Pe urmele țarilor vlahi, la Veliko Târnovo

Veliko Târnovo este etichetat adesea ca o Sighișoară bulgărească și trimis pe lista destinațiilor alternative de weekend, pentru bucureștenii plictisiți de Valea Prahovei și/sau Litoral. Nimic mai greșit. Capitala țarilor vlaho-bulgari are câteva duzini de ziduri medievale și o mână de biserici din aceeași perioadă, dar aici se oprește toată asemănarea cu Sighișoara. Niciun picior de colonist sas nu a călcat pe aici, iar arhitectura Renașterii Bulgărești nu seamănă deloc cu cea a unui burg medieval de factură germană.

Orașul Țarilor

Veliko Târnovo, în traducere Marele Târnovo, a fost capitala celui de-al doilea imperiu bulgar, fondat de dinastia Asăneștilor, de origine vlahă, potrivit majorității istoricilor. Însă, despre această origine nu veți găsi nicio referire în timpul vizitei, deoarece ea este contestată de istoricii bulgari.

Indiferent de origine, frații Petru și Ioan Asan, fondatorii dinastiei, au fost căpeteniile unei răscoale anti-bizantine, în iarna anului 1185/1186. În urma revoltei, ei au pus bazele noului țarat bulgăresc, stat care, cu timpul, a ajuns să cuprindă părți întinse și din Muntenia și Moldova. Dinastia Asăneștilor s-a stins în 1280, dar orașul pe care și l-au făcut capitală, actualul Veliko Târnovo, pe atunci numit Târnovgrad, a continuat să strălucească până în 1393, când a fost cucerit de turci.

În cele două secole de glorie de medievală, Veliko Târnovo a ajuns să aibă o populație de 12.000-15.000 de locuitori. Spre comparație, Clujul a ajuns la această populație abia după încă 500 de ani, în jurul anului 1770. Astfel, nu e de mirare că în acea perioadă de înflorire economică, politică și culturală, Veliko Târnovo își aroga numele de A Treia Romă, pe fondul slăbirii Imperiului Bizantin, cu capitala la Constantinopol (supranumit A Doua Romă).

După cucerirea otomană, peste cândva mărețul oraș al țarilor s-a lăsat o liniște lungă de jumătate de mileniu, întreruptă de două răscoale, curmate sângeros. În secolul al XIX-lea, Veliko Târnovo devine – pentru foarte scurt timp – prima capitală a statului modern bulgar, dar și locul unde se promulgă prima constituție bulgară și se proclamă independența. În 1965, orașul, cunoscut până atunci sub numele de Târnovo, a devenit Veliko Târnovo, în semn de omagiu pentru locul pe care l-a jucat în istoria bulgarilor.

Orașul turiștilor

În 2015, Veliko Târnovo este un oraș învins în competiția pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2019, dar rămâne una dintre perlele turistice ale Balcanilor. Cetatea Țarilor (Țareveț), situată pe o „peninsulă” înconjurată din trei părți de apele râului Yantra este punctul forte al unei vizite în oraș. Fortăreața este una dintre cele mai mari din Europa, așa că pregătiți-vă pentru o excursie de circa o oră.

Poziția aproape inexpugnabilă a Țarevețului a fost folosită prima dată de traci, apoi de romani. Mai apoi, bizantinii au construit aici prima cetate importantă, care a fost reconstruită și extinsă de slavi și bulgari, iar apoi, din nou, de bizantini și, iarăși, de bulgari. Turcii au distrus-o și nu au mai folosit-o. În perioada comunistă, mai ales în anii 1980, cetatea a fost restaurată și reconstruită, un pic cam prea mult, așa încât, azi, porțiuni întregi din cetate par zidite ieri. Biserica din vârful cetății, desacralizată, este acum un muzeu, decorat pe interior cu o frescă interesantă, inspirată din istoria bulgarilor.

În perioada de glorie a orașului, între zidurile Țarevețului locuiau țarii Bulgariei și marii dregători. Biserica din cel mai înalt punct al colinei era cea unde slujea patriarhul țării. Tot aici, într-un turn, și-a sfârșit zilele, ca prizonier, Balduin I, primul împărat al Imperiului Latin de la Constantinopol. Foarte puține plăcuțe explicative însoțesc vizita, și acelea sunt laconice, așa că este bine să vă cumpărați materiale informative de la magazinele de suveniruri amplasate înaintea porții de intrare în cetate, sau să luați unele gratuite de la centrul de informații turistice din centrul orașul modern.

În incinta cetății se păstrează ruinele a circa 400 de case, 18 biserici și nenumărate acareturi, magazine, turnuri sau porți. De asemenea, din Țareveț se deschide o perspectivă spectaculoasă către orașul vechi, situat în continuarea limbii de pământ pe care se face intrarea în cetate. O altă priveliște frumoasă se deschide și spre Trapezița, a doua fortificație a orașului, situată pe un deal învecinat, peste râu.

În zilele de sărbătoare și cu diverse alte ocazii, Țarevețul este locul de desfășurare al unui spectaculos joc de sunet și lumini. Pe zidurile cetății sunt proiectate lumini în toate nuanțele curcubeului, iar din turla bisericii de pe vârful colinei sunt ridicate spre cer raze laser multicolore. Un dangăt de clopote însoțește feeria.

Vizita la Țareveț merge mână în mână cu vizitarea Bisericii Celor 40 de Martiri, amplasată pe malul Yantrei, chiar sub cetate. Biserica a fost ctitorită de Ioan Asan al II-lea, în 1230, dar după cucerirea otomană a fost transformată în moschee, până în 1877, anul eliberării Bulgariei.

Aici a fost înmormântat Sfântul Sava în 1236, ale cărui rămășițe au fost însă mutate în Serbia, la scurt timp. Tot aici a fost înmormântat ctitorul, Ioan Asan al II-lea, dar și unul dintre cel mai importanți țari, Ioniță Caloian, al cărui sarcofag se află în stânga intrării în biserică. În interior, biserica păstrează două din frescele originale, dar cele mai interesante monumente sunt trei coloane cu inscripții, una atribuită hanului bulgar Omurtag, alta din vremea hanului Krum și una aparținând ctitorului bisericii. Din păcate, după o amplă restaurare și reconstrucție, în anii 2000, biserica arată acum ca scoasă din cutie, fără să păstreze mare lucru din aerul medieval.

Un alt edificiu de cult care mustește de istorie se află pe malul celălalt al râu, peste un pod de lemn, într-un cartier cu străduțe strâmte, pavate cu piatră, la poalele Trapeziței. Este vorba despre biserica Sf. Dumitru, un exemplu desăvârșit de arhitectură bizantintă. Din păcate, din nou, și această biserică a fost recent refăcută și arată ca nou-nouță, fără niciun pic de patină a timpului. Potrivit cronicilor vremii, în acest loc a început răscoala celor doi frați Asan.

Samovodska și monumentul Asăneștilor

În afară de Țareveț și Trapezița, Veliko Târnovo se mândrește cu zona orașului vechi, cu străzi întortocheate și strâmte. „Vedeta” acestei zone este strada meșteșugarilor – Samovodska Charshia (Piața Samovod) – , din chiar inima orașului vechi. Samovodska a apărut în secolul al XIX-lea, păstrând și acum case ridicate în elegantul stil arhitectural al perioadei, denumită Renașterea Bulgărească. Totul se întâmplă pe această stradă, se vând și se cumpără produse artizanale, suveniruri, bijuterii, obiecte de artă ș.a.m.d. Este singurul loc unde atmosfera aduce cu cea din Sighișoara, dar numai dacă faci abstracție de arhitectura complet diferită de cea a orașului săsesc.

În zona Samovodska, vă puteți pierde în forfota străzii, în drum spre, sau dinspre, monumentul Asăneștilor, un alt „must see” al orașului.

Grupul statuar este situat într-un parc din zona orașului nou, peste râu față de hotelul-mastodont Interhotel. Monumentul reprezintă lama unei săbii, cu vârful îndreptat spre cer, în jurul acesteia aflându-se statuile ecvestre a patru dintre țarii din dinastia Asăneștilor: Petru și Ioan Asan, Ioniță Caloian și Ioan Asan al II-lea. Grupul statuar datează din 1985.

 [stextbox id=”custom”]

Drum lung, destinație ieftină

Din Cluj-Napoca la Veliko Târnovo să ajunge destul de anevoios, pe podul Giurgiu-Ruse și apoi, o oră și jumătate pe un drum bulgăresc bun, dar prost marcat și semnalizat. În ciuda distanței, „Orașul Țarilor” merită un city break, cazarea și masa fiind la prețuri mai mici decât în România. De exemplu, o cameră de două persoane la Minotel Rashev***, parte a unui lanț hotelier elvețian, cu demipensiune (mic dejun + cină), costă doar 130 de lei/noapte, în luna mai. Hotelul este situat lângă Țareveț, oferind o privire superbă asupra cetății. În centrul orașului, un chebap sățios costă echivalentul a 5 sau 6 lei, iar cosmeticele-suvenir pe bază de ulei de trandafir (specifice pentru Bulgaria) costă între 2 și 10 lei.

[/stextbox]