Ramona Horvath, pianistă: Întâlnirea cu Jancsi Kőrössy mi-a schimbat total viaţa

Foto: Dan Bodea

Pianista Ramona Horvath se află în aceste zile la Cluj-Napoca pentru susţinerea unui concert omagial dedicat compozitorului Kőrössy Jancsi dispărut dintre noi în prima lună a anului trecut. Astfel, cu ocazia acordării titlului de „Cetățean de onoare al Municipiului Cluj” artistului Kőrössy Jancsi (decedat în 21 ianuarie 2013), Ramona Horvath va susține un recital de jazz alături de muzicienii francezi Nicolas Rageau la contrabas şi Frédéric Sicart la baterie. Înaintea “Serii Omagiale Jancy Korossy“, care va avea loc sâmbătă, 20 decembrie, de la ora 19.00 la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, am stat de vorbă cu fosta elevă şi parteneră de scenă a distinsului compozitor despre personalitatea lui Kőrössy Jancsi, dar şi despre stilul etno-jazz care l-a consacrat în toată lumea.

 Reporter: În ce mod v-a influenţat cariera întâlnirea cu Jancsi Kőrössy?

Ramona Horvath: Întâlnirea mea cu Jancsi Kőrössy a fost determinantă şi este până la vârsta pe care o am cea mai marcantă întâlnire a vieţii mele. Eu sunt absolventă de Conservator, la Bucureşti, la muzică clasică şi aveam un parcurs destul de bun. Mă preocupa muzica clasică la un mod foarte serios, iar întâlnirea cu Jancsi Kőrössy mi-a schimbat total viaţa. La început am luat numai câteva lecţii, aşa am pornit. Mi-am dorit să mă apropii de universul acestei muzici, care nu îmi era străin, provenind dintr-o familie de muzicieni. La noi în casă se ascultau tot felul de muzici. L-am solicitat pe domnul Kőrössy să mă ajute să mă perfecţionez în jazz. La puţin timp după aceasta mi-a propus proiectul de a cânta la două piane. Din acel moment lucrurile s-au amplificat pentru că am început să cântăm, să înregistrăm, să participăm la festivaluri de jazz, să mergem în recitaluri, am făcut şi un disc. Din nefericire, viaţa a făcut ca doar un singur album să îl înregistrăm la două piane.

R.: Cum era domnul Jancsi Kőrössy ca profesor şi cum era ca artist?Avea pe scenă o personalitate distinctă faţă de cea pe care o arăta în particular?

R.H.: Eu zic că da. Ca om şi profesor în afara spaţiului scenei era un om foarte sever. Era perfecţionist, lucru foarte bun dar şi foarte solicitant. Îţi crea o anumită presiune într-un mod cotidian. Cerea foarte mult de la mine, dar în momentul în care urcam pe scenă amândoi totul se transforma în magie, era un magician. Reuşea să te pună într-un spaţiu care te făcea să trăieşti într-o altă lume. Momentele acestea sunt foarte rare în viaţa oricărui artist şi cu atât mai mult de ţinut mine, de apreciat. Te marchează pe viaţă.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

R.: Cum a fost gândit concertul omagial dedicat lui Jancsi Kőrössy?

R.H.: Concertul este un demers al meu foarte personal. Ultimii zece ani din viaţă Jancsi Kőrössy i-a petrecut alături de mine. Eu am fost în exclusivitate partenera lui de scenă în aceşti zece ani. Pot să spun că fac parte dintre puţinele persoane care l-au cunoscut într-adevăr cel mai bine. Venirea mea la Cluj este una emoţionantă pentru că este prima dată când vin la Cluj şi prima dată când vin în România într-o altă formulă decât cu el la două piane. Asta îmi creează o stare emoţională foarte puternică. Eu locuiesc în Franţa unde am dezvoltat un proiect în trio, cu nişte colegi alături de care voi cânta sâmbătă. În România nu am venit să cânt decât în compania lui Jancsi Kőrössy. Acest concert va avea loc cu câteva zile înainte de comemorarea zilei sale de naştere, în 26 decembrie. E un context foarte special şi asta m-a făcut să îmi doresc să ofer un program bazat aproape exclusiv pe creaţiile lui Jancsi Kőrössy, câteva dintre ele în stilul consacrat de el, inspirat de muzică tradiţională românească şi maghiară, în ritmuri de jazz, stil pe care l-a creat încă din anii ’50. Vom avea şi alte compoziţii,  unele în primă audiţie, altele în stil clasic american. Vor fi şi surprize în premieră mondială, chiar.

