Slobod la pedalat pe Drumul Fermecat

Cicloturism exuberant pe un traseu în apropiere de Budești, spre Pietriceaua Oanței | Foto: Andriy Maygutyak

Aproape 100 de kilometri noi de trasee de bicicletă sunt pregătiți pentru noul sezon turistic în cea mai apropiată destinație ecoturistică de Cluj, zona Mara-Cosău-Creasta Cocoșului.

Traseele străbat drumuri de căruțe, drumuri forestiere, poteci pastorale, ulițe și câteva șosele din zonă, conectându-se cu alte drumuri, marcate anterior pentru cicloturism. În total, 150 km trasee.

În plus, în satele de pe Mara și Cosău, s-au amplasat suporturi de parcare a bicicletelor, și, din această primăvară există patru noi centre de închiriere de biciclete, la Maramures Resort Budești, Pensiunea Mărioara și Pensiunea Maramu, ambele din Breb, și Pensiunea Țiplea, în Ocna Șugatag.

Toate acestea au fost realizate prin proiectul «Călătorește verde – cu emisii zero în destinația de ecoturism Mara-Cosău-Creasta Cocoșului», implementat de Asociația EcoLogic, una din organizațiile neguvernamentale care gestionează destinația ecoturistică Mara-Cosău-Creasta Cocoșului. „Unde vedeți semnul «C», să știți că e slobod la pedalat”, spune  Rada Pavel, reprezentant al asociației.

Peisaj ancestral

În zona ecoturistică Mara – Cosău – Creasta Cocoșului, peisajul nealterat al Maramureșului istoric se combină cu un mod de viață ancestral și cu arhitectura tradițională, pe cale de dispariție. Puteți vizita zona și la bordul mașinii, dar cel mai bine este să o faceți la pas sau la ghidonul bicicletei.

Arealul Mara – Cosău – Creasta Cocoșului are forma unui trapez neregulat, situat la intrarea în Maramureșul istoric dinspre Baia Mare. În 2014 a fost desemnat oficial ca fiind una dintre primele destinații ecoturistice din țară, și, prin extensie, din Europa, deoarece România este printre pionierii implementării standardului european în domeniu.

„Simplu spus, o destinație ecoturistică este o zonă de turism care se suprapune peste cel puțin o arie naturală protejată și unde există o ofertă de petrecere a timpului liber preponderent în spații deschise și în cadrul unor servicii turistice prietenoase cu mediul, toate acestea împachetate într-un marketing coerent”, declara în mai 2015 Edit Pop, coordonatoarea Asociației EcoLogic, pentru revista Sinteza.

Pe Mara în jos

Dincolo de definiții, senzația de intrare într-un spațiu suspendat în alt timp începe cum ieși din Baia Sprie, și te îndrepți, peste Gutâi, spre Maramureșul istoric. Drumul civilizat se termină brusc, așa cã și dacă nu dorești să admiri peisajul captivant, vei fi nevoit să o faci, fiindcă gropile din asfalt nu îți permit o deplasare în fuga cailor-putere.

După ce cobori „Dealul” – cum îi spun localnicii Gutâiului – ești deja în Mara. Sat cu nume voievodal, cam pestriț în ziua de azi, dar aparența este salvată de o păstrăvărie tradițională, unde totul este făcut din lemn. Păstrăvii se văd puzderie, supli și iuți, de pe punțile de lemn care traversează ochiurile de apă.

Mai jos de păstrăvărie începe satul propriu-zis și, imediat după el, Deseștiul, sat cuprins, cu biserică de lemn în patrimoniul UNESCO. Este primul obiectiv turistic major al zonei, pe acest traseu, și nu trebuie ratat sub niciun motiv. Maramureșul se mândrește cu opt biserici de lemn incluse în patrimoniul mondial, iar cea din Desești este cea care păstrează cel mai bine pictura interioară, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dacă lăcașul este închis, cereți cheia de la locuința preotului, două case mai în jos de biserică. Preotul Ioan Ardelean este bucuros de oaspeți, dar supărat pe muncitori: au reabilitat de mântuială aleea de acces spre biserică, pe bani europeni. Spune că, în plin sezon, biserica ajunge să fie vizitată de peste 20 de turiști, zilnic.

Traseele de cicloturism sunt marcate cu litera „C” | Foto: Andriy Maygutyak

… apoi la dreapta…

După Desești, pe Mara în jos urmează Hărnicești. Faceți aici dreapta spre Ocna-Șugatag și astfel intrați într-o altă lume, departe de drumul național. De aici încolo, motoarele se pierd în foșnet de iarbă și se sting în clipocitul Marei. Tăpșane verzi, nelucrate de mâna omului, se intercalează cu ogoare negre, proaspăt semănate și împrejmuite cu garduri de lemn.

