Amalia Crişan – valul de mâine al şcolii clujene de pictură

„Încerc să redau în picturile mele şi zonele rurale, care, în opinia mea, reprezintă o parte din farmecul României. Vreau să mă feresc de tehnologie în artă, pentru că mi se par două lucruri diferite şi nu vreau să le amestec”, Amalia Crişan.

Cu mâna ei subţire ca o linie, trasează o tuşă, apoi alta. Încet-încet, pe pânza sau hârtia care stau suspuse adierii pensulei sau creionului, gândurile şi imaginaţia se materializează şi prind forme. Amalia Crişan este acum în clasa a 8-a, a început să picteze de la 5 ani şi poate că odată va deveni la fel de cunoscută ca Picasso, Van Gogh sau ca Adrian Ghenie, concitadinul ei. Deocamdată, munceşte zilnic la lucrările ei şi este convinsă că prin muncă poate să ajungă un pictor important, cunoscut în toată lumea. Amaliei îi plac lucrurile simple, cum ar fi privitul cerului, şi-i place să dăruiască. De aceea, a dăruit multe dintre cele câteva sute de lucrări ale sale, iar printre cei care au primit darul se numără liceul său, Muzeul de Artă, Şcoala populară de arte, precum şi actorul Florin Piersic, cu care ţine legătura şi pe care îl consideră un protector al său. De altfel, în semn de preţuire pentru Florin Piersic, Amalia a ţinut să discutăm în cinematograful care poartă numele actorului.

Rep: Cum ai început să pictezi, Amalia?

Amalia Crişan: Tata mi-a adus albume de artă acasă şi, după ce s-a dus la doamna profesoră Margareta Catrinu, am început să pictez cu ea, de la vârsta de 5 ani. De atunci tot pictez cu ea. Am terminat Şcoala populară de arte Tudor Jarda, am făcut primii doi ani cu dl Duiliu Crişan şi apoi cu Ioana Popa.

Rep: Cum ţi-a venit să pictezi?

AC: Mi-a plăcut întotdeauna arta, dar aveam 5 ani şi nu prea îmi amintesc ce gândeam atunci. Apoi am început să îndrăgesc pictura tot mai mult, să încep să am expoziţii şi să-mi placă ce fac.

Rep: Ce pictezi, în ce tehnici lucrezi?

AC: Am început cu pictura, cu pastelul, reprezentând peisaje, animale, apoi am început să fac acrilic, peisaje mari, flori, şi toate lucrările de dimensiuni destul de mari, pentru că-mi place ca privitorul să se poată cufunda în tot, să vadă în profunzimea lucrării. Apoi am început să fac şi grafică, linogravură şi xilogravură, nişte tehnici pe care am vrut să le readuc în atenţia publicului, fiindcă acum, cum suntem într-o eră mai digitală, oamenii au cam uitat de începuturile artei.

Rep: Ce subiecte alegi, cum îţi vin ideile?

AC: Fiecare lucrare are o poveste. Dacă văd un peisaj care îmi place, îl fac şi dacă un element mi-a ieşit foarte bine, spre exemplu un copac sau nişte flori, transpun acele flori, copacul plus alte elemente şi într-o altă lucrare. Fiecare lucrare este continuarea alteia, pentru că fiecare lucrare dă o nouă idee, care duce la altă lucrare. Şi mă inspir din mai mulţi pictori, cei impresionişti, Paul Klee, Jacomo Balla, Picasso, Klimt, dar şi din pictorii clasici români, cum ar fi Grigorescu.

Rep: Dacă tot ai amintit de pictori, ce părere ai de Adrian Ghenie, care, iată, vinde foarte bine?

AC: În opinia mea, arta o faci pentru tine şi singurul lucru care te poate recomanda ca artist sunt expoziţiile şi calitatea lucrărilor pe care le faci, nu neapărat factorii care depind de preţul lucrărilor. Preţul nu este cel mai important factor. Pictura de azi este într-o eră mai modernă, mai digitală, în care se pot face diferite aplicaţii, lucruri care nu se puteau face mai demult. Eu rămân tot pe pictura clasică, obişnuită, cu pensula şi cu culori acrilice, dar abordând nu doar subiecte clasice, ci şi subiecte impresioniste.

Rep. Cum ţi se pare pictura lui Adrian Ghenie?

AC: Sincer, mie mi se pare că reinterpretează pictura olandeză de mai demult şi nu aduce ceva nou. Adică, aduce ceva nou, pentru că fiecare artist aduce ceva nou, îşi pune amprenta personală, dar nu mi se pare că preţul lucrărilor e garanţia sută la sută a valorii lor. Dar fiecare artist este valoros în sine, pentru că fiecare aduce ceva nou, mai mult sau mai puţin semnificativ. Pe mine m-a impresionat profesoara mea, Margareta Catrinu.

Rep: Cum ţi se pare arta în lumea de azi, pictura în cazul acesta, are un loc potrivit în societate, are un rost?

AC: Din păcate, arta e tratată acum ca un hobby, ca ceva frumos, dar atât. Dar sper ca pictorii contemporani, printre care sunt şi eu, să schimbăm această concepţie, pentru că arta este un mod de trai în sine.

Rep: Lucrezi în fiecare zi?

AC: Acum e mai complicat cu şcoala, dar lucrez aproape în fiecare zi, de luni până joi merg la Liceul de artă, unde fac pregătire. Mai desenez singură, întotdeauna fac schiţe. Sunt în clasa a 8-a şi după ce sper să intru la Liceul de artă voi reveni la ritmul normal de o pictură la două săptămâni.

Rep: Dacă ar fi să pictezi lumea de azi, cum ai face-o, cum ai pune-o pe o pânză?

AC: Ar fi foarte în antiteză, cu diferite categorii de oameni, categorii sociale, multiculturalitate, care se îmbină mai mult sau mai puţin armonios. Ar fi foarte complicată.

Rep: Dar dacă ar fi s-o pictezi sub forma unui simbol, o figură geometrică, un animal etc, cu ce ai asemăna-o?

AC: Nu ştiu. Prima dată mi-a venit ideea să fac pe o pânză de dimensiuni mari, pătrată, să fac în colţuri oameni diferiţi şi în mijlocul pânzei să fie un cerc care să reprezinte lumea şi lucrurile pe care toţi oamenii le au în comun. Trăim aici cu toţii şi trebuie să uităm micile sau marile diferenţe.

Rep: Ce visezi, ce-ţi doreşti?

AC: Să ajung foarte cunoscută pe plan extern, în lume. Şi nu mi se pare vise lucrurile acestea, se pot realiza dacă muncesc foarte mult şi poate că într-o zi o să ajut şi eu la dezvoltarea României, să fie toată un adevărat centru artistic, nu doar la Cluj sau Bucureşti.

„Amalia descoperă spontaneitatea eboşei pregătitoare, dar şi adâncirea tainei studiului, meditaţie care structurează deja un început de gândire simbolică, de universalizare a lumii proprii, a formării unei unicităţi, specifice căutărilor artistului de acum şi de totdeauna”, Margareta Catrinu, 2013

„Ceea ce este caracteristic pentru manifestările din planul artei specifice Amaliei Crişan în această fază de pasionant travaliu creativ este lejeritatea pensulaţiei, dirijată de energiile unui bine articulat simţ cromatic, care evită improvizaţia efemeră”, Negoiţă Lăptoiu, 2013

CV de pictor

Amalia Crişan (n. 1 decembrie 2001) este elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu, a avut prima expoziţie personală în 2010 şi, de atunci, a mai avut vreo şase, ultima de până acum, în noiembrie, la Cinema Florin Piersic. A mai avut şi alte expoziţii, de grup, iar în vara viitoare va avea iar una personală, la Zalău. În 2012-2015 urmează cursurile Şcolii Populare de Arte Tudor Jarda (cu profesorii Duiliu Crişan şi Ioana Popa), după ce în perioada 2006-2015 a studiat pictura cu profesoara Margareta Catrinu. Are lucrări deţinute de mai multe instituţii publice, dar şi în colecţii particulare din Germania, Franţa, SUA şi România.


Publicitate

Postaţi un comentariu