Viaţă de elev: Teze, lecţii şi mult rock

Pentru unii elevi clujeni programul “Şcoala altfel” este singura modalitate prin care se distanţează pentru o săptămână de ceea ce înseamnă cursuri în timpul zilei şi stat în faţa calculatorului în timpul după-amiezii. Pentru alţii, acest program vine doar să completeze activităţile extraşcolare pe care le practică cu regularitate în timpul anului. O astfel de activitate le-a intrat deja în sânge celor 35 de tineri care urmează cursuri de chitară, tobe, bass sau alte instrumente la Academia de Rock din Cluj, deschisă în urmă cu un an de cofondatorul trupei Compact, Costi Cămărăşan. Dintre cei 35, am avut ocazia să îi cunoaştem pe câţiva dintre ei care într-o după-amiază de sfârşit de martie repetau într-una din sălile Academiei, departe de tot ce înseamnă jocuri video sau alte realităţi virtuale.

Trupa lu’ Bunu

Tudor Berbecaru, Tudor Giurgiu, Darius Herghiligiu, Tania Cosma şi Dana Novăcescu formează de câteva luni de zile Trupa lu’ Bunu, proiect în care au intrat iniţial cu scopul de a participa la show-ul televizat, “Românii au talent”. Emisiunea, a cărei înregistrare a fost realizată în data de 31 august 2013, le-a oferit ocazia copiilor să se cunoască între ei şi să simtă cu adevărat emoţia scenei. Plăcerea de a cânta, însă, nu s-a limitat doar la participarea într-un concurs.

„«Trupa lu’ Bunu» este un proiect pe care l-am închegat ad-hoc pentru a putea participa la Românii au talent. Avem în componenţă doi chitarişti şi un basist, o fetiţă la tobe, Tania, şi Dana la voce. Anul trecut toţi au fost începători şi când am participat la emisiune cei mai vechi dintre ei aveau o experienţă de cinci luni. Acum este o mare diferenţă, au evoluat foarte bine. Tania nu împlinise nouă ani când a participat la concurs şi are o vână de care ne mirăm cu toţii. Tudor a fost baterist vreo cinci luni şi înainte cu o lună de concurs a trecut la bas şi am mers cu el acolo după doar o lună de chitară bas. Nu am sperat să trecem în etapa a doua, dar fost o mare surpriză să aflăm că am mers mai departe”, a precizat Costi Cămărăşan, mentorul tinerilor rockeri.

Repetiţii între lecţii

La Academia de Rock, cuvintele de ordine sunt seriozitatea şi prietenia. Profesorii se ocupă individual de fiecare elev, pe parcursul unei şedinţe de o oră şi jumătate. „Se vede repede progresul pentru că nu îi punem la grămadă. Noi vrem să îi aducem la un nivel care să ne permită să îi promovăm. Aici elevii primesc noţiunile de bază şi garanţia că ştiu ce au de făcut în viitor. Avem mult de muncă pentru că vrem să îi învăţăm să şi compună. Pentru un viitor instrumentist este foarte important acest aspect. Este uşor să reproduci şi să nu ai o personalitate ca artist şi mai greu este să fii original”, explică Costi Cămărăşan. Întrebaţi dacă mai au timp să se întâlnească şi să cânte împreună cu trupa, copiii spun că au timp suficient dacă ştiu să şi-l împartă astfel încât să îşi termine şi lecţiile înainte sau după repetiţii. Mai stresaţi sunt în timpul tezelor, însă nu renunţă la pasiunea lor. Din păcate, orele de la şcoală nu le permit copiilor să se întâlnească la Academia de Rock mai devreme de ora 15.00. Toată experienţa prin care trec cu trupa lor, îi maturizează, îi face mult mai serioşi şi îi învaţă să se organizeze mai bine. Părinţii sunt mândri de copiii lor că nu mai stau toată ziua cu ochii în calculator şi încep să aibă alte preocupări: se uită la concerte, văd ce înseamnă viaţa pe scenă şi îşi doresc să ajungă şi ei ca marii muzicieni care astăzi le sunt profesori sau idoli.„În prezent elevii au învăţat să cânte piese de la Whitesnake, melodii de la Compact şi multe exerciţii special scrise de mine şi de colegii mei care să îi ajute în evoluţia lor tehnică. Paşii sunt foarte bine gândiţi încât să nu batem apa în piuă. De multe ori e greu pentru ei şi îi vedem stresaţi, dar după ce trec de şoc, după ce au descoperit cu adevărat muzica, intervine şi entuziasmul. Este foarte important startul pentru ei. Nu pe toţi copiii îi luăm în Academie. Trebuie să aibă puţin talent, nu luăm banii părinţilor cu orice preţ”, a precizat Costi Cămărăşan.

„Blestemul” virtualului

Dana Novăcescu, solista formaţiei, are 13 ani şi este elevă la Colegiul Naţional „George Coşbuc”. Tatăl ei spune că atât pe ea, cât şi pe sora ei le-a încurajat întotdeauna să îşi urmeze visele. Fiind atrasă de partea artistică, Dana a urmat şi un curs de canto la Şcoala Populară de Arte, „Tudor Jarda” şi a avut chiar propria ei trupă. „Cred că scopul tuturor părinţilor care îşi îndeamnă copiii spre astfel de activităţi este de a-i scoate din blestematul univers virtual. Copiii de astăzi nu mai privesc linia orizontului, sunt tot cu capul plecat, cu ochii în telefon. Ei nu mai ştiu să privească în viitor. Cu trupa pe care o au ei sunt în lumea reală, pe scenă, printre oameni, sunt supuşi provocărilor, eşecurilor şi experienţelor. De asemenea, la Colegiul Naţional «George Cobşuc», fiica mea cea mare a avut ocazia să meargă într-un schimb de experienţă în Germania şi mi-am dat seama cât de bine i-a făcut. Copiii au nevoie de astfel de ieşiri. În calitate de părinte eu aş propune ca în săptămâna «Şcoala altfel» copiilor să li se spună cât mai multe poveşti, însoţite de trăiri, să meargă în muzee şi să vadă cât mai multe obiective istorice”, a declarat tatăl Danei, care în urmă cu un an a venit cu propunerea ca elevii de la Academia de Rock să participe la cunoscutul concurs Românii au talent. Tot el a fost cel care a sugerat şi numele trupei.

Cu mic, cu mare

Tania Cosma urmează cursuri de tobe de aproximativ un an, a început studiul de la zero şi avansează cu fiecare curs. „Mi-am dorit mult să ştiu să cânt la tobe pentru că tot obişnuiam să bat ritmul în obiectele din casă. Acum am acasă un set de tobe electronice şi profesoara mea spune că mi se potriveşte foarte bine acest instrument. Îmi place mult ce fac aici”, a mărturisit Tania, în vârstă de doar 10 ani. Nici chitariştii nu sunt mai prejos. Chiar dacă sunt cu câţiva ani mai mari decât Tania, respectiv în clasele a şasea şi a şaptea, băieţii sunt foarte talentaţi pentru vârsta lor. Mai mult, în clasa lui Tudor Berbecaru, elev la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” din Cluj, nu mai puţin de cinci băieţi sunt înscrişi în Academia de Rock. Pasiunea pentru muzică s-a transmis în familia lui Tudor şi fratelui său mai mic, în vârstă de şase ani, care urmează cursuri de tobe. „El a vrut să vină la cursuri de tobe, deşi fratele lui cântă la chitară. Eu nu l-am influenţat deloc. Profesoara lui spune că pentru cei şase ani şi jumătate pe care îi are se descurcă foarte bine. Eu am vrut să îl îndrum la chitară pentru că avea instrumente de la fratele lui şi nu mă mai punea la cheltuială. Cu toate acestea, i-am luat acasă un set de tobe electronice şi câteodată mai cântă şi cu fratele lui”, povesteşte tatăl celor doi băieţi.

În curând, Academia de Rock va promova prima trupă rock de fete, cu vârste până în 14 ani. „Eu am rămas şocat câte prostii se dau la televiziuni. Efectiv, copiii ăştia nu au ce exemple să urmeze. Dacă se uită la televizor nu văd decât nişte inculţi, nişte alcoolişti, nişte pierde-vară. Fiul meu a crescut cu mine pe scenă şi acum nepotul ne calcă pe lume. Sper ca toţi mai mulţi copii să guste din acest microb al rock-ului şi să intre în contact cu muzica de calitate”, a precizat Costi Cămărăşan, bunicul lui Darius.

Ca o ultimă demonstraţie a talentului lor, copii încep să cânte „Regele Ielelor” a grupului Compact. Nu s-ar mai vedea duşi din studioul Academiei, însă temele pe care le au de făcut pentru a doua zi la şcoală sunt obligatorii. Odată ce e spartă gaşca, fiecare se îndreaptă spre casă cu gândul la următoarea repetiţie. „Nu mai putem rămâne?”, îl întreabă Tudor pe tatăl lui, într-o ultimă încercare.