Reportaj. Hakuna matata, Tanzania!

Propunerea de a merge în Tanzania în vacanţă m-a luat prin surprindere. După ce am reuşit să nu leşin când mi s-a injectat vaccinul anti febra galbenă, mi s-a făcut rău când am văzut  pastilele de „Malarone” care trebuiau luate zilnic, preventiv pentru malarie. Am reuşit cu greau să mă sustrag şi să scap de vaccinarea anti hepatite, gândidu-mă că totuşi sunt doctor. Urma un program de zbor obositor: Cluj-București, București-Munchen, Munchen-Frankfurt, Frankfurt-Addis Abeba, apoi spre destinația finala, Kilimanjaro. Zborul cu uriaşul Boeing 787 – Ethiopian Air m-a încercat un  sentiment de nelinişte timp de nouă ore, cu gândul la filmele „dezastre în aer” de pe National Geographic. Degeaba am revăzut liniştitorul film „Sunetul muzicii” în timpul zborului.

Terminalul secundar al aeroportului din Addis Abeba e mic şi aglomerat. Am reuşit cu greu să ajungem la cafelele vitale şi să ne aprindem câte o ţigară într-un colţ retras şi ascuns, fiindcă până şi în Etiopia fumatul e interzis în zonele publice. După o aşteptare lungă şi o întârziere fără explicaţii a zborului spre Kilimanjaro, ne-am îndreptat spre check-in. Auzisem că în Tanzania alcoolul e prohibitiv de scump aşa că am cumpărat câteva sticle din aeroportul etiopean. Am intrat în avion cu sticlele în bagajul de mână fără probleme, în schimb ni s-au confiscat brichetele. Ajunşi pe micuţul aeroport Kilimanjaro am trecut extrem de rapid prin vamă, pentru că nouă, românilor, nu ni se cere viză. A rămas în vigoare o înţelegere veche de pe vremea regimului comunist!. La ieşire ne aşteptau gazdele: Tom, Steve şi Papula care ne-au predat rapid prima lecţie: „Hakuna matata” adică don’t worry sau pe româneşte aici e locul unde nu ai motive să te enervezi. Ne-a surprins amabilitatea şi politețea uneori exagerată a acestor oameni. Între ei vorbeau swahili, cu noi engleza. Ne-am dat seama din primul moment că ştiu ce înseamnă turismul. Am lăsat în urmă, profilat pe cer, faimosul munte Kilimanjaro, învăluit într-o ceață de mister, şi am plecat spre necunoscut.

negrese

Arusha

Al doilea oraş ca mărime din Tanzania, este Arusha, oraş situat la peste 1.500 metri altitudine. A fost cucerit de spanioli, apoi în primul război mondial de nemţi şi abia după aceea de englezi. Prin urmare, aici se dezvăluie o combinaţie ciudată de stiluri arhitectonice, de la european la african, clădiri impunătoare, austere, amestecate cu şiruri de dughene din lut. Străzi largi cu verdeaţă din care se desprind labirinturi înguste şi neasfaltate. Trecem prin piaţa unde se află un turn cu ceasul care indică jumătatea distanţei dintre Cairo şi Cape Town, loc marcat de britanici ca simbol al fostului imperiului cucerit de ei. Plecăm mai departe şi îi cerem ghidului să oprească la un supermarket, fiind destul de însetaţi. Când a oprit, în maşină s-a lăsat liniştea… La marginea oraşului, între nişte dughene pe post de case era dugheana-supermarket. Cu multă îndoială sau poate teamă în suflet am coborât din mașină și am intrat în „supermarket”. Am rămas plăcuţi surprinși fiindcă era chiar bine aprovizionat. Surpriza plăcută a încetat imediat când pe câteva beri şi două sucuri patroana „imensă și atemporală” ne-a cerut 50 de dolari. Nici mai mult nici mai puţin. Era limpede că toate fețele albe aveau parte de același „tratament”.

Ieșim din aglomerația urbană și în față apar întinderi vaste de pamânt roșu, arbori acacia, mușuroaie uriașe de termite, turme de capre și vite, păzite de puști. Aşezările rurale sunt impresionante, cu case mici din chirpici, aliniate şi unite într-un şir parcă nesfârşit. Toată activitatea locuitorilor se desfăşoară în fața caselor, practic în stradă. Peste tot vezi atârnate pe sfori lungi robe de masai. Coşurile generoase de nuiele de pe marginea drumului te îndeamnă să cumperi ciorchini imenşi de banane verzi, galbene, şi chiar unele roşii, pe care le-am văzut cu uimire pentru prima dată. Pentru suveniruri „arta africană” e prezentă peste tot, de la cercei, brăţări, la  sculpturi naive. Prima noapte de Africa ne-a găsit în niște căsuţe de cazare mici şi cochete care mi s-au părut de cinci stele, după atâta oboseală și mai ales după praful înghițit.

