Peştera, natură pură

De o parte sunt Bucegii, de cealaltă Piatra Craiului. De cum cobori în Moeciu de Jos, cu destinaţia Peştera, peisajul te îmbie la o drumeţie. Satul (Peştera) este situat la mai bine de 1.000 de metri altitudine, un deliciu pentru amatorii de plimbări pe dealuri, în aer curat. Frumuseţea locului e greu de descris. Cabane şi pensiuni găseşti la tot pasul, la margine de drum, sau poziţionate pe versanţi, printre pâlcuri de copaci. Animalele pasc în voie, într-o sălbăticie de-o frumuseţe rară. Satul Peştera e locul ideal pentru un weekend deconectant şi extrem de ofertant din punct de vedere al obiectivelor turistice pe care zona ţi le oferă.

Ca un tablou

La Peştera ajungi uşor. Iei un autocar până la Braşov, iar de acolo, din jumătate în jumătate de oră găseşti autobuse spre Bran – Moeciu de Jos. În drum spre destinaţia finală, câteva ore petrecute la Bran sunt preludiul ideal pentru ceea ce va urma. O vizită la castelul din localitate este aproape obligatorie. În trecut cetate militară, castelul a fost transformat în reședință regală în anul 1920, când a intrat în proprietatea Reginei Maria. În prezent este muzeu, iar în interior pot fi admirate colecții de mobilier, costume, arme și armuri. Domeniul Bran mai cuprinde Parcul Regal cu două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului și Casa Principesa Ileana. Peste vară castelul este vizitat de grupuri numeroase de turişti, mai ales străini. După popasul istoric de la Bran, urmează Moeciu de Jos şi de aici drumul, deloc uşor, spre Peştera. Satul este înconjurat de munţi, iar priveliştea spre Munţii Bucegi, Leaota, Piatra Craiului şi chiar Postavarul este superbă.

Unul dintre obiectivele care îţi atrag atenţia este Mănăstirea Sfânta Treime, o mănăstire nouă, pentru călugări dar şi pentru cei care merg acolo să se roage. Localnicii spun că slujbele de sărbatori sunt extraordinar de frumoase şi păstrează vechi tradiţii. Înainte să te decizi să urci pe Piatra Craiului, o zi poate fi dedicată plimbărilor în natură. Caii pasc în voie şi te duc cu gândul spre Mustangii din SUA. Nu trebuie să te mire o întâlnire cu vreo vulpe, sau să zăreşti căprioare alergând de colo-colo, acestea fiind prezente în decorul Parcului natural “Piatra Craiului”. Pantele sunt abrubte, astfel că, după o zi de plimbări vei simţi o plăcută „sfârşeală” în drumul spre pensiune. Gazdele sunt mai mult decât proprietari de pensiuni. Oameni sunt primitori, îţi acordă liniştea de care ai nevoie, dar sunt şi vorbăreţi, dacă e cazul. Practic nu ai nevoie de vreun ghid, sau conexiune la internet, ca să afli tot ce ai vrea să ştii despre locurile pe care ţi-ai propus să le vizitezi.

Peştera cu lilieci

WP_20160822_005

Un obiectiv foarte vizitat din sat este Peştera liliecilor, sau Peştera cu lilieci, locul care dă şi denumirea satului. Se poate ajunge extrem de uşor la acest obiectiv. Peştera în sine nu este foarte spectaculoasă şi nici foarte mare, dar destul de greu accesibilă, mai ales dacă nu eşti echipa corespunzător. Se găseşte într-o stâncă mare, calcaroasă şi pot fi observate în pereţii peşterii numeroase orificii care duc spre cine ştie ce. Numele peşterii vine de la liliecii care traiesc în interiorul ei, acolo găsindu-se colonii mari de lilieci, unele dintre specii find foarte rare. Tocmai existenţa liliecilor a generat discuţii între administratia din Moeciu de Jos, care doreşte să promoveze peştera în scop turistic şi speologi, care sunt de părere că habitatul liliecilor ar putea fi pus în pericol de către turişti. Grota mai este cunoscută şi sub numele de Peştera Mare sau Peştera Bădichii şi este semnalată în documente cu multe secole în urmă. Galeriile, modelate în calcar jurasic, au 370 de metri lungime, iar în interior se găsesc formaţiuni calcaroase, numite lacrimi ale pământului. Fără echipament specific se poate înainta câţiva zeci de metri, dar trebuie să te aştepţi în orice clipă să fii întâmpinat de una dintre vietăţile ce trăiesc în grotă. Peştera are statut de monument natural național și se înscrie în zona specială de protecție a Parcului „Piatra Craiului”.

Piatra Craiului

Pentru amatorii de drumeţii montane există Piatra Craiului. Traseul până la poalele masivului este uşor, dar odată ce ţi-ai stabilit itinerariul, poţi să-ţi permiţi mici ieşiri în decor, adică nu e obligatoriu să urmezi traseele marcate. Oricum mai devreme sau mai târziu vei observa că te îndrepţi către un loc anume, dar ajungi în altă parte. Marcajele nu sunt tocmai corecte, sunt destul de întortocheate ba chiar lipsesc din loc în loc. Spre masivul Piatra Craiului ar trebui să urmezi marcajul crucea roşie, dar cum spuneam, bazându-te pe instinct şi pe capacitatea de orientare, ai şanse să ajungi mai uşor în locul dorit.

În drum spre Piscul Baciului, situat la 2237 de metri altitudine, e bine să te opreşti la  Refugiul Grind, pentru odihnă, pentru o masă şi pentru reconfigurarea traseului. De jur împrejur se pot admira blocurile imense de calcar, văi abrupte şi din loc în loc cete de capre negre. Nu e obligatoriu să te aventurezi pe creste, urcarea spre vârful „La om” fiind una destul de dificilă. Cu alte cuvinte, o plimbare până la Refugiul Grind, situat la ceva mai mult de 1.400 de metri altitudine şi retur îţi va lua destul de mult timp, mai ales dacă nu ai echipamentul adecvat unei aventuri montane. Mare atenţie la şerpi. zona este populată de vipere. Trei zile trec  pe nesimţite, iar concluzia este că încă mai avem o ţară frumoasă, pe care merită să o descoperim, să o re-descoperim, sau să o arătăm celor care încă n-au ajuns acolo unde ne-au purtat pe noi paşii.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu