Ocolul litoralului bulgăresc în 3 zile şi jumătate

Plajă în staţiunea Nisipurile de aur

Litoralul bulgăresc a devenit pentru mulţi români sinonim cu vacanţa de vară. Ţara vecină cu care împărţim litoralul Mării Negre atrage pe zi ce trece tot mai mulţi turişti de la noi prin serviciile turistice de calitate la preţuri accesibile. Nu ştiam mare lucru despre Bulgaria şi litoralul său, aşa că invitaţia celor de la Filadelfia Turism de a mă alătura unui infotrip a venit la ţanc, tocmai înainte de vacanţa de vară. Timp de trei zile şi jumătate am vizitat în viteză, cu autocarul, alături de aproape 50 de agenţi de turism din România, peste 100 de kilometri din litoralul cu care se mândresc pe bună dreptate vecinii noştri de la Sud. Litoralul bulgăresc are 30 de staţiuni, din care 10 au fost declarate de interes naţional. Un lucru foarte important pentru turişti este faptul că foarte multe plaje ale bulgarilor au primit distincţia Blue Flag (România nu are niciuna), ceea ce înseamnă curăţenie desăvârşită în apă şi pe nisip. O vacanţă în Bulgaria poate costa, în funcţie de pretenţiile pe care le ai, pentru o familie cu doi adulţi şi un copil între 470 de euro şi 1.500 de euro.

Prima oprire, Albena

plaja si piscina albena

Drumul cu autocarul nu e tocmai uşor pentru cei care nu sunt obişnuiţi, chiar dacă autocarele agenţiei de turism oferă tot confortul posibil pentru un drum lung de peste 15 ore. Am intrat în Bulgaria pe la răsărit traversând Podul Prieteniei de la Giurgiu – Ruse, iar apoi câteva ore mai târziu am debarcat în una din cele mai cunoscute staţiuni ale bulgarilor, Albena. De la început, fiind obişnuită cu litoralul nostru, m-a frapat vegetaţia luxuriantă, parcă nici nu eram aproape de mare. De altfel, Albena este o adevărată staţiune verde, cu multe hoteluri amplasate în parcuri. De aici şi senzaţia de răcoare, linişte şi relaxare care domneşte peste tot. Nici nu e de mirare, pentru că Albena are ca parte integrantă una dintre cele mai frumoase rezervaţii naturale din Bulgaria, „Rezervaţia Naturală Baltata”, o pădure cu vegetaţie de tip tropical, una dintre cele mai frumoase rezervaţii din această parte a Europei, care se întinde pe circa 180 de hectare şi adăposteşte 263 de specii de plante şi peste 300 de specii de animale şi peşti.

În staţiune, la tot pasul întâlneşti hoteluri pentru toate buzunarele şi gusturile, majoritatea de 3 şi 4 stele, unul singur de 5 stele. Este o staţiune cu circuit închis, un adevărat oraşel cu propriul post de poliţie şi centru medical. Chiar dacă arhitectura majorităţii hotelurilor aminteşte de vremurile comuniste, acestea au fost renovate, astfel că arată bine, sunt curate şi oferă o mulţime de facilităţi. Staţiunea e orientată spre servicii pentru familie, pentru că există peste tot locuri de joacă, parcuri, aqua parcuri şi activităţi specifice destinate copiilor, terenuri de sport, tobogane şi piscine. Plaja din Albena este una Blue Flag, iar unele hoteluri sunt plasate direct pe plajă şi sigur la plajă ai inclus în preţ şezlonguri şi umbreluţă. Staţiunea e centrată pe oferirea de servicii all inclusive. O bilă albă, mai ales că românii sunt recunoscuţi ca dependenţi de internet, este că Albena are cel mai „tare” punct wi-fi de pe litoralul bulgăresc, accesul fiind gratuit. Şi pentru că majoritatea turiştilor preferă să vină cu maşina proprie, odată ce ai intrat în staţiune plăteşti 6 leva pentru tot sezonul locul de parcare fiindu-ţi asigurat, şi în plus ai şi un card antifurt, fără de care maşina ta nu poate părăsi staţiunea.