Școala

Școala

Rezervaţia naturală Tarangire

Jambo!. E salutul dimineţii când ne pregăteam să plecăm spre rezervaţia naturală Tarangire. Ajungem în rezervaţie împreună cu o ploaie deasă, africană. Nu vedem nimic. Când zărim primii elefanţi, în maşină se produce haosul. Agitaţie mare, aparate foto, binocluri, europeni  disperaţi. Suntem la câţiva zeci de metri distanţă de animale şi suntem instruiţi să nu mai facem gălăgie. Se aşterne o linişte manăstirească. Odată cu liniştea se opreşte şi ploaia şi apar rând pe rând, gazele, girafe, zebre. Girafele mândre şi  suple trec graţios prin faţa maşinii lent, evident fără să ne bage deloc în seamă. Cele îndrăgostite îşi încolăceau gâturile în dansul erotic înţeles numai de ele. Elefanții se plimbă leneș printre copacii de acacia, se opresc la câte unul pe care-l preferă și care dispare rapid sub ochii noștri uluiți. Mamele cu pui sunt conduse de o femelă autoritară, probabil cea mai respectată dintre elefanți, de obicei și cea mai bătrână. Suntem atenționați să nu le oferim animalelor mâncare, nici măcar firimituri de pâine.

elefant

Masai

Următorul popas era satul tradiţional. Simt o uşoară confuzie când ajungem în satul de masai. Se păstrează evident tradiţii, dar parcă e şi multă regie turistică. Dansuri tradiţionale de bărbaţi înainte de a intra în aşezare. Dansuri tradiţionale de femei după ce am intrat în aşezare. Dansuri împreună cu turiștii…Vizităm școala, care e în aer liber și are un acoperiș din paie, unde copiii ne prezintă pe o tablă ce au învăţat în engleză. Evident urmează donaţiile… Grupuri de câte doi suntem invitaţi să intrăm în colibele de lut împreună cu gazda. Sunt atât de scunde încât abia intrăm aplecaţi. După soarele de afară, în interior suntem orbi precum o cârtiţă. Nu vedem nimic. Ne aşezăm pe bâjbâite şi ascultăm povestea unui puştan de 16 ani care ne susură în engleză un text stereotip. Lipsa geamurilor o simțim și mai acut, pentru că în curând ne lacrimează ochii. Cauza e un foc micuț din mijlocul colibei asupra căruia veghează o bătrânică fantomatică, căreia  nu i se distinge chipul, ci doar mâna neagră cu care amestecă în oala de pe foc. Am presupus  că e vestitul ceai amestecat cu lapte de capră. Norocul a fost de partea noastră că vizita s-a terminat înainte de a bea ceai cu lapte din oala bătrânei. Ar fi fost o ofensă majoră daca nu l-am fi baut!

Serengeti – Spectacolul lumii

Cel mai vechi și mai popular parc național din Tanzania, este declarat patrimoniu universal și recent proclamat „minune la nivel mondial”. Serengeti are o suprafaţă de aproape 15.000 km pătraţi şi este renumit pentru numărul de animale care migrează anual, în număr de circa două milioane. Peste un milion de bivoli leneşi cu coarne răsucite si 200.000 de zebre, alături de lei cu coama de aur, leoparzi, hiene, gazele, gheparzi, hipopotami, antilope, elefanţi, zebre, rinoceri, pisici, curg spre câmpiile din sud în fiecare octombrie și noiembrie, iar apoi se agită după ploile lungi, în aprilie, mai și iunie. Aici găsim peste 450 de specii de păsări care se hrănesc din belșug cu o varietate uluitoare de insecte. Milioane de suflete și zeci de specii sunt unite în drumul lor pentru supraviețuire. Serengetiul este locul ideal pentru spectacolul lumii oferit de animale, alături de natură.

sat

După o zi fascinantă ne-am retras spre adăpostul nostru „Ikoma Wild Camp”, plin de căsuţe şi corturi destinate turiştilor. Confort occidental cu amprentă africană oferită de ţânţari, şopârle şi umezeală. Noroc cu plasele de peste fiecare pat.

Lake Manyara

Descris de Hemingway ca cel mai frumos lac din Africa, se întinde pe o suprafaţă de 230 de km. pătraţi şi are o salinitate destul de ridicată. Parcul din jurul lui are o vegetaţie luxuriantă, formată din arbuşti de acacia, dar şi smochini şi arbori de mahon. Aici este raiul macacilor, pe care îi întâlnim la tot pasul. Pe malul lacului păsările flamingo sunt prietenele hipopotamilor care îşi fac siesta. Vizita e scurtă, fiindcă în doar două ore parcurgem traseul destinat turiştilor. Restul e rezervaţie protejată.

„Parcul Național Serengeti a ajuns să simbolizeze paradisul pentru mulți dintre noi. Ecosistemul Serengeti este unul dintre cele mai vechi de pe pământ. Caracteristicile esențiale ale climei, vegetației și faunei s-au schimbat destul de puțin in milioane de ani”,  Lota Melamari,  Director General Tanazania National Parks.

Text: dr. Liliana Morar

[stextbox id=”custom”]

Tanzania, ce și cum

Tanzania s-a format ca stat în 1964, prin unirea a două foste colonii britanice, care și-au dobândit independența la începutul anilor 1960 – Tanganyika (partea continentală) și arhipelagul Zanzibar.

Din anii 1970 și până în 1995 Tanzania a fost condusă de un singur partid. În 1995 au avut loc primele alegeri libere, care au demonstrat o ruptură politică între Zanzibarul semi-autonom și restul țării. Din 2010, un guvern de uniune națională a reușit să reducă tensiunile dintre cele două părți ale țării.

Tanzania este una dintre cele mai sărace țări ale lumi, dar este un stat stabil, prin comparație cu majoritatea țărilor africane din regiune. Partea continentală este populată aproape exclusiv de africani, în timp ce Zanzibarul este locuit de o populație amestecată, cu origini africane, arabe și mixte. Pe continent nu există o religie majoritară, creștinismul, islamsimul și religiile africane tradiționale împărțindu-și în mod aproape egal credincioșii. Partea insulară este aproape exclusiv musulmană.

251px-coat_of_arms_of_tanzania.svg

Paradis turistic în două ipostaze

Partea continentală a țării este un paradis turistic exotic pentru iubitorii naturii sălbatice. Aici se află vârful Kilimanjaro, cel mai înalt din Africa și unul dintre cele două de pe continentul negru care este acoperit de zăpadă. Trei dintre cele mai mari lacuri din Africa – Victoria (al doilea cel mai mare lac cu apă dulce din lume), Tankanyika (al doilea cel mai adânc lac din lume) și Nyasa se întind de-a lungul frontierelor de nord, vest și, respectiv, sud-vest ale țării. Tot aici se află mai multe ecosisteme, protejate printr-o rețea de parcuri naționale. Cel mai cunoscut este Serengeti, casa tribului Maasai. Serengeti este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO și adăpostește milioane de mamifere mari, de la prădători ca leul sau leopardul, la gorile, gazele, zebre sau girafe. Rezervația se întinde pe 14.700 de kilometri pătrați, aproape cât județele Cluj, Sălaj și Bistrița-Năsăud, la un loc.

Partea insulară a țării, mai ales Zanzibar, dar și Pemba, este tot un paradis turistic exotic, dar de această dată pentru iubitorii de mare, plaje și soare. Apele Oceanului Indian sunt aici incredibil de limpezi, rivalizând cu cele din Seychelles sau Maldive. Resorturi luxoase pun în valoare aceste peisaje paradisiace, la prețuri pentru buzunarele clasei de mijloc din țările bogate. Tot în Zanzibar se află și Orașul de Piatră – nucleul istoric al capitalei insulei, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aici s-a născut în 1946 Farrokh Bulsara, ajuns unul dintre cei mai apreciați soliști rock ai secolului trecut, sub numele de Freddy Mercury.

Două legături aeriene cu Europa

Cel mai important aeroport al Tanzaniei se află în Dar es Salaam și este deservit de curse regulate ale KLM din Amsterdam și ale Swiss Air, din Zurich. Acestea sunt singurele linii aeriane comerciale directe între Europa și Tanzania. Alternativ, se poate zbura schimbând avionul în Africa sau Orientul Mijlociu. Un alt aeroport internațional, care nu este însă legat direct de Europa este Kilimanjaro.

Text: Bogdan Stanciu

[/stextbox]

 

Distribuie:

Postaţi un comentariu