Anonim în România, Zoli e pus pe treabă în Elveţia

10 selecții la echipa națională a României a adunat Zoltan Kadar

Departe de scandalurile din fotbalul intern, un român șlefuiește talentul viitoarelor staruri din Elveția. Zoltan Kadar are 49 de ani și în urmă cu aproape un sfert de secol evolua în tricoul Universității Cluj. Ambiția, forța și tehnica în regim de viteză, specifică și necesară fundașilor de bandă, l-au propulsat la echipa națională a României și mai apoi la Dinamo, unde avea să se încununeze campion. La 30 de ani, pentru o scurtă vreme s-a retras, dar a primit o șansă, nesperată la acea vreme, de a-și continua cariera în Elveția. A fost mai întâi jucător, la Schaffhausen, apoi antrenor-jucător la Frauenfeld și Winterthur. A decis pentru a doua oară să-și încheie cariera și a devenit antrenor de copii și juniorii de la Schaffhausen și Winterthur. La această oră este unul dintre cei mai buni antrenori din Elveția. În 2012 Zoli a fost cooptat în staff-ul lui Grasshoppers Zurich, iar la începutul acestui an a fost instalat ”principal”, e drept cu titlu interimar, pe banca „Lăcustelor”.

Prea cuminte ca să atragă atenţia

Stabilitatea este cuvântul de ordine după care şi-a ghidat viaţa fostul fundaş dreapta al Universităţii Cluj, şi al echipei naţionale. În România, Zoltan Kadar a evoluat pentru doar 3 echipe (FC Braşov, ”U” Cluj şi Dinamo), apoi s-a dus în ţara celor bogaţi, Elveţia. Calmul specific ardelenilor l-a ajutat să se integreze perfect într-o țară în care nimeni nu te claxonează în trafic, nimeni nu-ți sparge casa, iar suporterii nu te huiduie după primul eșec. Zoli trăiește deja de 19 ani în Elveția, și nu ar da liniștea din Țara Cantoanelor pe nimic în lume. Despre fotbalul din România nu prea vrea să audă, deși este la curent cu tot ce mișcă în țară. ”Citesc pe net, odată la câte va zile tot ce se întâmplă. Când văd toată mizeria de acolo închid laptopul și câteva zile nu mai deschid niciun ziar on-line. La un moment mi-am făcut un plan, ca pe la 50 de ani să mă întorc în țară, acum nici nu poate fi vorba despre așa ceva. După ce ai trăit și ai muncit într-un loc în care ești respectat și apreciat, să te întorci în mizerie ar fi cea mai mare greșeală”, își începe Zoli povestea. După ce a plecat de la Dinamo, în 1996, nu a mai evoluat la nivel înal (în Elveția), dar și-a propus să ajungă un antrenor de succes. A luat-o de jos, a fost antrenor și jucător, apoi a decis să se dedice meseriei de antrenor.

Respectat pentru profesionalismul de care a dat dovadă, ca jucător, elvețienii i-au oferit rapid șansa de a lucra la Schaffhausen, oraș în care familia Kadar s-a și stabilit. ”Pentru un român ceea ce am reușit eu în Elveția pare inuman, poate pentru că ai noștri nu sunt obișnuiți să facă lucrurile ca la carte, poate pentru că nu au răbdare și vor totul dintr-odată, Aici ca să te integrezi trebuie să vorbești foarte, foarte bine limba germnă, trebuie să poți purta un dialog în franceză, în italiană, nu e așa simplu. Și în plus trebuie să fii foarte bun în meseria ta, iar eu am ales să mă perfecționez ca antrenor. Am luat-o de jos, de la copii, pas cu pas, dar nu regret nimic. Ultima dată când am vorbit cu un ziarist din Romnia a fost în 2008, când Elveția și Austria găzduiau Campionatul European, de atunci până acum nu prea mai mai căutat lumea. Au fost câteva oferte din România, la un moment dat, habar n-am cum au ajuns la mine, dar le-am refuzat, nu vreau să ajung bătaia de joc a patronilor din fotbalul din România. Aici am liniștea la care am visat, pe care mi-am dorit-o, muncesc mult, dar am tot ce-mi trebuie, duc o viață decentă, nu mă scald în bani, dar nici nu tremur pentru ziua de mâine”, mai spune Zoli.