Păpădiile desenează fluvii galbene pe fundalul verde, și, în spatele lor, orizontul se ondulează sub dealuri înalte. Este vestitul peisaj mozaicat al Maramureșului, unde zonele sălbatice se întrețes cu cele lucrate, lăsând să supraviețuiască atât omul, cât și animalele. Senzația paradisiacă este întregită de muzica păsărilor. Efectul este echivalent cu o doză de Xanax, fără efecte secundare, poate doar cu dependență ulterioară.

Satul Hoteni este aproape lipit de Hărniceni și apoi urmează Ocna-Șugatag, o subzonă de turism balnear, unde există și un ștrand public, pentru cei cu toleranță ridicată la disconfort. Ceilalți pot opta pentru una dintre pensiunile cu piscină, unde este adusă apă sărată cu cisterna. Are aceleași efecte terapeutice, dar fără înghesuială și condițiile precare.

… și din nou la dreapta…

După Ocna-Șugatag, drumul coboară în serpentine spre satele înșirate pe Valea Cosăului, primul fiind Călineștiul. Veche baștină de cneji, satul pare acum sub construcție. În fiecare gopodărie se ridică sau se repară ceva. Lemnul lasă treptat locul materialelor moderne și asta strică din farmecul locului.

În Călinești, faceți dreapta, spre Budești. Primul sat care vă va ieși în cale este Sârbi. Aici, pe stânga, un complex tradițional păstorit de Gheorghe a’ lu’ Lorinț (pe numele din buletin Gheorghe Opriș) stă mărturie ingeniozității țăranului maramureșean. O vâltoare, o pivă, o horincie sunt printre atracțiile complexului, alături de robinetul cu horincă instalat de nea Gheorghe în poarta casei. Gazda pare ușor cherchelită și glumește cu toată lumea, până aude de ecologie. „Da, e ecologic tot, cum a lăsat mama natură, da ziceți-le ălora din sus de râu să nu mai arunce pungi în apă, că trăbă să le scot eu din vâltoare”, se încruntă omul și-și lovește ușor clopul la ceafă.

…tot înainte și apoi la dreapta…

La ieșirea din Sârbi, continuați pe același drum până în Budești, unde este obligatoriu să opriți la biserica de lemn din localitate, cea mai mare dintre cele opt aflate pe lista UNESCO. Aici este expusă și o cămașă de zale despre care se spune că i-a aparținut lui Pintea Viteazul. După vizita la biserică, drumul vă scoate din nou într-o șosea principală. La intersecție faceți dreapta. În scurt timp veți ieși din Budești și va apărea indicatorul spre Breb.

…coborâți și ați ajuns…

Un drumeag asfaltat coboară din drumul mare spre acest sat, comoara cea mai de preț a zonei ecoturistice. În sat funcționează mai multe pensiuni certificate ecoturistic. Una dintre ele este „Mărioara”, unde s-au cazat și Judy și John Hunter sunt doi pensionari din Ottawa, care au lucrat pentru guvernul federal canadian. Vizita la Breb le-a fost inspirată de cartea lui Wiliam Blacker „Along the Enchanted Way” (De-a lungul Drumului Fermecat), în care acest autor englez își descrie aventurile în România, unde a locuit între 1996-2004. O perioadă el a stat chiar în Breb, atras de viața simplă, după ritmuri străvechi, de aici.

„Mergem în locuri unde nu se duc mulți și unde nu există poluare sau prea multă tehnologie. Ne place să cunoaștem oamenii și obiceiurile locului, să gustăm preparate tradiționale. De aceea apreciem ceea ce am văzut până acum în Maramureș: peisajul fantastic și oamenii autentici, ritmul de viață ancestral și arhitectura tradițională, atâta cât se mai păstrează”, spune Judy Hunter.

Peisaj de primăvară tipic Maramureșului, în imagine, o pajiște din Hoteni | Foto: Vakarcs Loránd

În Breb și împrejurimi, ecoturismul este o realitate. Să vizitezi o astfel de destinație înseamnă să faci lucrurile fără grabă. Oprește-te și vorbește cu localnicii. Intră-le în bătătură, ia masa cu ei, lasă-i să te cinstească cu o horincă și ascultă-le păsurile. Vei deveni astfel o parte din povestea locului. O poveste cu sate unde ritmul de viață ancestral a rămas cam același de pe vremea voievozilor, dar unde tot mai multe clădiri țipă în culori stridente aduse din Spania și Italia.