Sânziana Tarța, actriță: În teatru și în viață, dacă nu riști, nu vei ajunge nicăieri

Foto: Nicu Cherciu

S-a născut în Satu Mare, a urmat două facultăți în București și astăzi este stabilită în Cluj fiind angajata Teatrului Național clujean începând cu anul 2014. Ar vrea să creadă că încă există conceptul de solidaritate în interiorul trupelor de teatru și că orgoliile între actori sunt abandonate undeva la intrarea în sala de repetiții. Sânziana Tarța este o actriță căreia îi place să se descopere pe sine cu fiecare rol și consideră că există o anumită limită până unde poate să meargă cumințenia sau nebunia actorului pe scenă. Cu toate acestea, actrița nu se declară o actriță „cuminte”. „Cred că sunt și experiențe de viață pe care trebuie să le trăiești pentru a putea deveni un actor complet și am realizat că nu poți trăi altfel decât aruncându-te cu capul înainte. În teatru, dacă nu riști, te menții într-o zonă de confort care nu duce nicăieri”, consideră actrița. „Apolodor”, „American Dream”, sau „UbuZdup!” sunt doar câteva dintre spectacolele în care Sânziana Tarța joacă în această stagiune a Teatrului Național, acestora adăugându-se și recentul rol din spectacolul „Agamemnon” în regia lui Andrei Măjeri.

Despre provocările de pe scenă, dar și despre împliniri și dorințe, am stat de vorbă cu actrița Sânziana Tarța.

Foto: Arhiiva personală

Foto: Arhiiva personală

Începuturi…

De la vârsta de opt ani, până târziu în adolescență, Sânziana Tarța a practicat dansul sportiv și competițiile au purtat-o nu de puține ori în Capitală. „Cred că aveam 14-15 ani când mi-am dat seama că Bucureștiul va fi orașul unde voi veni la facultate. Clujul nu era atunci o opțiune pentru mine deși intrasem, în paralel și la Universitatea de Artă și Design din Cluj. Am preferat, în schimb, să rămân la București. Îmi doream de mică să fac design vestimentar dar deja, din primul an de facultate, simțeam că îmi lipsește ceva și nu știam unde trebuie să caut. Poate îmi lipsea partea de competiții, de scenă, de spectacole, dar nu mă gândisem niciodată să devin actriță. În anul doi de facultate, la sfârșit de semestru, în timpul pregătirii spectacolului de prezentare a colecțiilor, un profesor de coregrafie de la UNATC, care ne ajuta cu regizarea spectacolului, mi-a spus: Tu trebuie să te faci actriță!. Acela a fost momentul de care aveam nevoie și, în acea vară, înainte cu o lună de admitere, am început să mă pregătesc”, povestește Sânziana Tarța. Astfel, a urmat Facultatea de Arte Decorative şi Design de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, pe care a absolvit-o în 2008. Un an mai târziu a absolvit o a doua facultate, de data aceasta Facultatea de Teatru din cadrul Universității Naţionale de Artă Teatrală şi cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti.

La facultatea de teatru a mers fără mari așteptări pentru a nu fi dezamăgită ulterior. Cu toate acestea, avea să descopere în acea perioadă lucruri neștiute despre propria ei persoană care altfel ar fi rămas nedescoperite. În anul I de facultate a filmat pentru producția regizată de Cristian Mungiu, „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, premiată la Cannes cu Palme d’Or și nu în puține ocazii a realizat dublaj de voce în câteva dintre cele mai cunoscute filme de animație: Happy Feet 2 și Toy Story 2 și 3. „Primul lungmetraj pentru mine a fost Toy Story și am dublat-o pe Jessie, un personaj cu o voce foarte specială care mi-a solicitat foarte mult glasul. La un moment dat mi-am dat seama că aveam nevoie de energia întregului corp pentru a putea interpreta acest rol. A fost un rol de compoziție și am descoperit atunci ce poate să facă vocea mea”, a precizat Sânziana Tarța.

