Tudor Giurgiu despre TIFF, la a 15-a ediție: provocator, iritant, inovator

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) a ajuns în acest an la a 15-a ediție. Se anunță cea mai amplă și consistentă ediție TIFF, cu cel mai mare număr de filme prezentate și cel mai mare număr de invitați. Din 2002, până la actuala ediție, festivalul i-a inspirat pe cei care s-au lăsat inspirați și i-a provocat pe cei care au fost deschiși ideii de a nu rămâne indiferenți fenomenului TIFF.

An de an, prin programarea pe care au făcut-o, organizatorii au încercat să lărgească aria de acoperire a festivalului, iar apariția în peisajul locațiilor festivalului a proiecțiilor în aer liber din Piața Unirii a presupus o mutație în selecția filmelor, pentru că aici, cum spunea în 2015 directorul artistic al festivalului, Mihai Chirilov, cârligul la spectator trebuie să fie mult mai la vedere. S-a încercat scoaterea TIFF-ul din propria zonă de confort (centrul Clujului) și itinerarea lui în zonele de periferie: Cinema Mărăști, proiecții în aer liber în Mănăștur, cele de la Depozitul de Filme, sau Campus-ul din Hașdeu, cu o selecție de filme și concerte țintite către publicul studențesc. Ca urmare, festivalul nu se mai întâmplă demult doar în centru. „Nu putem să facem din TIFF un altfel de festival pentru că trebuie să meargă în paralel cu oamenii din acest oraș și cu preocupările lor. Cred că cel mai periculos la un festival este să îți plece publicul din anumite motive. TIFF-ul e unul din rarele exemple de festivaluri unde întâlnirile dintre cei care fac filme și văd filme sunt extraordinare și acest lucru nu ar trebui să se schimbe”, preciza Tudor Giurgiu, președintele TIFF, la conferința de presă organizată cu zece zile înainte de debutul acestei ediții.

Care a fost locul primei întâlniri a TIFF-ului, de ce a plecat din anumite locații, de ce a revenit în altele, când a început extinderea în cartiere, în locații noi și ce a implicat această extindere la nivel de echipă, am încercat să aflăm de la președintele TIFF, regizorul Tudor Giurgiu:

„«Cartierul general» al festivalului a fost, pentru primii ani, cinematograful Republica (actualmente „Florin Piersic”) și pas cu pas ne-am extins înspre alte locații și zone din oraș. Orașul ne-a provocat să-l urmăm spre noi spații create odată cu dezvoltarea lui (apariția multiplexurilor, deschiderea de noi locații), iar noi am condus clujenii înspre zone neabordate până atunci ca spații culturale, prin proiecte ca Mănăștur Open Air, proiecțiile de pe Autostrada Transilvania, evenimentele speciale organizate la Bonțida, Mărișel sau Vlaha, Depozitul de filme. În mare măsură, spațiile noi descoperite au fost păstrate de la o ediție la alta, sunt puține la care am renunțat. Unele locații pur și simplu au devenit prea mici pentru ce avem nevoie, un regret special îl avem pentru clădirea Echinox, un spațiu foarte frumos dar prea mic pentru publicul nostru de proiecții în aer liber. Pe altele le-am „abandonat” doar temporar, în funcție de programul fiecărei ediții. Încercăm în fiecare an să venim cu spații noi, provocări punctuale pentru publicul nostru, anul trecut am avut Cinepiscina, anul acesta stăm tot aproape de apă, de data asta pe plaja Someșului, sau înspre castelul din Gilău. De asemenea, ne dorim să fim aproape de clujenii din toate cartierele, festivalul nu se mai întâmplă demult doar în centru, iar unde nu avem săli de cinema abordăm variante inedite”, a declarat Tudor Giurgiu pentru Transilvania Reporter.

