Tenorul ardelean care a cântat cu Placido Domingo: „Am simţit o energie extraordinară din partea maestrului”

Ştefan Pop a cântat alături de mari nume ale operei, printre care Angela Gheorghiu, Patrizia Ciofi, Mariella Devia, Edita Gruberova, Leo Nucci, José Cura, Thomas Hampson /Foto: /stefanpop.eu

Un vis al tenorului bistriţean Ştefan Pop s-a împlinit săptămâna aceasta. Duetul pe care l-a avut cu Placido Domingo pe Arena di Verona, acelaşi tenor care la momentul actual este interpretul celor mai multe partituri din lume, a fost un succes pe care Ştefan nu îl va uita vreodată. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat şansa să trăiesc asemenea momente şi îi mulţumesc muzicianului Placido Domingo pentru tot”, îşi arată Ştefan Pop recunoştinţa la trei zile distanţă de marele eveniment. Tenorul Ştefan Pop a cântat marţi alături de celebrul Placido Domingo într-o gală organizată în deschiderea uneia dintre cele mai importante competiţii de operă din lume, „Operalia”, la Arena di Verona, în Italia. La doar 26 de ani, Ştefan Pop a interpretat un duet cu Placido Domingo, din opera „Les pechêurs de perles” de Georges Bizet şi o arie solo din „La Boheme” de Giacomo Puccini. Gala a marcat debutul prestigioasei competiţii „Operalia”, fondată de Placido Domingo în 1993, competiţie pe care tenorul român a câştigat-o în 2010. Tânărul tenor bistriţean va susţine în acest weekend şi un concert în oraşul natal. Evenimentul este programat pe 24 august, de la ora 19.00, la Biserica Evanghelică din Bistriţa. Alături de Ştefan Pop vor cânta alţi doi tenori bistriţeni, Ovidiu Purcel şi Florin Ormenişan.

Reporter: Descrieţi-ne experienţa duetului cu Placido Domingo, cum a venit propunerea, cum au fost repetiţiile şi cât de diferită a fost seara concertului faţă de repetiţii?

Ştefan Pop: Am mai fost pe scenă alături de Placido Domingo, atât la concurs, când m-a dirijat în finală, cât şi anul trecut la Covent Garden unde a fost o gală ca şi cea de săptămâna aceasta. Acum, pentru prima dată, am avut ocazia să cânt un duet alături de el, ceea ce pentru mulţi dintre cântăreţi este încă un vis. Pentru mine acest vis s-a realizat. Prima repetiţie avută cu Maestrul Domingo şi Maestrul Daniel Oren, pe care până acum nu-l cunoşteam, a fost doar o joacă, eram doar noi cu noi fără public, toată lumea era voioasă şi plină de entuziasm. Partea serioasă a fost pe scena Arenei di Verona unde, văzând peste 8000 de oameni în faţă şi un spaţiu aşa mare deschis, ca orice cântăreţ îţi doreşti ca vocea ta să se audă foarte bine peste tot. Acum, că am cântat deja, ştiu sigur că se aude foarte bine, mai ales într-un duet alături de cel mai mare tenor al lumii. Iar după ce am cântat Che Gelida Manina, nu pot descrie ce energie pozitivă am primit din partea publicului. A fost un succes pe care nu o să-l uit vreodată.

Ştefan Pop şi Placido Domingo, în timpul repetiţiilor în data de 17 august/ Foto: arhiva personală

Ştefan Pop şi Placido Domingo, în timpul repetiţiilor în data de 17 august/ Foto: arhiva personală

R: Aţi mai cântat pe scenă cu maestrul Placido Domingo. Ne puteti spune câteva cuvinte despre personalitatea lui din discuţiile, repetiţiile, pe care le-aţi avut împreună?

Ş.P.: Este un om unic prin felul lui de a fi şi mai ales un muzician 100%. Este foarte deschis cu toată lumea şi se poate foarte bine glumi şi râde cu el. Aş spune că simplitatea şi modestia sunt atuurile care îl fac un aşa un mare muzician.

R: Cum priviţi astăzi evoluţia dvs. de la debut şi în ce moment al carierei vă aflaţi?

Ş.P.: Evoluţia aş putea spune că este una continuuă, ţinând cont că numai stagiunea trecută am debutat la trei teatre mari ale lumii şi anume: Covent Garden Londra, Bolshoi Moscova şi Teatrul S.C. di Napoli care este cel mai frumos şi mai vechi teatru de operă italian. De la debutul meu la Teatro di Roma, în una dintre cele mai spectaculoase montări de „Traviata” a lui Franco Zefirelli şi până la debutul meu din Arena di Verona alături de Placido Domingo, îmi mai lipseşte doar să ajung în SUA să cânt la Metropolitan Opera şi apoi voi putea spune că am fost în toate Teatrele mari ale lumii. În acest an, chiar dacă este 2013 şi multă lume este superstiţioasă în privinţa cifrei 13, eu aş zice că mă aflu într-un moment foarte bun al carierei mele. Pe lângă faptul că am debutat la cele trei mari teatre de care va spuneam şi că am cântat alături de Placido Domingo şi Maestrul Daniel Oren unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii, voi începe noua stagiune cu un debut într-un alt Teatru mare ( Palau de les Arts Reina Sofia Valencia ) unde voi face o nouă producţie de „Traviata” sub bagheta dirijorului Zubin Mehta.

