Cornel Corovei: „Eu am fost tot timpul de partea elevului”

eepurl.com

 În cei 37 de ani petrecuți până acum la catedră, a format zeci de generații de elevi, dar și sute de caractere. Mulți dintre actualii ingineri care au absolvit Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu” din Câmpia Turzii, dar nu numai, se întorc periodic la școală pentru a schimba o vorbă cu domnul diriginte, pentru a-i cere un sfat sau pur și simplu pentru a-i mulțumi pentru că a pus o cărămidă la formarea lor ca oameni, dincolo de formarea profesională.

Cornel Corovei este unul dintre cei mai carismatici și iubiți profesori ai colegiului. Are un stil aparte prin care reușește să își cucerească rapid elevii, încă de la primele ore. Cum anume? Cu o atitudine degajată, prietenoasă, plină de respect vizavi de elev.

Vocație

A îmbrățișat meseria de dascăl din 1981. Povestea lui e simplă. După absolvirea Universității Tehnice din Cluj-Napoca, acesta a fost repartizat într-o fabrică din Mediaș. „Nu mă vedeam lucrând în fabrică, mai ales că nu trebuia să fac mare lucru acolo. Văzând că un coleg de la etajul trei trebuia să supravegheze opt ore pe zi opt borcane și să numere reperele din acestea, eu am făcut tot posibilul să plec de acolo cât mai repede. Îmi doream să fiu profesor. Simțeam că mi se potrivește, a fost ceva instinctual. Așa că, în cele trei săptămâni cât am stat acolo, mi-am petrecut cel mai mult timp în audiență la domnul director. Nu puteai să te transferi așa de ușor atunci. Dar după insistențele mele, domnul director a fost de acord să plec, cu condiția să nu mă mai întorc niciodată!

Pe data de 22 septembrie eram deja la catedră în cadrul Liceului „Stephan Ludwig Roth”. Când liceul a devenit teoretic, am cerut un transfer spre Câmpia Turzii, pentru că îmi doream să rămân în învățământ și să fiu mai aproape de casă, eu fiind din comuna Viișoara. Munca din fabrică nu se compară cu cea din clasă. În clasă ești de toate: profesor, portar, director, prieten, Dumnezeu… de toate! Pe când în fabrică trebuie să faci doar ce ți se spune. Eu am simțit că învățământul este mediul în care mă pot dezvolta cel mai bine”, povestește Cornel.

Ca profesor de electrotehnică, dar și ca diriginte, s-a apropiat de mulți elevi, atât la clasă, cât și în timpul orelor de pregătire pentru olimpiadele la disciplinele tehnice, la care Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu” este campion de ani de zile. Elevii au încredere și își deschid cu ușurință sufletul în fața lui și îi spun cu ce necazuri se confruntă.

„Acum, de exemplu, din 24 de elevi, 16 sunt navetiști. Vin din tot felul de sate îndepărtate la școală. Eu am învățat geografia județului de la ei. Unele sate precum Dosul Napului sau Valea lui Cati nici nu știam unde sunt până nu am avut copii de acolo. Naveta e grea. Unii se trezesc la 5 pentru a prinde primul autobuz, apoi stau în frig până la al doilea, pentru a ajunge pe 7 la școală. Mulți dintre ei nu au autobuze de mers acasă decât la ora 13:00 sau 14:00, iar orele se termină la 14:00. E o situație ciudată și nu poți decât să îi înțelegi când pleacă mai repede, în unele zile. Nu au ce efectiv ce face.

Mie mi se pare că sistemul încurajează lenea și prostia mai mult decât trebuie. Un exemplu concret, că tot vorbeam de navetiști. Lor nu li se mai plătesc abonamentele pentru a veni la școală, fiind la liceu. Și în general, elevilor de liceu nu li se oferă nimic. În schimb celor de la profesională care vin la școală, statul le dă 200 de lei pe lună, celor din sistemul de învățământ dual, 400 de lei pe lună, masă caldă și așa mai departe, ce să mai vorbim despre cei care au peste 25 de ani, care se întorc la școală și care au o mulțime de facilități. Unde e dreptatea? Adică celor care vor să învețe la timp, la liceu, dar nu au bani de navetă, nu le oferi o șansă la educație? Să vă mai dau un exemplu. Am vorbit cu un tătic care mi-a spus că nu își mai permite să își țină ambii copii la școală, cu 500 de lei pe lună, cât costă abonamentul. Mi-a spus așa: «Ar trebui ca vaca mea să dea 1.000 de litri pe lună pentru a-i ține pe amândoi la școală, iar vaca nu dă atâta lapte și nici nu dă în fiecare lună. Ce să fac?» Cred că ar trebui să se ofere fiecărui elev șanse egale de a avea acces la educație”, spune acesta.

