„Spaţiul public al cărţii trebuie salubrizat!”

Răspunsurile fataliste la întrebările care vizează viitorul cărţii tipărite sunt prezente în opiniile mulor specialişti din mediul literar şi academic. Faptul că multă lume scrie şi că puţină lume citeşte este şi concluzia editorilor şi a librarilor care intră cel mai des în contact cu autorii şi cititorii. Festivalurile şi târgurile dedicate apariţiilor editoriale reunesc de cele mai multe ori, sub acelaşi acoperiş, zeci de edituri şi mii de cărţi, dar foarte rar atrag şi cumpărători. Mai mult sau mai puţin reuşite din punct de vedere organizatoric, puternic susţinute financiar sau de cele mai multe ori neglijate de autorităţi, aceste festivaluri au meritul comun de a naşte discuţii referitoare la piaţa cărţii, la existenţa sau inexistenţa ei.

„Cartea, încotro?” este o întrebare pe cât de simplă, pe atât de complicată când se vrea un răspuns adaptat secolului XXI, secol în care digitizarea cărţilor este tot mai des adusă în discuţie.

Prezent la dezbaterea pe tema cărţii, iniţiată de Festivalul Internaţional de Carte Transilvania, prof. univ. dr. Doru Radosav, directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj consideră că drumul unei cărţi este aparent scurt şi trebuie să vină dinspre autor, editor şi utilizatorul cărţii. „În opinia mea, constatările care spun că în ziua de astăzi nu se mai citeşte, sunt ipocrite. Probabil că în comparaţie cu perioada înainte de 1989 când ne refugiam în cărţi şi tirajele erau de zeci de mii de exemplare, astăzi ni se pare că nu se mai citeşte. Aceste constatări nostalgice de azi vin şi din acea perioadă. În egală măsură, poziţia autorului astăzi nu mai este ca atunci în 1989 sau ca în secolul XIX”, a remarcat Doru Radosav.

Avalanşă de subcultură

Viitorul cărţii este strict legat de piaţa cărţii şi de o anumită selectivitate: ce fel de cărţi rezistă? în ce format?. Doru Radosav este de părere că vor rămâne întotdeauna pe piaţă cărţile bune. „Invazia de carte care ţine de subcultură, de maculatură, trebuie igienizată. Trebuie salubrizat spaţiul public al cărţii de anumite cărţi. Vă spun din poziţia mea de director al bibliotecii că mi se deschide uşa biroului şi vin autori care vor să doneze cartea lor bibliotecii. Îmi dau seama ce fel de carte oferă şi discutăm dacă acceptăm această donaţie. Sunt cărţi care nu ţin de demnitatea unei cărţi şi de demnitatea instituţiei nostre. Există această avalanşă de subcultură. Toată lumea publică, toată lumea vrea să se eternizeze şi atunci e nevoie de selecţie. Selecţia ar trebuie să vină din partea editorilor. Cred că e nevoie de o reacreditare a editurilor şi de o reomologare a unora dintre ele pentru selecţia valorică a cărţilor”, consideră directorul BCU Cluj. Doru Radosav propune asociare între editori, autori, reprezentanţi ai librăriilor şi ai bibliotecilor care să se exprime coerent în spaţiul public cu privire la cât şi cum se publică.

„Forma electronică a cărţii nu va anula ideea de carte. Este doar o formă de exprimare, o altă formă de comunicare a textului scris. În ultimii trei ani, BCU este foarte frecventată de studenţi. Am avut îngrijoarea că nu mai vin studenţii, că se limitează să consulte doar online cărţile. La întrebarea Cartea, încotro?, refuz să ofer răspunsuri fataliste”,   prof. univ. dr. Doru Radosav, directorul BCU Cluj. Experimentat editor şi bibliotecar, Adrian Grănescu a făcut referire la perioada de zece ani când Biblioteca Judeţeană primea bani „prea mulţi” şi trebuia să cumpere tot ce putea, pentru depozitare,   de la cărţi alese pe criterii estetice, la cărţi comandate de cititori. În cariera sa, de multe ori s-a lovit de preţurile exagerat de mari şi uneori nejustificate ale unor cărţi apărute la anumite edituri. „Decât să scoţi cărţi cât o servietă, mai bine scoţi aceeaşi carte, în alt format, la preţ mai mic”, a recomandat Adrian Grănescu.

Inflaţie de maculatură

Dezbaterea pe tema cărţii a adus în discuţie şi problema legată de numărul foarte mare al cărţilor publicate în tiraje foarte mici, în contextul în care nu mai există astăzi tirajul culturii de masă şi nici o politică centralizată. „Tirajul mic este o echilibrare care vine dinspre multitudinea de edituri şi de titluri. Tirajul la nivelul al câtorva sute de exemplare este şi un tiraj de control al pieţei, un test al pieţei. Numărul mare de edituri de acum echilibrează numărul mare al tirajului care era înainte de 1989. O ofertă mare de cărţi este benefică, dar avem o inflaţie de cărţi maculatură care bântuie spaţiul de astăzi”, a Doru Radosav.

Jurnalistul Radu Constantinescu a făcut referire la perioada anilor ’80 când exista o limită a cantităţii de hârtie. „Dezavantajul acestei politici centralizate lăsa afară multe lucruri, dar cărţile fără valoare nu erau publicate. Editurile veneau cu un plan de câteva titluri din care se făcea la Minister o selecţie. Trierea ajuta la scoaterea pe piaţă a unui lucru de valoare. Tirajul limită la poezie era de 12.000 de exemplare, iar la proză era de 30.000 de exemplare. Nu toţi poeţii puteau vinde atâta, dar Horia Bădescu, scotea spre exemplu peste 20.000 de exemplare şi atunci se făcea tiraj suplimentar. Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana scoteau foarte mult, aceasta din urmă şi 25.000 de exemplare pentru un volum de poezie. Tirajul cel mai mare în cazul prozei îl avea Marin Preda care a ajuns şi la 150.000 de exemplare. Fănuş Neagu şi D.R. Popescu erau de asemenea cei mai bine vânduţi înainte de 1990. Când se termina însă hârtia nu mai apăreau cărţile. Astăzi, ce vedem la târguri, este un dezmăţ pozitiv”, a ţinut să amintească Radu Constantinescu.

Afaceri şi compromisuri

Apariţia de după 1990 a unui număr foarte mare de edituri a dus însă la o lipsă a controlului pe piaţa editorială. Există mulţi editori care supravieţuiesc pe piaţa cărţii, consideră Valentin Orga, coordonator la BCU Cluj, care publică maculatură, pe banii clientului. „De curând am avut o discuţie cu şefa serviciului Depozit Legal, de la Biblioteca Naţională, care a evaluat apariţia anuală a 16.000-18.000 de titluri, fără să includem în această categorie periodicele. Noi, la BCU, depăşim în fiecare an 15.000 de unităţi bibliografice. În prezent piaţa cărţii depinde strict de raţiuni economice. Sunt oameni care pentru a le merge afacerea fac aceste compromisuri. Valentin Ajder avea o vorbă referitoare la Cluj: «În Cluj sunt doi-trei editori, restul sunt samsari de celuloză». Nu trebuie să ne ascundem, dar sunt edituri care acceptă tiraje de 40-50 de exemplare. Ne mai minunăm şi noi când vedem ce pot să scrie şi să publice unii. Sunt situaţii în care limba română este pur şi simplu violată. E o realitate a pieţei”, a spus Valentin Orga.