Arena di Verona are astăzi o capacitate de 15.000 de locuri, însă găzduia în antichitate peste 30.000 de oameni/Foto: italianacademyfoundation.org

Arena di Verona are astăzi o capacitate de 15.000 de locuri, însă găzduia în antichitate peste 30.000 de oameni/Foto: italianacademyfoundation.org

„Am simţit o energie extraordinară din partea maestrului Domingo şi pot să mărturisesc că, este pentru prima dată când nu am avut niciun fel de emoţie. Parcă aş fi cântat la Arena de o viaţă, aşa mă simţeam. Probabil din cauza faptului că interpretam împreună cu Maestrul Domingo. În orice caz, energia care s-a creat între noi s-a văzut la finalul duetului când publicul a fost într-un extaz unic”, Ştefan Pop, tenor

R: Care este rolul care v-a solicitat cel mai mult din punct de vedere vocal şi artistic?

Ş.P.: Dacă mă întrebaţi de rolul făcut pâna acum, v-aş răspunde Alfredo din „La Traviata”, fiindcă este rolul pe care l-am cântat cel mai mult. Dar daca e vorba dintre rolurile făcute până în prezent, cu siguranţă Ducele de Mantua din „Rigoletto”, mai ales în producţia de la San Carlo unde era o regie aşa de sportivă, încât La donna e Mobile trebuia să o cânt de pe acoperişul unei bărci.

R: Personal susţineţi montările moderne ale spectacolelor de Operă?

Ş.P.: Daca nu se iese din context, dacă totul are aceeaşi logică şi se păstrează sensul scris în partitură, nu sunt împotriva acestora. Le prefer, totuşi, pe cele clasice.

R: Este adevărat că vocile româneşti se aud mai bine din străinătate?

Ş.P.: Acestă întrebare poate să aibă două înţelesuri: acela că vocile româneşti sunt mai cunoscute şi mai apreciate în străinatate, sau că ajung, să spunem, un pic mai altfel în sufletul ascultătorului. Eu cred ca diferenţa dintre vocile româneşti şi celelalte este una singură: căldura sufletească.

R: Cât de atras sunteţi de domeniul universitar, respectiv de pedagogie?

Ş.P.:Îmi place mult ideea de profesor, dar deocamdată nu am vârsta şi nici timpul liber pentru aşa ceva, însă ma preocupă pedagogia.

R: Cât de interesat aţi fi de preluarea managementului unei instituţii culturale?

Ş.P.: Cu siguranţă îmi doresc să fac tot ce e mai bun pentru ţara mea şi, la un moment dat, voi fi foarte interesat de preluarea managementului unei instituţii culturale. Noi românii avem ceva special dat de la Dumnezeu şi trebuie să arătăm lumii întregi că şi la noi poate exista o instituţie de teatru sau operă de nivel mondial. La câte nume mari a dat România în toate domeniile ar trebui să ne promovăm mai mult şi să fim mai mândri de cine suntem noi, românii.

R: Ce reprezintă Bistriţa pentru dvs?Dar Clujul?Cu ce amintiri asociaţi aceste două oraşe?

Ş.P.: Bistriţa, în afara faptului că este locul unde m-am născut, am copilărit şi am avut primul contact cu muzica, este oraşul meu de suflet şi aşa va rămâne pentru totdeauna. Chiar dacă este mai mic ca alte oraşe şi chiar dacă nu avem un Teatru de Operă, este un oraş plin de cultură şi unic prin frumuseţea lui naturală.Tot timpul voi susţine Liceul de Muzică din Bistriţa care a făcut ca eu să fiu conştient de ceea ce mi-a dăruit Dumnezeu şi că astăzi să pot să reprezint România pe cele mai mari scene ale Lumii.

Clujul este al doilea oraş iubit de mine şi, totodată, oraşul care m-a făcut să cresc şi să mă dezvolt ca artist de Operă, ţinând cont că aici am avut de a face cu profesionişti şi cu cele două Teatre care mi-au oferit ocazia de a debuta pe o scenă de operă şi de a descoperi ce înseamnă cu adevarat Opera. Bineînţeles că totul se datorează Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, fără de care nu aş fi putut fi pregătit pentru pasul următor, adică Concursul Operalia şi debutul în Teatrele mari din întreaga lume.

R: Când v-am solicitat pentru interviu, spuneaţi că vă bucură faptul că în România creşte interesul pentru cultură. Vă refereaţi la presă sau şi la omul obişnuit?

Ş.P.: La ambele, dar bineînţeles ca la presă în primul rând, fiindcă aşa e mai uşor să ajungem în casa omului şi m-aş bucura foarte tare dacă toată mass-media ar fi interesată mai mult de cultură, fiindcă asta ne face să arătăm cu adevarat lumii cine suntem noi.

R: Există în societatea românească anumite lipsuri în privinţa interesului pentru cultură comparativ cu celelalte locuri unde aţi avut ocazia să concertaţi?

Ş.P.: Bineînţeles că există, dar asta e normal şi peste tot, în orice domeniu, există lipsuri sau plusuri. Niciodată, însă, nu e prea tarziu sau niciodată nu va fi prea mult.

R: Ce rol vă doriţi să interpretaţi, dar care încă nu v-a fost oferit?

Ş.P.: Până în momentul de faţă cam tot ce mi-am dorit s-a realizat. Cu încredere în Dumnezeu şi cu mult studiu şi răbdare voi face toate rolurile pe care mi le doresc. Pentru moment aştept foarte mult să fac “La Bohem” unde voi interpreta rolul lui Rodolfo. Asta se va întâmpla în luna iunie într-un concert la Sala Pleyel din Paris. Pentru viitor îmi doresc sa debutez în Lucia di Lammermoour de Donizetti în rolul Edgardo.

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu