Pe Inn în jos, pe un mal frumos

Prin  Tirol

Acoperişul de Aur din centrul Innsbruckului poate fi prima muşcătură din sandviciul de istorie şi artă al celor care călătoresc de-a lungul Innului, pornind din capitala Tirolului şi până când acesta iese în Bavaria vecină. Cele 2.657 de ţigle de cupru aurii care acoperă balconul clădirii de la kilometrul zero al Innsbruckului sunt unul dintre motoarele industriei turismului într-un oraş care şi-a poleit blazonul găzduind două ediţii ale Jocurilor Olimpice Albe.

Turiştii forfotesc în centrul istoric, printre terase, muzee, galerii de artă şi „slăninării” – adevărate galerii de artă culinară tiroleză, unde se pot servi, în picioare sau la masă, platouri cu şunci cel puţin la fel de gustoase ca cele făcute odinioară de saşii ardeleni.

Cu Innsbruckul ca aperitiv, în farfurie se aşază apoi Hall in Tirol, următorul oraş în amonte pe Inn şi poate cel mai fermecător. Un centru vechi aşezat în pantă se curbează spre principalul meniu turistic al locului: muzeul monetăriei. Aici, de-a lungul vremii, s-au emis unele dintre cele mai puternice monede ale Europei. La finalul vizitei puteţi lua ca amintire o monedă bătută cu mâna dumneavoastră.

Sclipici pentru lumea întreagă

Lăsând în urmă, pe dreapta autostrăzii, ciudata biserică de la Volders, urmează o trufanda – Wattens, oraş ajuns pe harta mondială a luxului mulţumită unui meşter sticlar din Boemia, care s-a stabilit aici pe la finele secolului al XIX-lea. Îl chema Daniel Swarovski.

Acum, la marginea oraşului se întinde imensa fabrică unde se produc în cantităţi industriale cristalele care hrănesc pofta de sclipici a lumii întregi. Chiar lângă, se află „Lumile de Cristal”, un muzeu de artă modernă care are în centru, bineînţeles, cristalul.

Un experiment Dali, alături de un teatru mecanic cu păpuşi care mărşăluiesc deasupra capului, lângă un dom în măruntaiele căruia imaginea ţi se reflectă într-un milion de ape, nu departe de proiecţia difuză a unui film, pe pereţii din cristale microscopice ai unui labirint multimedia. Experienţa este copleşitoare. La final, vizitatorii buimaci nu au altă cale de scăpare decât prin magazinul de unde nimeni nu pleacă cu mâna goală.

Cu nume scurt şi strâmb, urmează Schwazul, oraş tirolez de seamă, care şi-a tras seva din argintul pe care minerii l-au smuls muntelul. Urbea se mândreşte cu singura biserică cu patru hale din Europa, uriaşă pentru un oraş de doar 12.000 de suflete, dacă acesta nu ar fi fost, în momentele sale de glorie, al doilea cel mai mare centru urban al Tirolului.

Castelul Tratzberg şi şoferul valah

Deasupra oraşului atârnă pe o stâncă abruptă fortăreaţa Freundsberg. De strajă mai stă un singur austriac bătrân, care îţi taie bilete de intrare în muzeul oraşului, amenajat în donjon. De la ultimul etaj se poate vedea, de partea cealaltă a Innului, arogantul Tratzberg, fost castel de vânătoare cu metehne aristocratice încă foarte contemporane.

Nu durează mai mult de jumătate de oră cu maşina să ajungi la el. Conţii Eggenberg îl stăpânesc sănătoşi şi în ziua de azi, iar printre supuşii lor se numără şi un valah din Arad, conducătorul titicarului care duce turiştii cale de vreo doi kilometri prin pădure, până în curtea castelului.

Înăuntru, conţii nu s-au zgârcit cu mise-en-place-ul şi au pus la bătaie o colecţie excepţională de mobilier de epocă. Scrinuri, baldachine, mese princiare defilează sub ochii vizitatorilor. Tavanul de lemn al Sălii Reginei îi lasă cu gurile căscate, în timp ce în urechi le sună, prin intermediul unui ghid audio sofisticat, vocea blândă a foştilor proprietari (aiurea – sunt de fapt actori).

Trecând din nou pe partea cealaltă a râului, urmează Rattenberg. Acest oraş ai putea să îl iei în palmă, atâta este de mic. Sau l-ai putea pune sub un glob de sticlă şi să-l ţii pe noptieră, ca suvenir. Cel mai mic oraş din Austria are doar 440 de locuitori şi o parcare cât un cartier. Este burgul perfect, cu biserică înaltă, pasaje abrupte, străzi strâmte şi fortăreaţă cu donjon semeţ.

Kufstein e cireaşa de pe tortul călătoriei, ultima oprire înainte ca Innul să plece spre Bavaria. Neapărat faceţi o plimbare pe romantica Römerhofgasse, cu arcade întinse între clădiri. Apoi continuaţi spre fortăreaţa albă care domină oraşul. Prin labirintul cetăţii cu istorie complicată, ajunsă într-un final una dintre cele mai fioroase puşcării imperiale, te poţi pierde ore în şir. Haiduci unguri, rebeli cehi, revoluţionari italieni şi sfinţi români (Moise Măcinic şi Oprea Miclăuş) au simţit aici pe pielea lor ce însemna „închisoarea popoarelor”.

Nu ratați Galeria Ambras!

Castelul Ambras este situat deasupra Innsbruckului, pe malul opus al Innului faţă de centrul istoric al oraşului, fiind vizibil de la mare distanţă, graţie siluetei impunătoare. Galeria de portrete a castelului este inestimabilă, iar pentru români are o semnificaţie  aparte, aici fiind adăpostit cel mai cunoscut portret al lui Vlad Ţepeş, folosit şi pe pliantele de promovare ale castelului. Galeria cuprinde peste 200 de pânze, semnate, printre alţii, de Tizian, Van Dyck sau Velasquez.