Istanbul, fascinația imperiilor pierdute (III)

Imaginea clasică a fostei biserici Sfânta Sofia, din piața centrală a Istanbulului istoric | Fotografii: Bogdan Stanciu

Oricât de mare e acum Istanbulul, nucleul istoric a rămas cam același din anul 330, când Constantin cel Mare a tăiat panglica noului oraș, printr-o sărbătoare populară care a durat 40 de zile. Cu șase ani mai înainte, împăratul luase hotărârea să mute capitala de la Roma în Byzantion, vechea colonie grecească, devenită oraș roman, care avea deja 1000 de ani de la întemeiere.

De aici, a socotit Constantin cel Mare, Imperiul Roman era mai ușor de condus. Au urmat ani de reconstrucție, pentru ca Byzantionul să fie demn de a fi capitala lumii. La final, Constantin și-a stabilit reședința aici, a botezat orașul „Nova Roma Constantinopolitana” (Noua Romă Orașul lui Constantin) și, în 2 aprilie, a început petrecerea, care a ținut până în 11 mai.

Așa cum orașul lui Byzas s-a pierdut în reconstrucțiile romane dinaintea Constantinopolului, așa și Noua Romă a lui Constantin s-a pierdut în construcțiile ridicate mai apoi de împărații grecizați ai Bizanțului. Cruciații de la 1204, cu efemerul Imperiu Latin întemeiat de ei, nu au construit, doar au jefuit. Au revenit bizantinii, în zilele din urmă ale unui capitale sleite, iar apoi otomanii, care au remodelat radical Constantinopolul.

Totuși, câteva vestigii s-au mai păstrat de pe vremea întemeierii. Este, o dată, Coloana lui Constantin, aflată la o aruncătură de băț, pe o pantă moale care urcă din Piața Sultanahmet și duce spre Forumul lui Teodosiu. Apoi, a rămas, măcar ca spațiu imaginar, Hipodromul, numit azi At Meydani sau Piața Cailor, peste ale cărui ziduri s-a construit, dărâmat și reconstruit perpetuu. Înfățișarea de azi mai păstrează doar forma de hipodrom. Este cam același lucru care s-a petrecut și la Roma, cu Piața Navona, construită pe ruinele Stadionului lui Domițian.

La tarabele din Bazarul de Mirodenii, lupta dintre otomani și bizantini continuă pe tabla de șah

Coloana șerpilor și alte minuni

În Hipodromul istanbulez se găsește unul dintre cele mai remarcabile monumente din istoria lumii, trecut în general în plan secund, dacă nu ignorat total, de ghizii locali. Este vorba de Coloana Șerpilor, care își datorează numele celor trei șerpi de bronz încolăciți din care este formată. Bronzul din care a fost turnată provine din armele perșilor înfrânți în 479 î. Chr. de grecii antici, la Plateea. Conduși de spartanul Pausanias, grecii au câștigat acea bătălie, care a oprit definitiv ofensiva perșilor în Europa – imaginați-vă lumea, dacă Grecia antică ar fi fost cucerită, atunci. În semn de recunoștință, orașele grecești au oferit această coloană templului lui Apollo din Delfi, cel mai sacru loc al anticei Elade. Coloana a rămas acolo peste opt secole, până când Constantin cel Mare a mutat-o în curtea Bisericii Sfânta Sofia pentru a-și împodobi noua capitală. În circumstanțe neclare, ea a fost instalată apoi în centrul hipodromului, unde a rămas până azi, chiar dacă șerpii și-au pierdut, pe rând capetele (unul se păstrează la Muzeul de Arheologie).

Tot în Hipodromul de azi se află un obelisc egiptean, de fapt o jumătate de obelisc, fiindcă era așa de mare încât a trebuit transportat pe două corăbii, iar una s-a scufundat.

Din vremea lui Constantin se mai păstrează, pe colțul esplanadei din fața Hagiei Sofia, ruinele Monumentului Milion, și ele umbrite de celebritatea construcțiilor învecinate. Milionul, sau Miliarum Auraeum (Borna de Aur), a fost un fel de arc de triumf cu patru intrări, câte una pe fiecare parte, ceva asemănător cu Arcul lui Galeriu din Salonic. Era kilometrul zero al Imperiului Roman târziu, locul de unde începea măsurătoarea tuturor drumurilor, care acum duceau la Noua Romă. Milionul a supraviețuit până la cucerirea otomană, dar a fost distrus la scurt timp după și au mai rămas doar ruinele de acum, care ar merita o soartă mai bună.

În fostul hipodrom: Coloana Șerpilor, cu obeliscul egiptean în fundal

Dacă Milionul era kilometru zero material al imperiul roman târziu și mai apoi al celui bizantin, centrul spiritual al lor era exact sub cupola Bisericii Sfânta Sofia. Aceasta este probabil cel mai cunoscut și important monument al Istanbulului. Structura actuală își are originile pe vremea lui Iustinian, ultimul împărat care vorbea nativ latina, cel care a inițiat construirea și inaugurat-o, după numai cinci ani de muncă, în anul 537. „Te-am învins, Solomoane”, ar fi spus Iustinian în ziua consacrării bisericii, cu referire la ctitorul biblic al Templului din Ierusalim.

Pentru sute de ani, Sf. Sofia avea să rămână cel mai mare și mai frumos edificiu de cult creștin, apoi a fost moschee, iar din perioada interbelică e muzeu.

Istoria sa este complicată și e mai bine să o descoperiți pas cu pas, la fața locului. Dar: nu puteți rata mozaicul de deasupra intrării imperiale în biserică, nici pe cel reprezentând-o pe Fecioara Maria cu Pruncul, încadrată de două medalioane, cu numele lui Allah (stânga) și Mahomed (dreapta). Dacă e să dăm crezare ghizilor, este singurul loc din lume unde există această alternanță. Apoi, dacă urcați la etaj, puteți găsi și lespedea de mormânt a formidabilului doge venețian Enrico Dandolo, cel care, aproape orb, și în vârstă de 97 de ani, a condus personal atacul cruciat de la 1204, fiind, într-un fel, primul cuceritor al Constantinopolului. Un alt „exponat” interesant este grafitti-ul scris de un viking, „Halvdan a fost aici”, cândva, prin anii 800, pe când războinicii nordici formau celebra „gardă varegă” care îl apăra pe împărat.

Simbolurile orașului roman și bizantin au fost remodelate sau schimbate și au fost adăugate repere noi de otomani. Două dintre cele mai cunoscute sunt Moscheea Albastră și Palatul Topkapi, reședința sultanilor până în secolul al XIX-lea. Moscheea Albastră momentan este în renovare, iar plăcile de ceramică albastră de Iznik, care i-au dat numele și au făcut-o celebră, nu pot fi admirate, iar fără ele, este un edificiu banal.

Esplanada cu belvedere de la Topkapi, unul dintre cele mai bune locuri pentru selfie-uri din Istanbul

Vestea bună e că astfel de decorațiuni se găsesc la Palatul Topkapi, împodobind chioșcurile din ultima curte. Asaltat de turiști la fel de mult ca Hagia Sophia și Moscheea Albastră, Topkapi este un complex de clădiri și curți interioare transformat acum în muzeu. În colecția de arme, la loc de cinste se află expusă o spadă despre care se spune că ar fi fost a lui Ștefan cel Mare. Mai mulți istorici au pus însă sub semnul întrebării autenticitatea exponatului, atât vreme cât spada are o lungime de 1,25 metri, iar Ștefan cel Mare măsura probabil 1,5 metri în înălțime. Și Topkapi este în mare parte în renovare, astfel că multe colecții nu sunt vizitabile. În schimb, panorama care se deschide din a patra și ultima curte asupra Bosforului este cuceritoare.

