Buricul lumii de la poalele Parnasului Jurnal grecesc (III)

 

Planul este următorul: facem turul Greciei continentale cu mașina, într-un slalom care are ca jaloane siturile istorice de la Aigai, Pella, Platamon, Delfi, Micene, Mistras și Olimpia. Poate și Corint și Epidaur, dacă timpul ne permite. Stăm la campinguri, majoritatea pe malul mării. La final, o pauză de câteva zile în Lefkada. După aceea, înapoi în România, cu un stop în Skopje. La drum!

Riviera Olimpică se trezește târziu. Pe la ora 9.00, dacă au mijit ochii un sfert din familiile care au înnoptat în campingul „Castle” din Paralia Panteleimonas. Greci și macedoneeni, români și unguri, slovaci și cehi, sârbi și sloveni, împart același spațiu, o sufragerie de câteva hectare a familiei central și est europene. La reuniune lipsesc motivat croații și muntenegrenii, posesori ai unui litoral comparabil cu cel grecesc. Rudele bogate din Vest nu prea apar aici, lăsând plajele de la baza Olimpului în grija gazdelor și a celor de la est de fosta Cortină de Fier.

Ritualurile de dimineață, de la preparatul cafelei la spălatul pe dinți și de la întinsul oaselor în așternut la întinsul mesei, se desfășoară în tăcere, după regula nescrisă a campingurilor civilizate, unde fiecare are grijă să nu-l deranjeze pe celălalt fără rost. Peste noapte, norii au dispărut lăsând în urmă doar un strat subțire, ca un văl, care acoperă soarele, dar fără să-i răpească complet strălucirea.

Stațiunea Paralia Panteleimonas se află în capătul sudic al Rivierei Olimpice și este dominată de silueta marțială a castelului Platamon. Plaja de nisip e generoasă, marea e albastră și caldă. Dar motivul pentru care am campat aici este castelul, așa că, într-un sfert de oră după ce împachetăm, batem la poarta acestuia.

***

Dacă nu aveți o pasiune pentru castele și cetăți, merită să vizitați fortificația din Platamon măcar pentru priveliștile spectaculoase care se deschid asupra litoralului grecesc din zonă, atât la nord, cât și la sud. Fortăreața a fost zidită de bizantini, pentru a străjui un drum strategic, care unește nordul de sudul Greciei, mai concret, Macedonia de Tesalia. Apoi, ca în atâtea alte cazuri, alți și alți stăpâni și-au lăsat amprenta, strat cu strat, asupra castelului, pe care l-au construit și reconstruit: cruciații, din nou bizantinii, otomanii, venețienii, din nou otomanii, și, într-un rol epsiodic mai puțin obișnuit, în 1941, o mână de soldați neo-zeelandezi, care au încercat – în zadar – să-l apere de panzerele germane. Acum, castelul (de fapt o cetate) este un loc plăcut, de promenadă și belvedere, cu câteva ziduri groase și un turn donjon, masiv, în care, din păcate nu se poate urca. Donjonul este de altfel cel care domină peisajul de la kilometri distanță, cu un aer de uriaș ursuz.

***

După porția de istorie medievală de la Platamon plecăm spre Delfi. Mai întâi pe autostradă, apoi de-a curmezișul Munților Pind, pe o șosea spectaculoasă, ale cărei serpentine se strecoară între masivele Parnas și Oros Giona. La capătul drumului, pe o caniculă de 40 de grade (am vrut soare, avem!), ajungem la campingul din satul Chryso. Surpriza e că suntem aproape singuri într-un camping superb, amenajat pe terase, pe un promontoriu pietros.

Stânca pe care e situat campingul domina cândva această parte a litoralului, dar, cu vremea, aluviunile aduse de râuri au astupat golful din fața promontoriului. Acum, la baza campingului se întinde o câmpie aluvionară largă, plantată conștiincios cu măslini. Dincolo de marea de măslini, se arcuiește, ca o paranteză înainte de orizont, marea cea adevărată, prin Golful Corintic.

În sus de camping, serpentine în ac-de-păr duc spre anticul Delfi. Aerul rarefiat de la Chrissa Camping, spațiile de campat cu priveliștea miraculoasă spre marea de măslini, piscina cu panoramă, gazon moale și palmieri, dar și cina (cu o salată grecească pantagruelică) devin o justă compensație, pentru aglomerația și norii de la Paralia Panteleimonas.

***

Cicadele sunt un fel de vestitori ai Mediteranei. Probabil toți turiștii care se duc la mare în sudul Europei le-au auzit. În sudul Franței, Italiei și Spaniei, pe litoralul dalmat, în Grecia și Turcia, corul de insecte bâzâitoare este un acompaniament constant al sejururilor estivale.

Dis-de-dimineață, cicadele din Chryso – câteva milioane în fiecare copac, după estimările noastre – își unesc scârțâitul cu vocile cavernoase ale guguștiucilor, într-un cor meșteșugit, punctat asimetric de hămăitul unui câine. Aleatoriu, un cocoș intervine autoritar, acoperind hărmălaia celorlalți interpreți, care devin temporar backing vocals. Din jumătate în jumătate de oră, un clopot din apropiere ne aduce aminte despre ortodoxismul devotat al grecilor. În aceste condiții, micul dejun devine mult mai matinal decât plănuisem și la 10.00 suntem deja în drum spre Delfi.

***

Grecii au o atitudine relaxată față de semnalizarea obiectivelor istorice, dar la Delfi s-au autodepășit. În sat nu este niciun semn rutier care să indice drumul spre situl arheologic. Din fericire, lipsa de rigoare a autorităților este suplinită de bunăvoința localnicilor, hârșiți deja în ghidarea turiștilor rătăcitori.

La poalele Parnasului, Delfi se deschide ca un amfiteatru sculptat în munte. Situl arheologic de aici este în Patrimoniul Mondial UNESCO și se numără printre cele mai importante din Grecia antică, împreună cu Acropola Atenei și antica Olympia. Importanța sa este dată de faptul că în oracolul de aici credeau toate orașele-stat, făcând din Delfi un loc de cult al întregii lumi antice grecești.

Pas cu pas, poteca turistică urcă în spirală, printre explicațiile ghizilor, lăsând în stânga sau dreapta mărturii ale credinței și devoțiunii vechilor greci față de Apollo și preotesele sale care le ghiceau viitorul. Poteca urmează traseul Drumului Sacru, cândva flancat de monumente votive și tezaure întreținute de orașele-stat ale Eladei. Acum majoritatea sunt ruinate, dar bazele lor se mai văd, iar în dreptul celor mai importante, ghizii opresc pentru detalii. În drum spre templul lui Apollo, locul unde Pythia își făcea prezicerile, cel mai important monument este Tezaurul Atenienilor, construit în jurul anului 510 înainte de Christos, și reconstruit la începutul secolului trecut. Clădirea, în formă de templu doric, la ridicarea căreia s-a folosit marmură din insula Delos, adăpostea ofrandele făcute de Atena lui Apollo. În fața monumentului, se află un „omfalos”, adică o piatră ovală, despre care se crede că marca centrul lumii. Literal, „omfalos” însemna în greaca veche „buric”. Legenda spune că Zeus a trimis doi vulturi să zboare în jurul lumii în direcții opuse, iar în locul unde ei s-au întâlnit, respectiv la Delfi, a fost amplasat un omfalus de piatră. Originalul se găsește în muzeul din apropierea sitului.

Din templul antic al lui Apollo se mai păstrează doar câteva coloane. Cercetările recente au arătat că prezicerile oracolului ar fi fost determinate de halucinațiile preoteselor, provocate de emanații de gaze, care ieșeau de sub scoarța terestră pe care se află templul. În orice caz, foarte puțin luciu a rămas din gloria de odinioară a templului.

Mai sus de el, să găsește un teatru bine păstrat cu o capacitate de 5.000 de persoane. În vârful sitului arheologic, la 50 de metri deasupra teatrului, ca ultimă atracție înainte de coborâre, se găsește stadionul, cu una dintre tribune foarte bine păstrată.

Vizita continuă cu muzeul, care adăpostește cele mai remarcabile descoperiri arheologice făcute la Delfi, în principal sculpturi care împodobeau clădirile, statuete și obiecte donate templului. Poate cel mai spectaculos exponat este statuia înaltă de 1, 8 metri a unui conducător de car, considerată unul dintre cele mai valoroase exemple de sculptură antică de bronz.

Un alt sit foarte important, situat la circa 800 de metri de cel principal, este cel al templului Atenei Pronaia, care păstrează o structură circulară cu coloane (tholos) extrem de spectaculoasă. Este probabil cea mai cunoscută construcție de la Delfi, dar nimeni nu știe cu adevărat care era scopul ei. La exterior, avea un „inel” de 20 de coloane dorice, dintre care trei s-au păstrat.

***

O vizită temeinică la Delfi, cu tot cu muzeu și cu templul Atenei Pronaia durează minim patru ore. Dacă afară sunt 40 de grade, o astfel de vizită te stoarce de orice vlagă. Așa că, după vizita de la poalele Parnasului, plină ne încărcătură spirituală, ne refacem pe șezlonguri, la umbra palmierilor de lângă piscina campingului. Suntem suficient de norocoși să fim singuri-singurei. Sub noi, marea de măslini se deschide, în preambulul mării celei mari. A doua zi ne așteaptă un drum lung, până la Micene și începuturile Europei.

Un sponsor antic, Herodes Atticus
Stadionul de la Delfi a fost sponsorizat de Herodes Atticus un personaj antic interesant, care și-a legat numele de mai multe construcții monumentale situate în cele mai importante situri arheologice ale Greciei antice. Herodes a trăit între 101 și 177, adică în perioada de apogeu a Imperiului Roman. Aristocrat de origine greacă cu origini ateniene, el a ajuns senator al imperiului și consul al Romei. Putred de bogat, a susținut construcția stadionului din Delfi, a odeonului din Atena, a unei fântâne monumentale, la Olympia, și a unui teatru, în Corint.

Publicitate

Postaţi un comentariu