Balcicul, un colţ de raimare balcic

Albena e situată la numai 8 kilometri de Balcic, aşa că prin parc poţi ajunge cu bicicleta într-o plimbare de jumătate de oră la celebrul castel al Reginei Maria. Dacă vii în nordul litoralului bulgăresc, nu se poate să ratezi Balcicul. Este un must see, aşa că nici nu m-am gândit să ratez acest obiectiv, în ciuda oboselii.

Castelul se vizitează numai împreună cu Grădina Botanică din Balcic, biletele de intrare fiind 6 şi 8 leva. De altfel, grădina care conţine o impresionantă colecţie de cactuşi te pregăteşte pentru vizita la castel.

castel balcicTotul e verde şi tihnit, cu fântâni şi cursuri de apă şi cu o privelişte impresionantă asupra Mării Negre, iar noi am nimerit aici în sezonul irişilor, trandafirilor şi bujorilor.

Despre Castelul de la Balcic s-a scris mult, aşa că adaug doar că vă va impresiona prin eleganţa simplă a arhitecturii, colecţia de picturi pe care o poţi vedea la parter, mobilierul de epocă de la etaj, frumuseţea de nedescris a grădinilor de trandafiri şi terasele de verdeaţă. Merită să petreci măcar o după-masă pierdut printre aceste frumuseţi vizitând şi Puntea suspinelor, capela Stella Maris sau Izvorul Tămăduitor, unde într-o fântână, dacă arunci o monedă, poţi să îţi pui o dorinţă pentru sănătate. Vei fi acompaniat de o puzderie de tineri artişti în devenire, care îşi perfecţionează tehnica şi talentul pictând frumoasele flori şi construcţii de la Balcic. Pentru iubitorii de vinuri, Vila Prinţul Nicolae din cadrul complexului a fost transformată în cramă regală, unde poţi savura gratuit diverse sortimente de vinuri aromate şi poţi cumpăra vinul preferat, o sticlă de exemplu costă 56 de lei. M-am despărţit cu greu de frumuseţea de aici, nu înainte de a trece pe la magazinele de suveniruri, cochete şi îmbietoare, unde îţi fac cu ochiul tot felul de nimicuri ca să duci cu tine măcar o părticică din acest colţ de rai.

Nisipurile de Aur îţi iau ochii

După o noapte în Albena, ne-am continuat a doua zi călătoria prin alte staţiuni. Al doilea popas: celebrele Nisipuri de Aur, pe numele lor bulgăresc Zlati Piasati. Legenda spune că, în urmă cu foarte mulţi ani, câţiva piraţi au îngropat o comoară pe faleza Mării Negre la nord de oraşul Varna, iar natura s-a răzbunat pe acei piraţi şi a transformat aurul într-un nisip splendid, de unde şi denumirea de Nisipurile de Aur. Aşa că am putut vedea o staţiune mai trendy, strălucitoare, cu hoteluri mai moderne şi plină deja de forfotă, deşi era extrasezon. Dezavantajul dacă vii cu maşina proprie este că hotelurile au un număr redus de locuri de parcare, iar taxa poate ajunge la 5 euro pe zi de maşină. După un foarte scurt popas pe plajă şi un salut adresat mării, ne continuăm vizita şi poposim în cea mai veche staţiune bulgară, Sfinţii Constantin şi Elena, o staţiune recunoscută încă de la începutul anilor 1.900 datorită izvoarelor minerale şi termale. Numele staţiunii vine de la mănăstirea construită în zonă. Iar staţiunea este potrivită mai ales pentru familii, pentru cei care vor să se ţină departe de agitaţie şi să aibă parte de o vacanţă liniştită. Noaptea rămânem la un hotel din Constantin şi Elena, unde unii colegi de drum mai temerari se încumetă şi la o baie în marea care însă e destul de rece la această dată. Majoritatea dintre noi ne lăfăim însă la piscinele interioară şi exterioară după încă o zi plină, mai ales că dimineaţă ne vom lua rămas bun de la nordul litoralului.

