Muzeul Rebreanu, universul unui Nobel nedecernat

Pălăria lui Ion, zadia Anei, o bonetă a celui care a inspirat plămădirea lui Apostol Bologa din Pădurea Spânzuraţilor și multe alte detalii care reconstituie universul personajelor lui Liviu Rebreanu pot fi văzute aievea la muzeul memorial al scriitorului din satul năsăudean Prislop, care acum poartă numele marelui romancier.

Nu căscați! Despre Rebreanu au spus voci autorizate că ar fi meritat Nobelul pentru Literatură în 1940, când acesta nu a fost decernat. Astfel privită, o vizită în universul care a inspirat creațiile romancierului ardelean devine mult mai interesantă decât plicticos-interminabilele lecții de la liceu, care pentru mulți au avut un efect de bumerang.

Dacă la orele de „Română” personajele lui Rebreanu ți s-au părut din alte vremuri, poate prea tragice, poate prea eroice şi, una peste alta, cam neverosimile, o vizită la muzeul memorial al scriitorului te poate convinge că ele au fost cât se poate de reale. Ba mai mult, au citit romanele şi au anumite păreri despre cum a găsit Rebreanu să le însufleţească.

Din goana maşinii, muzeul poate părea doar o altă casă albă, cu pridvor, din satul Liviu Rebreanu, fost Prislop, aproape lipit de orașul Năsăud. La poartă, însă, afli că nu e o casă ca oricare alta, ba chiar e mândria satelor din jur. Ghidul, Valeriu Ilovan este o gazdă ireproșabilă. Îţi arată jovial una-alta pe afară şi te anunţă că, în interior, ai de parcurs un adevărat traseu.

În mijlocul primei odăi de vizitat, ghidul își drege vocea și se metamorfozează brusc. Jovialitatea s-a preschimbat în morgă didactică, ghidul ia un ton oficial, vag nepământean, ca şi cum i-ar fi fost transplantate corzile vocale ale unui robot fumător.

„Liviu Rebreanu e un scriitor român care s-a născut în 27 noiembrie 1885, în satul Târlişua, judeţul Bistriţa-Năsăud…”, îşi începe domnul Ilovan ghidajul, care îl poartă pe turist cu precizie, rigoare și vigoare încolo şi încoace prin biografia romancierului şi istoria casei. Afli astfel, printre multe altele, că Ana, tânăra atât de urgisită în roman a existat şi ea, a citit cartea şi chiar i-a plăcut, după cum te asigură ghidul, dar nu a fost prea bucuroasă că a fost „spânzurată” în paginile ei.

Pereţii muzeului au fost împodobiţi cu fotografii şi obiecte care au aparţinut eroilor din romane şi autorului. Unele sunt emoţionante. Poate fi văzută şi acum la muzeu o bonetă care a fost purtată de Emil Rebreanu, fratele autorului, al cărui destin a inspirat romanul Pădurea Spânzuraţilor. Tot acolo se află şi sentinţa de condamnare la moarte a tânărului.

În odaia următoare, într-o atmosferă din alte vremuri se află obiecte de mobilier din casa părintească a lui Liviu Rebreanu. Masa de lucru pe care au fost plăsmuite celebrele sale scrieri domină camera, alături de un burghez serviciu de tutun. Alături, în altă clădire, poate fi vizitată biblioteca lui Rebreanu, un amfiteatru, diplome şi alte obiecte utile mai ales excursiilor „cu şcoala” care alcătuiesc majoritatea vizitelor la muzeu. Tot aici este şi biroul muzeografului, precum şi cartea de oaspeți a obiectivului, în care au semnat mii de copii, turişti ocazionali, străini, admiratori ai lui Rebreanu sau chiar lideri politici, comuniști și post-comuniști.

Coincidență sau nu, chiar peste drum de muzeul memorial se află pământul lui Ion, pe care volubilul ghid îl indică oricui dorește. Deasupra parcelei de teren cultivată ordonat, acum flutură steagul Uniunii Europene.

Spre sfârșitul vizitei, ghidul se desparte de vizitatori cu o anecdotă despre un tânăr, care a fost găsit de angajații muzeului spunând vorbe de ocară în fața bustului lui Rebreanu din curte. „Ce ai pățit domnule?”, ar fi fost întrebat tânărul nervos, la care acesta a replicat: „Știți dumneavoastră că eu mi-am picat Bac-ul din cauza lui Rebreanu!?”

Trei milioane de vizitatori în aproape 50 de ani

Ideea înfiinţării Muzeului Memorial Liviu Rebreanu s-a născut în anul 1956 şi a aparţinut unui grup de iniţiativă de pe lângă Muzeul Grăniceresc Năsăudean. S-a ales Prislopul întrucât aici şi-a petrecut Liviu Rebreanu anii care au fost decisivi pentru cariera lui literară, iar apoi, satul şi oamenii de aici se regăseau în mare parte în lucrarea „Ion”, cel dintâi roman al scriitorului. Deoarece casa din Prislop în care au locuit părinţii scriitorului nu mai exista la acea vreme, s-a hotărât construirea unei alte case care să respecte planul celei vechi, în care urma să fie găzduit muzeul. Ca urmare, la marginea dinspre Năsăud a satului, s-a ridicat o casă identică cu cea a familiei Rebreanu. Festivitatea de  inaugurare a avut loc la 2 iunie 1957.

main rebreanu

În anii optzeci, lângă casa-muzeu a fost ridicată aripa nouă a muzeului, cu amfiteatrul, dar și un spaţiu pentru o expoziţie permanentă de carte, care cuprinde întreaga operă a lui Liviu Rebreanu, inclusiv traduceri în peste douăzeci de limbi străine și o ediție Braille.

De la inaugurare până acum, peste trei milioane de vizitatori au trecut pragul micului muzeu memorial.


Publicitate

Postaţi un comentariu