Köfte și pofte

Revoltele ienicerilor, care câteodată au schimbat sultani, porneau de la bucătăriile de la Topkapi. Ienicerii le dădeau foc pentru a-și arăta mânia. Este o poveste simptomatică pentru o societate care pune mare preț pe gastronomie. Dacă vizitați centrul istoric al Istanbulului, puteți lua o masă autentic turcească, fără farafastâcuri, dar plină de savori iuți și arome puternice la Sultanahmet Köftecisi, o ospătărie fondată în 1920, despre care se spune că este printre cele mai bune din Istanbul și care se află cam la jumătatea drumului dintre Milion și Coloana lui Constantin. Mesele sunt permanent pline, pe cinci niveluri, și bănuim că în bucătărie disciplina este mai strictă decât la pâlcurile de ieniceri. Altfel, garda de ospătari nu ar putea face trupelor neregulate de mușterii înfometați. Aici, porțiile de köfte sunt servite cu ardei verzi iuți și o emisferă de orez, lângă o salată ușoară, cu roșii și fasole boabe. Köfte sunt strămoșul comun pe care îl au micii românești, ćevapčići-i iugoslavi și burgerii americani. Ultimii, în interpretarea dată de marinarii din Hamburg care făceau escale la Istanbul. Așteptați-vă, deci, la o masă zdravănă și condimentată, pe care trebuie să o stingeți cu ayran (luați-vă gândul de la vin sau bere). Și, dacă puteți, faceți-vă rezervare, altfel s-ar putea să așteptați la rând, pentru a se elibera o masă.

Köfte cu orez, ardei iuți și salată, la Sultanahmet Köftecisi

***
Am plecat din Istanbul după un city-break de trei zile, mofluz că nu am apucat să văd nici măcar jumătate din ce merită văzut și promițându-mi solemn că o să mă întorc, pentru Palatul Dolmabahçe, Marele Bazar, Turnul Galatei, Muzeul de Arheologie, Moscheea lui Soliman Magnificul, spațiile urbane în stil european din partea asiatică, Apeductul lui Valens ș.a.m.d. Consolarea a constituit-o experiența de cinci stele pe care o oferă Business Lounge-ul Turkish Airlines de pe noul aeroport din Istanbul. Imaginați-vă cel mai luxos all-inclusive din Antalia și ridicați-l la pătrat. Mâncarea, din bucătăria turcească sau continentală, este preparată pe loc, în mai multe bucătării deschise.  Plus: un mini-muzeu de pictură contemporană, servicii de masaj, cinema, jocuri video, simulator de golf și cameră de joacă pentru copii. Pentru cei care au zboruri de legătură la distanțe mai mari de opt ore, există și camere de hotel.

Un aeroport mai mare decât Gherla
Noul aeroport din Istanbul este un obiectiv turistic în sine. Deocamdată a fost finalizată doar prima etapă de dezvoltare, cu două piste din șase, unul din cele două terminale de sosiri și plecări, turnul de control al traficului aerian şi clădirile-suport. Aeroportul este unul de tip „tăcut”, fiindcă nu se face niciun anunț la difuzoare, doar prin displayuri și cu ajutorul angajaților și a punctelor de informare. Arhitectura este spectaculoasă, cu spații largi și înalte. Acoperișul a fost proiectat cu cupole înălțate, prin care pătrunde soarele astfel încât desenează pe tavan semiluni.

Noul aeroport din Istanbul. Acoperișul a fost proiectat cu deschideri prin care lumina pătrunde în formă de semilună

Odată trecut de check-in, aeroportul este practic un mall, care include și spații de odihnă și recreere, la primul nivel, iar la al doilea nivel, semideschis, se află lounge-urile pentru călătorii de la business class. Construcţia a început în iunie 2014 și va fi gata în 2028, când va avea o capacitate anuală de 200 de milioane de pasageri și o suprafață de 76,5 kilometri pătrați. Spre comparație, municipiul Gherla are 67 de kilometri pătrați. Acum, aeroportul are o capacitate de 90 de milioane de pasageri, și un terminal de pasageri de 1,4 kilometri pătrați. (Sfârșit)


Nota redacției: Deplasarea la Istanbul a fost susținută de Turkish Airlines, selecția informațiilor, comentariile și opiniile sunt ale autorului

 

Postaţi un comentariu