Secretul e să fii iubit 

Unul dintre secretele profesorului de a se face iubit e acela că e mereu de partea elevilor. „Noi la ore povestim mult. Cred că e important pentru un profesor să fie un bun narator. Eu le spun diverse povești pentru a-i atrage, pentru a-i face atenți. Cred că e esențial să le acorzi importanță, să te pui în situația lor, să te dedublezi, să îi tratezi cu respect. Apropierea dintre profesor și elevi cred că e necesară pentru a crea o relație frumoasă. Eu nu fac niciodată clasamente. Pentru mine nu există generații rele și generații bune. Pentru mine există elevi. Cred că este de asemenea foarte important să îi faci să simtă că ești de partea lor, că au în tine un aliat, indiferent de problema cu care se confruntă. Dacă au o problemă și vor să plece, le-am spus să mă anunțe, dar să nu se mai strofoace să găsească motive. Oricum opt din zece te mint. Le dau bilet de voie. Eu nu sunt polițist. Dacă au probleme, au probleme. Eu mereu am fost de partea elevilor, iar aceste mici nimicuri, te apropie de ei. Când văd că îi respecți, le e jenă și se comportă și ei frumos. Eu, ca profesor, nu sunt dezamăgit de elevi, sunt dezamăgit de sistem!”, spune Cornel Corovei.

Profesorul consideră că programa e învechită și neatractivă pentru copii, întrucât aceștia studiază la fel ca în urmă cu 50 de ani, deși lumea în care trăim s-a schimbat considerabil. „Cred că ar trebui să avem mai puține materii, să mergem mai mult pe specializare. Noi, românii, ne dorim să ne dezvoltăm cultura generală până în facultate, dar nu ne specializăm pe nimic. Totul este teoretic. Ar trebui mai multă practică. Mi-aș dori ca școala să fie un mediu atractiv pentru copii, ca acestora să le facă plăcere să vină aici. Ar trebui să ne adaptăm acestor vremuri. Dacă elevii vor bazine de înot, săli de fitness, să le facem. Sunt convins că ar lăsa la o parte telefonul pentru două ore la bazin, de exemplu. Noi închidem copiii în școală pe parcursul programului, dar nu le dăm posibilitatea să își ia ceva de mâncare din incinta școlii. Ar fi ideal să existe o cantină și să mănânce fiecare la prânz ce dorește și cât dorește, cum se întâmplă în țările civilizate!”, spune profesorul.

Pentru că mulți dintre elevii săi fac naveta, îi este greu să îi adune pe toți pentru activități extracurriculare, dar din când în când, o ieșire la munte cu clasa, e binevenită. Pregătirile pentru olimpiadă de discipline tehnice, pe care le face în echipă cu Marcel Man, îi fac mare plăcere. Îi place să descopere potențialul în copii. „Cel mai greu e să îi convingi pe copii de faptul că pot să facă față unei astfel de competiții, că pot să facă performanță. Îmi fac mare plăcere întâlnirile cu olimpicii. Îmi place că le putem oferi, cu ajutorul acestor olimpiade, o șansă elevilor de la sate, mai ales. Aceștia au din start o șansă în minus față de cei de la oraș. Îi motivăm prin exemple concrete ale altor copii care au reușit atât la olimpiade, cât și apoi, la facultate și  de ce nu, în viață”, spune acesta.

Elevii revin de multe ori la școală. „Nu îi urmărim atât noi pe ei, cât ne urmăresc ei pe noi. Vin des în vizită, intră la ore, le povestesc celor de liceu experiența lor. La un moment dat, un fost elev m-a sunat să îmi spună că și-a luat mecanica, imediat după ce a primit nota, înainte să o sune pe mama lui. Nici nu s-a prezentat, dar mi-a spus: «Domnul diriginte, mi-am luat mecanica!» Aceste lucruri înseamnă mult pentru mine! Sunt mulți care au reușit pe partea de electro. Sunt produsele noastre și ne mândrim cu ei, dar indiferent de ceea ce fac mai departe în viață, elevii mei au tot timpul un ceai cald la mine în birou”, spune Cornel Corovei.

Profesorul l-a admirat și l-a avut ca model pe fostul rector al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Radu Munteanu, cu care a avut o relație specială. „A fost un om deosebit. S-a apropiat de noi într-un mod în care nu îl credeam în stare. Acesta a încercat să ne ofere și celor de la sat o atenție aparte, poate de aici am și eu aceeași dorință în raport cu elevii mei”, spune profesorul.

În materie de cărți, se declară fan Cioran și Osho, iar cartea preferată în acest moment este: „Prin taigaua extremului orient” de K. V. Arseniev.

Colegiulul Tehnic „Victor Ungureanu” din Câmpia Turzii a obținut în ultimii zece ani rezultate deosebite la olimpiadele cu profil tehnic, detronând de multe ori liceele cu profil din Cluj-Napoca. În octombrie 2016, în cadrul Galei de Excelență organizată de Inspectoratul Școlar Județean Cluj, colegiul a obținut un premiu special pentru implicarea în dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic.

Postaţi un comentariu