Silviu Purcărete, la Cluj: „Lumea se duce la meci, la cârciumă şi la concerte. Mai rar la teatru”

Silviu Purcărete, Gabor Tompa şi Mihai Măniuţiu, la conferinţa de presă organizată cu ocazia deschiderii stagiunii/Foto: Dan Bodea

Spectacolele a doi dintre cei mai apreciaţi regizori de teatru ai momentului deschid luna aceasta stagiunea Teatrului Naţional din Cluj-Napoca. Gábor Tompa şi Silviu Purcărete propun publicului clujean două spectacole “cu greutate” după textele lui Aureliu Manea şi Eugen Ionesco.

“Cometa” teatrului românesc

În “Trilogia Aureliu Manea”, regizorul Gábor Tompa prezintă cele trei piese şi singurele ale regizorului Aureliu Manea: „Penelopa rămâne îngândurată”, „Repetiţia de teatru” şi Zâna de la Răsărit”. „Citind cele trei texte scurte, am fost copleşit de ele. A fost o experienţă extrem de dificilă realizarea spectacolului. Nu se poate compara cu nimic. Încercând să căutăm logica acestui text am intrat în multe căi fără ieşire. Nu există o construcţie anume a acestor texte, cu toate că este fascinantă uneori forţa poetică a cuvintelor. Singura posibilitate a fost implementarea unei metadramaturgii care să încerce să pună în valoare aceste vorbe. Actorii au fost puşi în faţa unor încercări deosebit de dificile. Cei şase actori joacă într-o lume închisă în care ciudăţenia constă în lipsa personajelor. Atunci când actorii au început să interpună între text şi ei un personaj, acesta a devenit fals. A fost o aventură deosebit de periculoasă, dar fascinantă”, a afirmat Gábor Tompa, în cadrul unei conferinţe de presă. Regizorul şi-a amintit de spectacolele semnate de Aureliu Manea pe care a avut şansa să le vadă în studenţie, pritre care „Titanic vals” şi „Aceşti nebuni făţarnici”, montate la Teatrul Maghiar din Cluj. „Rică Manea este, cum spunea şi George Banu, o cometă a teatrului românesc, un talent extraordinar, un geniu care probabil că avea o relaţie biologică cu forma Teatrului, pe care nu o avem niciunul dintre noi. Teatrul are un limbaj specific, autentic, care în mod ideal nu suportă compromisuri, aceasta este lecţia pe care o primim de la Aureliu Manea”, consideră Gábor Tompa.

Regizorul Aureliu Manea a fost o prezenţă notabilă la Teatrul Naţional din Cluj între 1973-1984, când a montat zece spectacole, apreciate de critici, dar deloc bine primite pe atunci de COM (Consiliul Oamenilor Muncii). Două dintre spectacolele sale de început au avut o importanţă deosebită: „Jocul dragostei şi al întâmplării” de Marivaux şi „A 12-a noapte” de William Shakespeare. Aureliu Manea a fost studentul lui Radu Penciulescu şi a lui Mihai Dimiu, clasă în care au mai fost Andei Şerban, Anca Ovanez sau Ivan Helmer. Avanpremiera spectacolului „Trilogia Aureliu Manea” va avea loc marţi, de la ora 19.00 în Studioul „Euphorion” al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, premiera urmând să aibă loc în data de cinci octombrie, în cadrul Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj.

Silviu Purcărete regizează în această toamnă primul său spectacol pe scena Teatrului Naţional/Foto: Dan Bodea

Silviu Purcărete regizează în această toamnă primul său spectacol pe scena Teatrului Naţional/Foto: Dan Bodea

„Ce nemaipomenită aiureală!”

Al doilea spectacol care va avea avanpremiera la mijlocul lunii septembrie se află în pregătire la Teatrul Naţional clujean. „Ce nemaipomenită aiureală!” de Eugen Ionesco este primul spectacol pe care cunoscutul regizor Silviu Purcărete îl montează la Teatrul Naţional şi al treilea care are la bază textele dramaturgului Eugen Ionesco. „Am venit cu plăcere, cu emoţie şi intimidat de insistenţa cu care am fost invitat să lucrez. Trupa teatrului nu am cunoscut-o foarte bine, o ştiam mai mult din vorbe. Aveam veşti despre ei doar de la Alexandru Dabija, sau de la Dragoş Buhagiar, care au lucrat recent aici. Din păcate, avem un timp foarte scurt de lucru, de doar trei săptămâni şi jumătate”, a precizat regizorul Silviu Purcărete, prezent la Cluj. Potrivit acestuia, textul piesei este unul deosebit de frumos şi exprimă foarte intens poetica teatrală a lui Ionesco, fără a fi vorba despre situaţii de absurditate. „Este o piesă lungă pe care am redus-o pentru a face un spectacol respirabil. Spectacolul se bazează foarte mult pe libertatea şi inventivitatea trupei, formată din oameni fermecători şi talentaţi. Am regretul că nu am timpul să mă împrietenesc mai mult cu această familie artistică. În ceea ce-l priveşte pe Ionesco, el este unul dintre marii dramaturgi clasici şi încerc să rămân cât mai fidel spiritului acestui text şi a trupei cu care lucrăm”, a precizat Silviu Purcărete, care a mai montat „Regele moare” şi „Macbeth”, având la bază textele lui Eugen Ionescu. Declarându-se „slujitor al textului şi al scenei”, regizorul montează pentru prima dată un spectacol la Teatrul Naţional din Cluj. „Ce nemaipomenită aiureală!” va avea avanpremiera în data de 18 septembrie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului Naţional, premiera fiind programată în data de trei octombrie în cadrul Întâlnirilor Internaţionale de la Cluj.

„Sunt spectacole care trăiesc foarte bine pe o scenă mare, în faţa unui public numeros şi altele care trăiesc mai bine într-un spaţiu mai restrâns. Pentru o sală mare trebui să ai şi public. În ultimii ani publicul vine mai rar la teatru, cel puţin în oraşele unde am avut ocazia să montez. Lumea se duce la meci, la cârciumă, la concerte, se uită la televizor, nu se mai umplu săli mari decât dacă vine vreo «şuşă» de la Bucureşti, sau în cazuri execepţionale. La Cluj aflu că la 90% dintre spectacole sala este plină, ceea ce mă bucură”, a precizat Silviu Purcărete.

„Ticăloşia directorilor de teatru este aceea de a-ţi spune: Fă ce vrei tu!Este cel mai cumplit lucru pentru un regizor. În cazul piesei Ce nemaipomenită aiureală!, eu am propus-o. Nu am ales-o pentru a experimenta altceva, ci pentru a pătrunde mai adânc în universul lui Eugen Ionesco”, Silviu Purcărete, regizor


Publicitate

Postaţi un comentariu