La Roma ne vom întoarce mereu

Nu întâmplător cuvântul amor este o anagramă a cuvântului Roma. Este aproape imposibil să nu te îndrăgostești de Cetatea Eternă. Iar fiecare nouă vizită este încă un motiv să te întorci, pentru a face noi declarații de dragoste.

Roma nu e bine orânduită, nu e curată și nici îngrijită ca orașele din „emisfera” nordică a Europei. Este chiar murdară, pe unele străzi, nu departe de centru, e dezordonată, haotică de-a dreptul, și are zone verzi neîngrijite chiar pe Palatin. Dar este plină de viață, de zgomot și de atitudine. Nu te duci la Roma să te relaxezi, ci să te energizezi.

Capitala lumii pentru o jumătate de mileniu, apoi epicentru al creștinismului și nucleu al Renașterii, Roma uimește, la fiecare pas, prin pletora de monumente antice, medievale, baroce și moderne pe care o etalează, cu o emfază imperială pentru care nu își cere scuze.

Forurile romane singure, dacă ar fi luate și duse într-un pustiu ar crea în jurul lor o națiune turistică ad-hoc. Lângă ele, Colosseumul și, mai sus, dealul Palatin, cu reședințele împăraților romani, par deja o risipă de minuni ale lumii. Îți trebuie două zile să le iei pe toate trei la pas, după cel puțin 45 de minute de stat la coada de bilete (și asta în extrasezon). Ah, da, și tot aici sunt și cele trei arcuri de triumf care au inspirat toate celelalte arcuri de triumf din restul lumii – ale lui Titus, Septimius Sever și Constantin cel Mare.

Ieși din acest perimetru, strivit de măreția purpurei imperiale, numai pentru a ateriza buimac pe Capitoliu, în brațele lui Michelangelo, care a creat aici un spațiu urban perfect. Pe undeva se vede și originalul Lupei Capitolina, pe care nu îl prea bagă nimeni în seamă.

În coastele Pieței Capitoliului, monumentul închinat unității Italiei, alb și maiestuos, a fost poreclit „tortul de nuntă” de americanii care au eliberat Roma în al doilea război mondial. În fața clădirii-monument, statuia călare a regelui unificator Vittorio Emanuele II eclipsează o intersecție turbată, unde vehiculele descriu o mișcare browniană din care aparent scapă cine poate. Aproape miraculos, nu se petrec accidente, deși pietonii traversează razant, pe lângă mașini și scutere. Columna lui Traian străjuiește de la înălțime tot acest du-te-vină, care nu se oprește decât noaptea târziu.

Pauza de masă ideală se ia admirând Pantheonul, în Piazza de la Rotonda. La desert, vizita în vechiul templu transformat în biserica te face să te simți un piticot care se strecoară pe la gleznele coloanelor de la intrare. În interior, cupola cu gaură în cer se arcuiește peste sutele de vizitatori simultani – o demonstrație de geniu roman. Până la cupola lui Brunelleschi de la Florența, adică vreme de 1300 de ani, a fost cel mai mare dom din toată lumea asta mare. Și acum, după aproape 2000 de ani la ridicare, domul Pantheonului rămâne cel mai mare făcut din beton nearmat.

După Dom, faceți o plimbare pe străduțele adiacente pe care fluxurile de turiști pulsează ca sângele în venele unui atlet în efort. Piața Navona cu cele trei fântâni ale sale este la doi pași și, doar ceva mai încolo e piața de legume și pește din Campo de’ Fiori, supervizată sobru de statuia lui Giordano Bruno. În direcție opusă, se află Piața Spaniei cu scările făcute celebre de Audrey Hepburn și Gregory Peck în „Vacanță la Roma”. Momentan sunt în renovare, așa că trebuie să vă muțumiți cu un selfie.

Ați obosit? Așezați-vă la una din terasele care împânzesc zona și dopați-vă legal cu un espresso, pentru a continua spre Fontana di Trevi. Odată ajunși la fântâna din care s-a născut legenda Anitei Ekberg, înarmați-vă cu multă răbdare, căci aparent acesta este cel mai aglomerat loc din Roma, înconjurat din trei părți de turiști, ca o peninsulă într-o mare de aparate foto, smartphone-uri și stickuri pentru selfie.

Acordați o zi întreagă doar pentru acest perimetru (Piața Navona – Pantheon – Piața Spaniei – Fontana din Trevi). Altfel, dacă vizitați în aceeași zi și zona Colosseum-Palatin-Capitoliu, vi se vor înmuia genunchii când aplicația de pe smartphone va arăta că ați parcurs jumătate de maraton.

Dacă vă gândiți să vizitați și Muzeele Vaticanului, cu tot cu Bazilica Sfântul Petru, alocați o zi întreagă doar pentru acestea și – foarte important – cumpărați biletele online, pentru a evita coada enormă. Dar poate mai bine lăsați Vaticanul și învecinatul Castel San’Angelo pentru alt city break, pentru că, o dată ajuns la Roma, sigur te vei întoarce, iar și iar.


Publicitate

Postaţi un comentariu