Horezu. Umbra sfântă a Prințului de Aur

Biserica Mănăstirii Horezu

Se spune că, de frica turcilor, meșterii care au trudit la construcția Mănăstirii Hurezi – mai cunoscută sub numele Horezu – lucrau doar noaptea, când cântau huhurezii. De aici, numele sfântului lăcaș.

Mai mult ca sigur, e doar o legendă, fiindcă turcii au avut relații bune și foarte bune cu Muntenia lui Constantin Brâncoveanu, până aproape de sfârșitul năprasnic al acestuia. Bogăția domnitorului era așa de mare că vizirii de la Țarigrad îi spuneau Altân-bei (Prințul de Aur) și știau cum să se îmbogățească la rândul lor de pe urma peșcheșurilor, a mucarerelor, a altor bacșișuri și plocoane pe care valahul le trimitea la Poartă.

Pajura de piatră

La prima vedere, mănăstirea seamănă cu o pajură albă, cu aripile întinse, gata să își ia zborul. Turnul-clopotniță îi este capul, iar lateralele par aripi, cu penajul striat de tâmplăria geamurilor. Codrii din jur îi sunt cuib, iar munții de deasupra, teren de vânătoare.

Poarta mănăstirii a rămas aceeași de pe vremea Brâncoveanului, din lemn masiv, ferecat în fier gros. Dincolo de ea, ți se dezvăluie biserica mănăstirii, ca o nestemată, apărată de fantastica pasăre domnească.

Proporțiile și echilibrul formelor ansamblului de la Horezu i-au făcut să ofteze pe arhitecți și pe istoricii de artă. Despre această mănăstire, bizantinologul francez Charles Diehl spunea că este cea mai frumoasă din toată România.

Mulți ani mai târziu, Sfântul Google Atoateștiutorul a consacrat-o ca fiind „cel mai frumos și mai rafinat exemplar de arhitectură românească”. Căutați această frază pe internet și o veți găsi multiplicată în 225 de exemplare. Sursa este necunoscută, dar dacă Google spune, atunci probabil așa e.

Biserica Bolnitei

Biserica Bolnitei

Capodopera stilului brâncovenesc

Revenind la informații verificate, ansamblul de la Horezu a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993. Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă de domnitorul Constantin Brâncoveanu în 1690, iar în 1693 biserica principală a fost târnosită. Mai apoi, a fost ctitorită biserica bolniței, de doamna Maria, soția lui Brâncoveanu, la 1696. Schitul Sfinților Apostoli a fost ctitorit de starețul Ioan Arhimandritul, la 1698, iar Schitul Sfântului Ștefan, numit astfel după fiul cel mare al domnitorului, a fost ctitorit de acesta la 1703.

Incinta principală, dreptunghiulară, are la nord corpul chiliilor. La sud, pe unde se face intrarea, se afla reședința domnească, cu turnul clopotniței și o impunătoare sală de sfat. Pe latura de vest, vizavi de intrarea în biserică, se află trapeza (sala de mese) și, deasupra ei, paraclisul. Tot pe latura de vest se află așa-numitul foișor al lui Dionisie, un alt vârf al stilului brâncovenesc, numit după starețul Dionisie Bălăceanu, în timpul căruia (1725-1753) a fost realizat. Împreună, toate aceste construcții formează ansamlul arhitectural al Mănăstirii Hurezi. „Capodoperă a stilului Brâncovenesc, este cunoscută pentru puritatea și echilibrul arhitectonice, pentru bogăția detaliilor sculpturale, felul de tratare a compozițiilor religioase, portretele sale votive și lucrările de artă decorativă”, se arată în descrierea UNESCO a monumentului.

Meșteri pietrari, zugravi și lemnari

În interiorul bisericii, un covor de culoarea porfirului unește intrarea cu altarul. Este decorat cu imagini ale unui vultur bicefal, alb ca zidurile mănăstirii. Pe pereți sunt zugrăviți în fresce de o mare valoare ctitorii Brâncoveni și familia înrudită a Cantacuzinilor. Candelabrele, cu forme elaborate, sunt ornamentate cu ouă de struț. Catapeteasma este făurită din lemn de tei aurit.

Dintr-o frescă a pridvorului bisericii, trei bărboși cu capetele descoperite, înveșmântați în caftane de stofă grea, privesc cucernic spre turiștii și pelerinii care trec pragul bisericii; sunt Manea, vătaful zidarilor, Istrate, lemnarul, și Vucașin Caragea, pietrarul. Împreună cu zugravii greci, Constantinos și Ioan, și cu cei valahi, Andrei, Stan, Neagoe și Ichim, ei sunt meșterii care au dus la bun sfârșit porunca lui Brâncoveanu de a clădi o mănăstire mai frumoasă ca oricare.

Pictură interioară

Pictură interioară

Stilul brâncovenesc

Stabilitatea și pacea din timpul lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) au determinant o înflorire a artelor, care a generat ceea ce istoricii de artă numesc „stilul brâncovenesc”. Horezu este chiar locul unde s-a născut acest stil nou, sinteză a tradițiilor locale cu cele bizantine, cu influențe orientale și occidentale. Pridvoarele deschise sunt o marcă a stilului brâncovenesc. Considerat primul stil românesc, el se generalizează în secolul al XVIII-lea în toată Țara Românească și pătrunde și în Transilvania. Pe lângă Horezu, alte clădiri emblematice ridicate în stilul brâncovenesc sunt Palatul Mogoșoaia sau Biserica Stavropoleos din București.

[stextbox id=”custom”]De știut

Mănăstirea Hurezi se află în imediata apropiere a orașului Horezu, celebru pentru ceramica produsă în atelierelele meșterilor olari. Ceramica de aici este parte a Patrimoniului Mondial Imaterial, făcând astfel din Horezu singura localitate din România cu două obiective în patrimoniul UNESCO – ceramica și mănăstirea.[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu