Când Scoția e prea mare, mergi pe Isle of Skye

Foto: Cristina Beligăr

Dacă nu te va convinge să vizitezi Scoția recompensa de un milion de lire pusă pe capul monstrului din Loch Ness, despre care se presupune că tulbură undeva adâncurile lacului cu a doua cea mai mare întindere din Marea Britanie, după Loch Lomond, dacă nici vremea, peisajele sau whisky-ul nu sunt motive care să te determine să pleci la drum, atunci Scoția nu este pentru tine. Pentru noi motivul a fost unul singur: spectaculoasa insulă Skye și teritoriul ei muntos pe care urma să le explorăm timp de trei zile. Poduri, lacuri, viaducte, munți, cascade, dealuri, tuneluri, sunt atât de multe de văzut pe Insula Skye, iar imprevizibilul vremii face aventura pe insulă cu atât mai palpitantă.

Din Cluj-Napoca, cea mai accesibilă și ieftină variantă de a ajunge în Scoția a fost un zbor de trei ore cu Ryanair de pe aeroportul din Budapesta, pe aeroportul din Edinburgh, după aproximativ șase ore petrecute pe drumurile din România și Ungaria. Trafic lejer, timp de așteptare aproape zero la graniță, parcare ieftină în apropiere de aeroport rezervată cu câteva zile înainte la una dintre companiile care oferă servicii park&fly.

Deși ne-ar fi oferit o mai mare libertate de mișcare, am exclus de la început varianta de a închiria o mașină în Scoția. Normele de condus pe partea stângă ne-ar fi dat prea multă bătaie de cap în condițiile în care nu aveam timp pentru acomodare. Am ales, astfel, soluția cea mai convenabilă de a explora insula: la bordul unui microbuz cu alte 14 persoane de naționalități diferite, acompaniați de un ghid pus la dispoziție de una din zecile de firme care organizează excursii în întreaga Scoție. Pe lângă toate beneficiile pe care le poate aduce o astfel de alegere, la finalul călătoriei mi-am dorit să nu repet o astfel de experiență. Programul strict de la care nu te poți abate se poate transforma într-un inconvenient atunci când căutările tale nu coincid cu cele ale grupului. Dar vom ajunge și acolo.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu ținuturile Scoției, Insula Skye face parte din arhipelagul Hebridelor interioare din nord-vestul Scoției, Regatul Unit. Administrativ aparține de districtul Highland, cea mai mare așezare de pe insulă fiind orașul pescăresc Portree.

Încercând să ne familiarizăm cât mai repede cu afișul din mașină care ne traducea în engleza comună câteva cuvinte uzuale din dialectele scoțienilor, în prima zi a excursiei am plecat din Edinburgh, spre nord, pentru a ne opri câteva minute în Glasgow, cel mai mare oraș al Scoției și locul de origine al ghidului nostru Michael O’Brien. „Lăsăm în urmă partea întunecată a Scoției”, ne-a avertizat încă de la început Michael, făcând referire, cu umor, la rivalitatea care există între cele două orașe, Edinburgh și Glasgow. Pe versurile melodiei „I wish i was James Bond” de la Scouting for Girls, puși în temă cu filmările care se desfășoară în zonă pentru viitoarea producție a cunoscutei francize, înaintăm spre Loch Lomond și Parcul Național Trossachs unde avem și prima oprire în fermecătorul orășel Luss.

Orașul scoțian Luss/Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Orașul Luss a fost ales ca așezare creștină de Sfântul MacKessog în anul 510 d.H., sfânt protector al Scoției înainte de St. Andrew. Mai târziu orașul a fost prădat de vikingi, însă și-a păstrat până astăzi frumusețea și este o adevărată încântare să te plimbi pe străduțe, printre căsuțele de piatră. Erau primele ore ale dimineții și vremea nu se arăta deloc prietenoasă. Furia vântului și stropii reci de ploaie aveam să îi simțim pe toată durata acelei prime zile, în toate pauzele care ne permiteau să ieșim din microbuz. Chiar și așa, nu ne găseam cuvintele să ne exprimăm uimirea în fața peisajelor oferite de Rannoch Moor și Glencoe. Ne aflam deja în așa-numita regiune Scottish Highlands unde imaginea celor Trei surori (Beinn Fhada, Gearr Aonach și Aonach Dubh), lanț muntos reunit sub numele de Bidean nam Bian, ne-a însoțit o mare parte din drum. Vremea ostilă a făcut imposibil accesul cu feribotul pe Isle of Skye ceea ce a însemnat traversarea podului Skye Bridge pentru a ajunge în Kyleakin, orașul situat pe coasta de est a insulei Skye unde aveam să înnoptăm în următoarele două zile. Orășelul este punct de plecare pentru mulți turiști care vor să exploreze împrejurimile insulei.

Skye Bridge/Foto: Cristina Beligăr

Bidean nam Bian/Foto: Cristina Beligăr

Cu ochii pe ceas

După o zi care anunța sfârșitul lumii, în Ziua 2 a excursiei am avut parte, în mod neașteptat, de mult soare. Am început ziua cu o scurtă drumeție la poalele Munților Cuillins, în zona numită Glenbrittle. Să fii mereu cu ochii pe ceas pentru a nu depăși timpul alocat este destul de stresant atunci când îți dorești să te bucuri de frumusețea unor locuri pe care știi că nu le vei revedea foarte curând. Dezamăgirea cea mai mare a venit însă mai târziu în acea zi când ne-a fost imposibil să ajungem la cea mai reprezentativă formă stâncoasă de pe insulă, Old Man of Storr, pentru că timpul alocat a fost prea scurt.

Old Man of Storr văzut din depărtare/Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Cele 25 de minute pe care le-am primit cu îngăduință de la ghidul nostru au fost suficiente pentru a parcurge un sfert din drum, nu însă să ajungem în apropierea stâncilor. La întoarcere, aproape în pas alergător, nu ne-am ferit să ne manifestăm nemulțumirea în fața lui Michael. „We are on schedule” a fost singura lui replică în acel moment, făcându-ne conștienți că facem parte dintr-un grup organizat și că trebuie să respectăm programul. În acea zi, însă, am avut parte și de una dintre cele mai frumoase experiențe petrecute pe insulă. O vizită la o fermă de oi unde aveam să cunoaștem principalele rase crescute în Highlands și povestea unei localnice care trăiește din meșteșugul prelucrării manuale a lânii. O întâlnire pe care am simțit-o ca pe o mângâiere.

Nu hrăniți monstrul!

În a treia zi am lăsat în spate stâncoșii Black Cuillins părăsind insula pe controversatul Skye Bridge, un pod care a fost inaugurat în 1995, pentru a înlocui transportul cu feribotul și pentru a revoluționa transportul rutier pe și dinspre insulă. Construit ca o inițiativă privată, podul avea la început cele mai mari taxe rutiere din Europa, care au fost eliminate după zece ani de proteste. Excursia a continuat la una dintre cele mai cunoscute și vizitate fortărețe din Scoția, castelul Eilean Donan. Construit în secolul al XIII-lea, castelul e situat pe o mică insulă la intersecția a trei lacuri, Loch Duich, Loch Long și Loch Alsh. Fereastra de soare pe care am avut-o în momentul vizitei mi-a permis ridicarea dronei, în defavoarea vizitării castelului pentru că, din nou, timpul limitat nu mi-a permis ambele răsfățuri. Din fericire, am aflat mai multe despre castel de la ghidul nostru, inclusiv detalii despre filmările care s-au desfășurat acolo pentru producția James Bond-The World is Not Enough/Lumea e prea mică.

Castelul Eilean Donan.

Castelul Eilean Donan/Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Orașul Fort Augustus, aflat la capătul sud-vestic al celebrului Loch Ness, a fost punctul de plecare în croaziera de o oră, pe care am rezervat-o anterior, în speranța întrezăririi monstrului și adjudecării recompensei. Despre celebra creatură, comunitatea științifică internațională nu are nimic de bine de zis, însă legenda a fost atât de bine „marketizată”  începând cu anul 1934, când a apărut așa-zisa fotografie cu Nessie, încât astăzi 15 lire este un preț just pentru cei care vor să-și petreacă timpul la bordul unui vas care din oră în oră pleacă în căutarea monstrului. Dacă nu te încânta ideea croazierei, poți să îți petreci timpul în Fort Augustus, un orășel cu magazine și restaurante frumos amenajate unde supa zilei te va încălzi exact cât să îți dorești să rămâi mai mult timp în atmosfera acestui loc încărcat de poveste. Una dintre ultimele opriri din acea zi a fost la o distilerie din regiune, Dalwhinnie Distillery, unde am degustat whisky cu ciocolată și de unde am cumpărat suveniruri lichide pentru cei de acasă.

Apusul l-am surprins de pe Queensferry Crossing, un pod rutier de 2.7 km deschis în 30 august 2017 și considerat cel mai lung pod de acest tip din lume. Traversarea lui ne-a permis să vedem în depărtare faimosul pod de cale ferată Forth Bridge, declarat patrimoniu UNESCO.

Aspectele pozitive ale excursiei pe Isle of Skye au constat, desigur, în posibilitatea de a vedea extrem de multe locuri în scurt timp, fără însă să ne bucurăm cu adevărat de frumusețea naturii și de experiențele pe care ți le poate oferi un colț nou de lume. Nu ai timp să cunoști localnici pentru că ești mereu pe punct de plecare, nu ai timp să faci alegerile potrivite la restaurant pentru că ești condiționat să alegi preparatul aflat deja pe foc, nu poți să te bucuri că ai urcat pe un munte pentru că nu ai timp să parcurgi drumul până acolo.

Distribuie:

Postaţi un comentariu