Zoltan Kadar / Foto: Dan Bodea

„Ultima dată când am vorbit cu un ziarist din România a fost în 2008, când Elveția și Austria găzduiau Campionatul European, de atunci până acum nu prea mai mai căutat lumea. Au fost câteva oferte din România, la un moment dat, habar n-am cum au ajuns la mine, dar le-am refuzat, nu vreau să ajung bătaia de joc a patronilor din fotbalul din România. Aici am liniștea la care am visat, pe care mi-am dorit-o, muncesc mult, dar am tot ce-mi trebuie, duc o viață decentă, nu mă scald în bani, dar nici nu tremur pentru ziua de mâine”, Zoltan Kadar, antrenor Grasshopper Zurich/ Foto: Dan Bodea

Kadar: „Va veni și ziua mea!”

La începutul acestui an, oficialii celui mai titrat club de fotbal din Elveția, Grasshopper Zurich, l-a numit pe Kadar antrenor principal al „Lăcustelor” cum sunt porecliţi fotbaliştii de la Grasshopper. În fond era confirmarea încrederii pe care finanţatorii clubului din Zurich i-au arătat-o lui Zoli în 2012 când au decis să-l coopteze în staful primei echipe. Nu-l deranjează statutul de secund, pentru că ştie că într-o zi va antrena, în calitate de principal, o echipă de seniori din Ţara Cantoanelor. „Nu sunt genul care să ies în faţă, să mă apuc să dau declaraţii. Ştiu că a fost o decizie de moment, imediat după ce Michael Skibbe şi-a reziliat contractul cu Grasshopper pentru a se întoarce în Turcia, acolo unde el a mai antrenat, şi a avut rezultate foarte bune. Este un interimat pe care l-am acceptat pentru că scopul meu este să cresc în valoare, să învăţ şi să mă perfecţionez, zi de zi, pentru momentul în care voi prelua o echipă de seniori. Sigur că sunt încântat de această oportunitate, dar încă nu e momentul meu, deşi el va veni”, a comentat noua sa ipostază fostul fundaş al Universităţii. Grasshopper Zurich este cel mai important club de fotbal elveţian, având un palmares de invidiat. Nu mai puţin de 27 de titluri de campioană au cucerit „Lăcustele” în cei 129 de ani de activitate. Acestora li se adaugă 19 Cupe, două Cupe ale Ligii şi o Super Cupă a Elveţiei. Zoli, fost internaţional român şi campion al ţării cu Dinamo, a acceptat să asigure interimatul, până în momentul în care clubul va găsi un înlocuitor pentru Skibbe. E obişnuit cu statutul de secund, după ce în 2012 a ajuns la Grasshopper, în aceaşi calitate a lui Ulrich Forte, înlocuit ulterior cu Skibbe.

Favorit să preia banca tehnică a lui Grasshopper este Pierluigi Tami, fostul selecţioner al echipelor naţionale sub 21, respectiv sub 23 de ani a Eleveţiei. După desfăşurarea primei jumătăţi a campionatului din „Şara Cantoanelor”, Grasshopper ocupă poziţia a şasea în clasament, din 10 echipe, cu doar 19 puncte. În stagiunea precedentă, „Lăcustele” au terminat campionatul pe locul 2, calificându-se astfel în preliminariile UEFA Champions League, unde au pierdut în faţa francezilor de la Lille. „Pentru mine a fost o mare oportunitate să lucrez cu Skibbe, care a fost secundul lui Rudi Voeller la echipa naţională a Germaniei. Acum este foarte important ca oricine va fin principal să redreseze situaţia în care se află echipa. Locul din clasament nu este unul cu care Grasshopper este obişnuită, aici suporterii vor să-şi vadă favoriţii în cupele europene an de an, dar spre deosebire de România, dacă apare o perioadă de genul acesta în care lucrurile merg mai puţin fericit, nimeni nu te înjură, nimeni nu te ia la bătaie, aici există respect pentru jucători, pentru munca antrenorilor. Suporterii îşi susţin echipa favorită, indiferent de nvelul la care activează, şi sunt convins că vom redresa această situaţie”, mai spune Zoli.