Piața Unirii a fost dintotdeauna în atenția echipei TIFF, precizează Tudor Giurgiu, aproape toate festivalurile mari din lume care se desfășoară în perioada verii regăsindu-se și în punctul zero al orașului care le găzduiesc. Pentru a „ocupa” piața, TIFF-ul avea nevoie să crească suficient pentru un public de peste 2000 de persoane care să răspundă invitației de a renunța la confortul fotoliului dint-o sală de cinema pentru confortul oferit de scaunul de plastic și pătura aferentă serilor reci de vizionare. „Am făcut acest pas în 2009 și am admirat întotdeauna curajul spectatorilor care au rămas și au urmărit filmele chiar și în serile în care temperatura nu a depășit 10 grade. Din fericire, în ultimii doi ani am avut parte de o vreme mai prietenoasă, anul trecut chiar una ideală, și asta este și motivul pentru care am avut piața plină în fiecare seară din festival”, a mai precizat Tudor Giurgiu.

Astăzi, după 15 ani, TIFF există la Cluj mulțumită oamenilor de aici, relației istorice pe care acest oraș o are cu cinematografia și numărului foarte mare de cinefili care au păstrat orașul constant în topurile cu cele mai multe bilete vândute. „Am știut de la prima ediție că sălile noastre nu vor fi goale dacă reușim să aducem filme de calitate. Clujul este locul în care s-au turnat filme încă de la începutul secolului XX, este orașul în care, în perioada comunistă, lumea stătea la coadă să vadă filme. Lucrurile s-au schimbat foarte mult de când există TIFF, ultimii 5 ani în special au marcat o creștere economică ce, în mod firesc, s-a reflectat pozitiv și asupra festivalului. Să nu uităm că TIFF este un eveniment în care, spre deosebire de alte mari festivaluri culturale din țară, accesul se face pe bază de bilet. Apariția multinaționalelor și creșterea nivelului financiar al publicului s-a regăsit și în numărul de bilete vândute. Dar, peste toate astea, cel mai important este apetitul pentru cinema care se transmite din generație în generație”, a explicat președintele festivalului.

Care este impactul cel mai mare pe care TIFF l-a avut asupra orașului în cei 15 ani de existență, în ce mod l-a schimbat sau îl schimbă sunt întrebări cărora organizatorii TIFF încearcă să le găsească răspunsul. Clujul arată altfel în timpul TIFF, e observația pe care toți invitații lor o au atunci când ajung în festival. E o stare specială care cuprinde tot orașul, o energie și o frenezie care convinge an de an oameni din toată țara să vină la Cluj măcar câteva zile. Și nu doar din țară, confirmă Tudor Giurgiu, ci există o mulțime de clujeni stabiliți de mult timp în străinătate care își programează vizitele în oraș pentru a putea fi prezenți la TIFF.

„Pentru un festival de film este cu adevărat impresionant. La un nivel mai profund, schimbarea o simțim la nivelul tinerei generații. Existența acestui festival a impulsionat dezvoltarea școlilor de film din Cluj, e drept că nu doar prin vizionarea de filme ci și prin eforturile pe care le-am făcut de a crește programe educaționale puternice în cadrul festivalului. Competiția locală de filme ne dă acum reprezentanți în competiția oficială de scurt metraje, tineri care acum 5 sau 6 ani urmau, ca liceeni, programul „Let’s go digital” lucrează ca regizori, scenariști sau operatori cu care ne întâlnim pe platouri de filmare. Am descoperit un potențial local foarte mare ce ne permite să încurajăm oamenii din industrie să vină și să producă filme la Cluj. Emoții sunt la fiecare ediție, intensitatea lor poate e mai mică fiindcă ne-am rodat în timp echipa și suntem mult mai calmi și pregătiți pentru momente de criză. Dar cred că și acum am fi la fel de panicați dacă scena teatrului s-ar inunda brusc cu câteva ore înaintea Galei de închidere, cum am pățit acum câțiva ani mulțumită zelului unui angajat de la teatru. Din fericire, nu mai stăm să ne întrebăm cu ce bani îi vom plăti biletul de avion lui Jason Priestley (actorul din serialul Beverly Hills, 90210, care a fost prezent la TIFF în 2002, n.r.), când el e cu bagajele deja făcute”, Tudor Giurgiu, președinte TIFF