Adi Dohotaru, activist social: „Oamenii de la Pata Rât sunt principalii ecologiști ai orașului”

Adrian Dohotaru, activist social

„Toată lumea când vorbește despre Pata Rât o vede ca problema Pata Râtului, dar de fapt este problema Clujului și a modului în care merge societatea”, este de părere activistul civic Adi Dohotaru, cu privire la situația oamenilor de la Pata Rât, care nu vor mai avea acces pe rampa de gunoi odată cu închiderea și ecologizarea gropii. „S-au investit aproape 82 de milioane de euro pentru managementul integrat al deșeurilor în județul Cluj în ideea construirii așa-ziselor rampe eco. Ideea de rampă nu este însă niciodată eco. Au fost discuții cum să se facă mai multe locuri de muncă și să se construiască mai multe centre de reciclare, dar din cauza intereselor de business din zona politică s-a ajuns la varianta de a se construi alte rampe, nu centre de reciclare care ar fi adus în economia locală și regională mult mai multe job-uri, inclusiv pentru oamenii din Pata Rât”, a declarat Adi Dohotaru pentru Transilvania Reporter.

Un alt aspect tulburător pe care îl amintește activistul este faptul că UE recomandă închiderea tuturor rampelor până în 2025. Ceea ce face administrația este să investească 82 de milioane de euro pe un proiect funcțional în 2020, pentru ca în 2025 să fie obligată să le închidă pentru a face centre de reciclare. „Am fi putut gândi politici publice în alți termeni nu așa cum au zis cei de la Consiliul Județean când am discutat cu ei, că ar fi un proiect tehnic care nu are componente sociale. Puteau să facă centre de reciclare cât mai bine din punct de vedere tehnic, care să asigure job-uri și o poluare cât mai mică. De asemenea, puteau să fie gândite licitațiile în așa fel încât să angajeze oamenii care sunt cei mai afectați de noile rampe”, a precizat activistul.

Citiți și: Politica ghetoului. Cum se vede Pata (u)Rât(ă) de pe obrazul Clujului din dronă

Îngrijorătoare, spune Adi Dohotaru sunt și proiectele de asistență socială, de infrastructură soft, unul fiind cel care se derulează în prezent la Pata Rât, A.D.I. de 2,3 milioane de euro unde 60% din banii proiectului merg pe salarii. „Cine gestionează un astfel de proiect?De ce finanțările merg unde merg?De ce ai nevoie de un centru comunitar într-o zonă în care tu spui deja că e segregată?Ai nevoie, eventual, de un centru de desegregare, Pata Cluj nu Pata Rât. De ce doar în urma unor critici venite de la Pata Rât s-au suplimentat fonduri de un milion de euro pentru găsirea unor terenuri și construcția de locuințe sociale?Nu știu dacă oamenii din Pata Rât au nevoie de proiecte culturale de 150.000 de euro cum se întâmplă în momentul de față. Cred că se puteau gândi mult mai bine lucrurile, dacă exista voința politică de a desegrega cel mai mare ghetou din România din preajma unei rampe de gunoi, în care potrivit studiilor UNDP (United Nations Development Programme) s-a arătat că 42% din oamenii care au ajuns acolo, au ajuns în urma unor evacuări forțate”, amintește Adi Dohotaru.

Rampa de gunoi / Foto: Cosmin Ignat

Rampa de gunoi / Foto: Cosmin Ignat

Oamenii de la Pata Rât sunt principalii ecologiști ai orașului, mai spune activistul clujean, dar lumea nu le recunoaște munca umilă de ecologizare într-un mediu toxic, în condițiile în care nici statul nu o face. „Principiile UE stipulează că poluatorul plătește, ceea ce înseamnă că marile corporații se adună în asociații și au diverse cote de colectare pe care le negociază cu statul. Asociațiile însă nu au o infrastructură bună pentru colectare și atunci iau legătura cu diverse firme de salubrizare care raportează o cantitate de deșeuri, din care reciclarea este făcută informal de alții cum sunt oamenii din Pata Rât. Astfel munca nu le este recunoscută și așa în mentalul colectiv comunitatea rromă din acea zonă este asociată cu mizeria și cu sărăcia”,  precizează Adi Dohotaru.

În ceea ce privește dorința unor persoane, îndeosebi a comunității din colonia Dallas, de a nu pleca din acea zonă nici după închiderea și ecologizarea gropii de gunoi, Adi Dohotaru crede că ar trebui ca acestora să li se respecte dorința. „Sunt unii care stau acolo de câteva decenii și este normal să nu vrea să plece. Primăria ar trebui să îi ajute cu infrastructura și să se asigure cum pot veni acei oameni la școli și joburi în oraș. În ceea ce îi privește pe oamenii de pe Coastei, cărora Primăria le-a făcut o nedreptate mutându-i înainte de decembrie 2010, acolo trebuie găsite niște soluții reparatorii. Cum au ajuns atât de mulți oameni acolo după 1989?Într-adevăr a crescut și consumul la nivelul societății, dar au ajuns și prin de-proletarizare. Au ajuns la rampă oamenii care și-au pierdut locurile de muncă cel mai prost plătite la CAP-uri, sau oamenii din industrie. Astfel, unii oameni au ajuns forțat acolo, dar a existat și un interes de piață pentru ca acei oameni să ajungă în număr cât mai mare. Acest lucru a rezultat într-o exploatare care pornește de la sărăcia lor pe baza căreia se fac o mulțime de proiecte cu rezultate minime, pentru că nu există o transparență pe zona de proiecte, la fel cum nu există un calcul al impactului pe care aceste proiecte îl aduc”, este de părere activistul Adi Dohotaru.

„În alte zone din lume se construiesc locuințe sociale pentru persoanele fără locuințe după ce s-a făcut un calcul că este mai ieftin să construiești locuințe sociale, decât să dai bani pe poliție ca să le rezolve conflictele sau ca să îi supravegheze, sau  pe spitalizări necesare din cauza  etc. La Barcelona, unul dintre proiectele noului primar este de a închiria locuințe sociale la un preț modic din aceleași considerente, fiind mai ieftin decât să îi supraveghezi”, Adi Dohotaru.


Publicitate

Postaţi un comentariu