Marş turistic prin Obzor, Elenite şi Sunny Beach

A treia zi pornim dis de dimineaţă către sud. „O zi foarte grea” ne încurajează după micul dejun copios, ghidul nostru Elena de la Filadelfia Turism, care ne dă totuşi şi o veste bună, drumul durează circă o oră, ca să apucăm să ne mai încărcăm bateriile pentru maratonul ce ne aşteaptă. „Există o foarte mare diferenţă între Sud şi Nord pe litoralul bulgăresc, în sud investiţiile şi influenţele nemţeşti sunt mult mai pregnante şi dacă vă aduceam mai întâi aici riscam să nu vă mai placă nimic în nord”, glumeşte ghidul nostru. Şi într-adevăr pe măsură ce coborâm către coasta mării priveliştea litoralului de sud ni se înfăţişează în toată splendoarea. Când ajungem la destinaţie, vizităm un complex de apartamente de închiriat din Obzor, dar şi o puzderie de hoteluri de toate mărimile şi „stelele” din Elenite (o staţiune preferată de turiştii ruşi în special), Sveti Vlas şi foarte apreciata staţiune Sunny Beach, unde ne petrecem şi noaptea la un hotel de cinci stele, parte a unui lanţ internaţional. Staţiunea Sunny Beach are 10 kilometri lungime şi e înţesată cu hoteluri, restaurante, taverne şi mici magazinaşe, pentru turiştii care sunt dispuşi să iasă din confortul asigurat de all inclusive şi să descopere măcar puţin şi din farmecul local. Datorită serviciilor de calitate este plină şi în extrasezon. Aşa că i-am invidiat pe turiştii care se răsfăţau la soare pe şezlongurile din jurul piscinelor. Majoritatea hotelurilor din Bulgaria includ în preţ pentru clienţi şi două şezlonguri şi umbreluţă pe plajă şi multe din ele au restaurante pe plajă ca să nu fie nevoie să te întorci în hotel pentru a lua masa. Doar unul din lucrurile pe care le-ar putea „împrumuta” şi hotelierii noştri.

Nessebar, perla Mării Negre

pot nessebar

Ultima zi m-a găsit nerăbdătoare să ajung în cunoscutul Nessebar, cea mai veche aşezare a Europei de Est, întemeiată de coloniştii greci în secolul al VI-lea î.e.n, peste ruinele aşezării tracice, cunoscută atunci ca şi oraşul lui Melsa sau Mesambria. Vechiul oraş, care atrage anual milioane de turişti e aşezat pe o peninsulă lungă de 850 m şi lată de 350 m. Istmul ce leagă peninsula de continent, conduce către oraşul vechi prin poarta zidului de vest al fostei cetăţi, bine conservat şi pus în valoare. Traversăm podul care leagă noul oraş de cel vechi şi lăsăm autocarul într-o imensă parcare amenajată chiar la malul mării şi care este aproape plină. Imediat ce urci câteva trepte spre vechea cetate intri într-o atmosferă de un farmec aparte dată de străduţele şerpuitoare, pietruite, de-a lungul cărora se găsesc casele de lemn construite între secolele XVIII-XIX, clădiri bine conservate şi bisericile medievale construite într-un stil arhitectonic aparte al artei bizantine (între care menţionăm Biserica Sfântul Ştefan, Biserica Sfântul Tudor, Basilica Maicii Domnului, Vechea Reşedinţă Episcopală Sfânta Sofia) şi ruinele zidurilor specifice Imperiului Roman şi al Evului Mediu. Nessebar reprezintă tezaurul istoric al Bulgariei, a şi fost declarat încă din 1956 rezervație arhitecturală și arheologică. De asemenea, în anul 1983, Oraşul Vechi a fost înscris în patrimoniul mondial UNESCO. Vizitând muzeul de arheologie din apropierea zidului vestic al cetăţii poţi afla multe lucruri interesante despre istoria acestui loc.

biserica 4

Pe străduţele care forfotesc de turişti şi duc la port te întâmpină aproape la tot pasul restaurante cu specific pescăresc, patronii îmbiindu-te să le treci pragul, dar şi numeroase magazine de suveniruri. Peste tot dai cu ochii de celebrele produse pe bază de ulei de trandafir, floare brand naţional. De altfel, Bulgaria se mândreşte cu Valea Trandafirilor, unde pe arie extinsă sunt crescute multe soiuri de trandafiri, ţara vecină fiind unul din cei mai importanţi producători şi exportatori de ulei esenţial de trandafir. Lăsăm în urmă farmecul aparte al acestui orăşel-staţiune şi pornim la drum spre România, unde ajungem la destinaţie 15 ore mai târziu, obosiţi, dar plini de amintiri frumoase şi cu idei pentru vacanţa care urmează.


Publicitate

Postaţi un comentariu