Primul rol…

Primul său rol după facultate a fost în 2011 pe scena Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești în spectacolul „Amărăștenii” de Zadok Zemach, regizat de Sânziana Stoican. Au urmat colaborări cu Teatrul de mișcare (companie de teatru-dans) „Studio M” din Sf. Gheorghe, cu Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara unde a fost protagonistă în spectacolul „Maria de Buenos Aires”, în regia Adei Lupu, sau cu Teatrul Național din Cluj la spectacolul „Cum vă place”, regizat de Peter Uray.

Experiență…

„Fiecare rol te ajută să forezi mai adânc în tine și nu cred că un rol este mai special decât altul. Mie îmi place foarte mult să mă joc și în joaca asta descopăr lucruri. Până acum însă, rolul de referință pentru mine a fost cel din «Maria de Buenos Aires» de la Teatrul din Timișoara. Spectacolul are o atmosferă foarte specială care mă face și pe mine să mă simt specială. Cred că și în cazul acestui spectacol a fost vorba cel mai mult despre întâlnirea cu anumiți oameni. Am simțit că odată cu acest spectacol am crescut foarte mult și ca om și ca actriță, inclusiv din punct de vedere muzical”, declară Sânziana Tarța.

În spectacolul „Apolodor”/Foto: Nicu Cherciu

În spectacolul „Apolodor”/Foto: Nicu Cherciu

A visat încă din timpul facultății să lucreze cu Ada Milea, și s-a întâmplat în spectacolul-concert „Apolodor”, sau cu Tompa Gábor în spectacolul „UbuZdup”, iar colaborarea recentă cu Leta Popescu la spectacolul „American Dream” și cu Andrei Măjeri la spectacolul „Agamemnon”, ambele montate la Cluj, au fost din nou o confirmare că norocul nu o ocolește. „Mă bucur foarte mult că am fost aleasă de fiecare regizor în parte și că mi s-a oferit șansa să «mă joc» cu ei”, consideră actrița.

Cu doar o zi înainte de premiera spectacolului „Agamemnon” la Teatrul Național din Cluj, în care Sânziana Tarța joacă alături de actorii Miriam Cuibus și Sorin Leoveanu, am întrebat-o, de asemenea, ce părere are despre afirmația regizorului Alexander Hausvater, care spunea că „Actorii cuminți nu au ce căuta  în teatru”. „Eu cred că există o anumită limită până unde poate să meargă cumințenia sau nebunia și până unde poate să meargă felul acesta de a căuta și a experimenta pentru un actor. Am avut și eu șansa să lucrez cu domnul Hausvater în spectacolul «The Rocky Horror Show» și într-adevăr am văzut cum ne provoacă pe noi, actorii, să nu fim deloc cuminți. Odată cu el muști din tot ce ți se întâmplă și este minunat. Cred că am fost și eu până acum o actriță «cuminte» până anul trecut când s-au întâmplat anumite lucruri în viața mea. Cred că sunt și experiențe de viață pe care trebuie să le trăiești pentru a putea deveni un actor complet și am realizat că nu poți trăi altfel decât aruncându-te cu capul înainte. În teatru și în viață, dacă nu riști, te menții într-o zonă de confort care nu duce nicăieri”, a concluzionat actrița.

Alături de Miriam Cuibus și Sorin Leoveanu în spectacolul „Agamemnon”/Foto: Nicu Cherciu

Alături de Miriam Cuibus și Sorin Leoveanu în spectacolul „Agamemnon”/Foto: Nicu Cherciu

„Nu mai cred că pentru mine confirmarea ca actriță vine cu un anumit rol, deși am crezut asta până la un moment dat. Am văzut spectacole în care actori distribuiți în roluri mari, nu se vedeau. În același timp, actori cu «mai puține vorbe», au creat roluri memorabile. Și nu poți în fiecare spectacol să ai rol principal, pentru că nu despre asta e vorba în teatru. Fiecare rol poate fi de neuitat. Trebuie să fii așa cum poți să fii într-un moment sau altul. Poate într-un moment al vieții tale nu poți duce un rol la care tu visezi”, Sânziana Tarța, actriță

 


Publicitate

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu