Portrete în prag de campanie

„Ponta. Victor Viorel Ponta. Premier. Taxă de 7 eurocenți pe litrul de combustibil. Iresponsabil pentru că pune taxe românilor pentru a umple buzunarele baronilor PSD. Mincinos pentru că impune o taxă ce nu va merge la autostrăzi, ci în banii de campanie. Lipsit de viziune pentru că suprataxarea a devenit un stil de a guverna. Incompetent pentru că susține taxa pentru a colecta bani pentru infrastructură, dar nu e în stare să atragă peste 3 miliarde de euro disponibile în programul operațional transport.  Impune o taxă,   ce alături de alte 35 de taxe noi, sufocă micul întreprinzător și bruma de economie care mai funcționează. Stângism moștenit din comunism, lipsă de viziune, multă demagogie și propagandă stridentă pe antene. În rest, nici o autostradă, nici un proiect,   doar vorbe!”

Pe scurt, acestea au fost mesajele transmise clar de președintele Băsescu în ajunul intrării în vigoare a taxei ce ar urma să scoată în medie din buzunarul românului cam 600 RON/an sau 50 RON/lună. O fi mult, o fi puțin? Nu știu și cred că aici fiecare ar trebui să răspundă în funcție de bugetul propriu. Și cum știe din experiența guvernului Boc că românul e sensibil atunci când i se umblă la buzunar, Băsescu speculează și contraatacă. Mesajul său împotriva guvernului Ponta face parte dintr-un plan de recuperare și relansare după înfrângerea usturătoare din 2012.  Legat de taxa pe combustibil, probabil că PSD și-a făcut un calcul elementar. Cei care îi votează nu prea circulă cu mașina, deci nu vor fi foarte atinși de noua taxă Ponta. Ei stau cu mâna întinsă și atunci trebuie să le dai sau să iei de la cei care au și să dai la cei care nu au. Social-democrație, nu? Pensionarii vor primi 30 RON  mărire de pensie, dar vor scoate probabil 50 RON din buzunar pentru a suporta măririle de preț ale alimentelor sau ale altor produse în urma creșterii prețului la combustibili. Nu contează, guvernul Ponta arată că îi pasă și apoi poate să le ceară votul. Unii din opoziție susțin că asta e un soi de mită electorală prin redistribuire și ar trebui tratată ca atare. Băsescu trimite o altă scrisoare Parlamentului și insistă că abordarea Ponta-FMI e una fundamental greșită, solicitând renunțarea  la taxă și reducerea cheltuielilor bugetare.

Adevărul e că nici  nu i-a fost foarte greu lui Băsescu să atace guvernul Ponta pe tema taxei de 7 eurocenți. Din punct de vedere comunicațional, guvernul a avut mult bâlbe. În timp ce premierul Ponta încerca să convingă lumea de justețea taxei pentru construcția de noi autostrăzi frumos desenate pe o hartă, ministrul Șova nu era atât de sigur că banii vor fi utilizați în scopul declarat inițial. În plus,   noul ministru al finanțelor a scăpat păsărica și a susținut sus și tare că fără noua acciză (nu apciză!), pensiile și salariile bugetarilor sunt în pericol. Și dacă o spune cineva care a studiat la Harvard, așa o fi, nu? Premierul a sărit în ajutor și i-a cerut ministrului să nu se supere pe presă pentru că jurnaliștii înțeleg ce vor. Chiar așa, ce tâmpiți sunt jurnaliștii ăștia! Înțeleg ce vor, nu transmit ce trebuie și le fac numai rău guvernanților. În special, cei de la B1 și Realitatea își bagă nasul peste tot să vadă dacă s-a  mai furat ceva sau nu și apoi mai trimit și DNA-ul pe capul celor care trudesc pentru țară. De fapt nu, DNA-ul îl trimite Băsescu, nu jurnaliștii. El e de vină, nu? Jurnaliștii sunt niște complici care îl încurcă pe domnul Ponta să guverneze bine. El ar face-o, dar presa nu îl lasă. Ce simplu e în Rusia, domnule Ponta, acolo jurnaliștii dispar pur și simplu, nu mai incomodează pe nimeni, iar guvernanții fac ce vor. Ce să îi faci, daca am ales UE și NATO, trebuie să mai și respectăm  libertatea de expresie, chiar dacă nu ne place. Să revenim la taxă, Băsescu, în loc să își vadă de nepoțică, trimite scrisori deschise. De ce nu a trimis scrisori deschise, zice domnul Ponta, atunci când a crescut prețul benzinei pe vremea premierului Boc?  I-auzi domnule, ar spune antenele, cum își permite Băsescu să trimită scrisori deschise?! De fapt, ca să pricepem corect mesajul, ni se spune că Băsescu e de vină pentru noua creștere a prețului la combustibili.

De aici fiecare crede ce vrea, dar e jalnic să spui după doi ani de guvernare că Băsescu e de vină pentru ceea ce faci sau nu faci. Dar pe malurile Dâmboviței se poate orice! Poate că strategii domnului Ponta îl sfătuiesc să tragă permanent în Băsescu pentru că asta se vinde imagologic. Se mai vinde o vreme, până când Băsescu va pleca de la Cotroceni și apoi…cine va mai fi de vină?