Neluţu Sabău l-a adus la ”U”

Născut la Ozun, în Covasna, Zoli Kadar și-a început ascensiunea la FC Brașov, unde a fost prieten la cataramă cu Marius Lăcătuș. În 1987 a intrat la facultate la Cluj, după ce absolvise după liceul de Mate-Fizică ”Unirea” din Braşov. ”Am intrat la Facultatea de Informatică din Cluj, după ce mă tot bătuse la cap Neluţu Săabău să merg la Universitatea. Eram colegi de cameră la la echipa naţională de tineret şi mereu mă întreba ce vreau să fac mai departe cu viaţa mea. I-am răspuns că nu ştiu, dar mi-ar fi plăcut să rămân la Braşov, unde se construia la vremea aceea o echipă foarte frumoasă. Până la urmă am ajuns la Cluj. Nu s-a plătit niciun ban pe mine. Nu ştiu ce mişmaşuri au făcut cei de la Braşov, unde conducător era Romică Paşcu. Poate s-au înţeles pe puncte, habar n-am, dar şti cum erau vremurile atunci. În fine, am ajuns la Cluj şi m-au angajat la CUG (Combinatul de Utilaj Greu, n.a, ), ca prelucrător prin aşchiere. Aşa erau vremurile, trebuia să fii angajat, dar n-am lucrat nicio zi din viașa mea la fabrică”, rememorează amuzat Zoli. Patru ani a evolua la Universitatea, timp în care a fost remarcat de selecționerul de atunci al echipei naționale, Mircea Rădulescu. După perioada „”U” Cluj şi intrarea în circuitul echipei naţionale, a urmat pasul firesc: transferul la un club important – Dinamo, o altă poveste de pus în ramă. „abia bifasem şi eu o primă selecţie la echipa naţională şi m-am trezit cu un telefon de la Vasile Ianul, preşedinte la Dinami, şi un om foarte influent atunci, avea foarte mulţi bani. Îmi amintesc că a venit după mine la Cluj. Era încep de iarnă şi m-a întrebat ce am de gând să fac în viitor. Eu mă pregăteam de logodnă şi nu prea îmi stătea capul la fotbal. Mi-a zis: <Ia de-aici 2.000 de dolari, să ai de logodnă>. Nici măcar nu avea un contract la el, sau să facem o hârtie de mână, să aibă o garanţie că voi merge la Dinamo, nimic. Ăsta era stilul lui de a câştiga încrederea jucătorilor, le dădea bani, mulţi bani. Din banii pe care i-am încasat la semnătură cu Dinamo mi-am cumpărat un apartament în Bucureşti şi o maşină italiană, şi ulterior mi-am construit o cabană, la Ozunca Băi, locul în care mă întorc mereu atunci când vin acasă, în România”, adaugă Kadar.

zoli_la_winterthur

19 ani au trecut de când Zoltan Kadar a decis să se stabilească în Elveţia

La Dinamo, Zoli și-a trăit momentele de împlinire, dar și de decădere ca fotbalist în România. ”Am jucat la Dinamo între 1991 şi 1996. În primul sezon am câştigat tilul. A fost extraordinar, n-am pierdut niciun meci. Apoi, în sezonul 1992/1993 a început căderea. Marea greşeală a fost vânzarea în retur a lui Gerstenmajer, omul care m-aa ajutat să ajung în Elveția. Cu Gabor în echipă am fi luat de patru ori consecutiv titlul în România. În 1993 a fost vândut şi Dorinel Munteanu și degringolada a continuat și în sezonul 1993/1994, dar măcaratunci am salvat sezonul și ne-am calificat în Cupa UEFA”, rememorează Kadar. După Dinamo s-a lăsat. Și-a deschis un restaurant în Gherla, apoi a sunat telefonul. La capătul celălalt era bunul său prieten Gabor Gerstenmajer, ajuns între timp un fotbalist extrem de apreciat în Elvşia. A fost un nou început pentru Zoli, findaşul din banda dreapta de pe vechiul „Ion Moina”, un om de care puţini îşi mai aduc aminte, dar un tehnician apreciat într-o ţară în care miliardarii lumii îşi petrec vacanţele.


Publicitate

4 Comentarii

  1. Abrudan Ioan spune:

    ZOLI,a fost un fundas de banda senzational la U,mi-amintesc cateva jocuri senzationale.Cand a ajuns la Dinamo,Ianul si-a batut joc de el.Hotul de Ianul a devalizat financiar si fotbalistic echipa.Nelu Abrudan

  2. George Banica spune:

    Zoli a jucat mai intai extrema dreapta (Brasov si U Cluj) iar apoi fundas. ma bucur pt „anonimatul” lui si sper ca Romania sa mai gaseasca anonimi prin alte tari .Succes Zoli in cariera si apreciez felul cum gandesti !!
    George Banica

  3. MARIUS BUCUR spune:

    Zoli a fost coleg de scoala generala(nr.10)si-mi amintesc de multe ori meciurile dintre clasele noastre.efectiv ne batea de unul singur(ceilalti nu prea contau).
    Bravo Zoli Kadar
    Apopo-in tara sa vii doar ca turist

Postaţi un comentariu