 de ani învățătoare. Mergeam în fiecare an am venit la manifestările de 1 Decembrie împreună cu elevii, cărora aveam grijă să le insuflu dragostea de patrie”, povestește aceasta.

După ce atât ea, cât și soțul său au ieșit la pensie, au decis să se mute la Cluj, pentru a fi mult mai aproape de părinții soțului și pentru a-și aduce fiica la facultate. De atunci, de mai bine de 20 de ani, este nelipsită de la manifestările de 1 Decembrie din Cluj. „La mulți ani, România! Sper ca românii să nu uite de țara lor. Să dea Dumnezeu să avem conducători care să iubească România, să iubească poporul acesta, pentru că România mai este numită „Grădina Maicii Domnului”, așa cum a spus Sfântul Părinte Papa Ioan Paul Al II-lea”, a spus aceasta.

Sandra, micuța în port național 

Doamna Valerica este convinsă că e primul și ultimul an în care va vinde steaguri. „La anul cred că voi veni numai cu un steag croșetat, cu al meu, pentru că am văzut că acum se dau steaguri pentru toată lumea și nu va mai fi nevoie de contribuția mea”, consideră fosta învățătoare.

Un alt personaj obișnuit al manifestărilor din Piața „Avram Iancu” este Vasile Chiorean.  „Le doresc românilor de ziua lor multă minte și înțelepciune. Am la mine mai multe insigne cu diferite momente ale uniri și Biblia, care simbolizează credința românilor de la începutul începutului. Vin aici în fiecare an pentru că această zi are o simolistică importantă. Fac acest lucru din patriotism, din dragostea pentru acest neam”, spune acesta.

Vlad Bârlea îl roagă pe acesta să facă o fotografie cu fetița lui, Sandra, gătită adecvat pentru Ziua Națională. „Portul tradițional al micuței este de la botezul ei. Românilor la dorim multă sănătate și unitate”, spune mândru tăticul.

Sandra / Foto: Dan Bodea

Sandra / Foto: Dan Bodea

Sandra și Vlad Bârlea,   împreună cu Vasile Chiorean / Foto: Dan Bodea

Sandra și Vlad Bârlea, împreună cu Vasile Chiorean / Foto: Dan Bodea

Coreenii din Cluj sărbătoresc 

Printre cei prezenți la eveniment se numără și patru coreeni, impresionați de portul național, dar și de parada militară. „Suntem din Coreea, dar am obținut o bursă de studiu în România. Eu sunt de trei luni aici. Am învățat să vorbesc românește de la o studentă româncă ce a venit într-un schimb de experiență în Coreea. Știm că astăzi este Ziua Națională a României, am urmărit parada și ni s-a părut interesant ce s-a întâmplat. Noi avem Ziua Națională pe 3 octombrie. Poporul crede că atunci se deschid cerurile, ceea ce nu este adevărat. E mult mai interesant ce am văzut aici, decât ceea ce se petrece în Coreea de Ziua Națională. Vreau să rămân să studiez în România”, a spus unul dintre tineri.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Urmăriți în continuare o galerie foto realizată de Dan Bodea.


Publicitate

Postaţi un comentariu