Obsesia față de Băsescu îl face pe Ponta începe să semene din ce în ce mai mult cu cel pe care îl detestă. Adoptă același limbaj, același stil de raportare la oponenții politici și manifestă aceeași aroganță față de jurnaliști, dar nu are carisma lui.  Și dacă Băsescu crede că suficiența lui e o soluție pentru România, Ponta crede că antibăsismul e suficient pentru a ocupa fotoliul de premier la Palatul Victoria. A fost în 2012, dar guvernarea e altceva. Per ansamblu, din lupta cu Băsescu, Ponta a câștigat notorietate și o încredere de peste 30%. După cum stau cifrele în sondaje, ca lider al PSD,   Ponta este împins spre candidatura la președinție, chiar dacă e foarte probabil să nu își dorească acest lucru. El știe foarte bine că guvernarea îi erodează imaginea și, dacă părăsește scaunul de premier, e posibil să nu îl mai vadă niciodată. Știe că există posibilitatea să nu câștige în turul doi, iar o eventuală înfrângere la prezidențiale ar atrage automat și plecarea din funcția de președinte al PSD. Altfel spus, cariera politică a lui Ponta ar străluci intens ca un foc de paie, dar  s-ar termina mult prea brusc la puțin peste 40 de ani. De aceea, e foarte probabil să avem un tandem cu Ponta premier și un candidat la prezidențiale suficient de digerabil pentru PSD, dar și suficient de atractiv pentru indeciși și simpatizanți ai dreptei și chiar ai lui Băsescu. O fi Tăriceanu, Isărescu, Maior?  Vom vedea!

„Băsescu. Traian Băsescu. Președinte. El și cu Boc au tăiat pensiile și salariile românilor. Au dus România spre dezastru. Lider autoritar, dictator, suspect de aranjamente imobiliare cu casa din Mihăileanu, influență pentru creditul de un  milion de euro de la CEC, aranjamente de familie în cumpărarea de terenuri, vânzarea flotei, lovirea unui copil cu palma sau pumnul (cine știe?) și multe altele”. Cam asta e imaginea proiectată de antene.  Dar, spre deosebire de alți politicieni, Băsescu s-a dovedit a fi un bun încasator. Scandalurile l-au însoțit permanent în carieră și nu l-au deranjat. În loc să se ascundă,   a folosit fiecare atac ca o oportunitate de a se impune. A fost și este mereu în ofensivă. Nu a pierdut aproape nici o bătălie electorală.  Multe dintre proiectele lui au eșuat, dar a știut să mascheze acest fapt și să intre în tăcere. Impredictibil și autosuficient, a fost părăsit de mulți dintre colaboratori, unii devenindu-i  adversari. S-a erijat în apărător al justiției și al statului de drept.  Mai nou, deși susține că e vremea tinerilor, după 25 de ani în funcții publice, din care două mandate la Cotroceni, mai vrea. Susține că ar fi premierul perfect, are o experiență  solidă și ar fi păcat să nu fie folosită. S-ar înțelege și cu viitorul președinte, cu condiția ca viziunea lui să îi fie respectată. Altfel spus, Băsescu e convins că e vital pentru România ca el să rămână într-o funcție decizională.  Oare așa o fi? Chiar  e Traian Băsescu de neînlocuit?

Cert e că de multă vreme Traian Băsescu se comportă asumat ca un lider al dreptei în lupta cu PSD. Vorbim aici de o dreaptă extrem de fragmentată între Antonescu, Blaga, Udrea, Neamțu, Ungureanu și alții. Orbiți de orgolii, lideri dreptei sunt incapabili să coopereze. Își consumă o bună parte din energie în atacuri fratricide pentru a rupe cât mai mult din propriul electoral potențial, uitând că adevăratul adversar e reprezentat de PSD și guvernul Ponta. Gâlceava asta sterilă nu poate decât să ajute PSD. De fapt, singura prezența vocală în lupta  cu actuala guvernare e … tot Traian Băsescu. Dar Băsescu nu mai poate candida și, în mod paradoxal, cu cât e mai vizibil în lupta cu guvernul Ponta, cu atât e mai dificil pentru un lider al dreptei să se impună. La umbra bătrânului stejar nu crește mai nimic. De aceea, intrarea lui Băsescu în lupta electorală, renunțarea la imparțialitate și susținerea fățișă a PMP s-ar putea să ajute noul partid, dar nu ajută dreapta, ba dimpotrivă.  În plus, acest scenariu cu solidarizarea dreptei în turul doi pentru a învinge candidatul PSD e și el discutabil.  Cum vor fi solidarizați cei care sunt azi atât de fragmentați și mânați de orgolii? Prin prezența lui Traian Băsescu?  Implicarea lui Băsescu  în campaniile din 2014 va solidariza în schimb PSD.  Rămâne să vedem ce va scoate Băsescu din joben și care va fi candidatul surpriză pe care îl va susține.

Cert e că, în 2014, în loc să vedem oameni noi, cu o altă viziune și noi proiecte de guvernare,   bătălia electorală va fi tot despre Traian Băsescu și Victor Ponta. Ceea ce complică lucrurile pentru unii, dar le simplifică destul de mult  pentru alții.

În final, în prag de campanie și miros de flori de primăvară, nu pot să nu mă întreb: Noi, cei care cu încăpățânare mai vrem să trăim în țara asta, cei care plătim taxe și impozite pentru o administrație mai puțin coruptă, cei care vrem autostrăzi în România reală, nu desenate pe o hartă,   cu cine votăm?