R.: Cum este receptat stilul etno-jazz de publicul din Franţa?

R.H.: Ce pot să spun de ce văd în Franţa este interesul general către toate sunetele puţin mai exotice. Nu ştiu dacă e ceva în mod special legat de sunetele româneşti. E drept că muzica românească este ritmică, melodică şi mult mai bogată decât ritmurile altor ţări. Cred că ceea ce se cheamă folclor, în alte ţări este unidirecţionat. La noi în fiecare regiune din ţară avem alt ritm. Lucrurile s-au schimbat mult în ultimii ani. Marketingul joacă cel mai mare rol posibil, de multe ori mai mare decât muzica în sine. Se poate face din orice un produs de succes. Asta nu înseamnă că are un raport direct cu valoarea muzicală, părerea mea. Eu cred că e loc pentru toată lumea. La Paris cânt şi muzică inspirată din muzica lui Jancsi Kőrössy şi are întotdeauna succes.

R.: Povestiţi-ne despre colegii care vă acompaniază şi alături de care formaţi un trio.

R.H.: Am un trio clasic de jazz, pian, contrabas, baterie format din Nicolas Rageau la contrabas şi Frédéric Sicart la baterie. Aşadar suntem trei. Eu am început să cânt cu ei făcându-le cunoştinţă cu acest gen de muzică. Ei sunt muzicieni foarte experimentaţi de jazz dar nu făcuseră cunoştinţă cu muzica din România. Lucrăm de ceva timp, suntem în proces de înregistrare a unui disc şi colaborăm de mai bine de un an şi jumătate în mod constant. În Paris cântăm foarte des ca grup, suntem printre cele mai active grupuri. Un club cunoscut este Sunset Sunside Jazz Club şi acolo facem parte din programul anual al localului. Trio-ul îmi poartă numele. Am avut un an mult mai activ ca anul trecut. În România venim pentru prima dată în această formulă. Nici cu Jancsi Kőrössy nu veneam foarte mult în ţară.

R.: Cum a venit plecarea dumneavoastră la Paris?

R.H.: Eu plecam des în Franţa, colaborasem cu un festival de film, am mai făcut parte şi dintr-un juriu, am mai scris câteva muzici pentru filme documentare şi filme mute din arhiva românească, prezentate acolo. Aveam deci deja format un raport cu Franţa. În 2008 am avut o rezidenţă artistică, prin intermediul unui proiect de jazz acolo. A fost o plecare de scurtă durată, dar mi-a permis să îmi fac contacte, să revin, am întâlnit muzicieni şi aşa s-a creat un precedent. Am ales într-un fel să Parisul pentru că este un centru muzical din punct de vedere al jazz-ului foarte mare. Am posibilitatea să îi ascult şi pe muzicienii americani care cel puţin o dată pe an trec prin Paris. Din punctul de vedere al deschiderii internaţionale în momentul când eu am plecat nu existau multe opţiuni în Bucureşti. E drept că acum văd schimbări foarte mari, însă atunci a trebuit să aleg ce a fost mai bine.

 [stextbox id=”custom”]

Considerat de critici ca cel mai important muzician de jazz născut în România, pianistul și compozitorul Kőrössy Jancsi, originar din Cluj, a pus bazele „Jazzului în România”, încă din anii 50’, fiind și primul muzician care a prelucrat folclorul românesc în jazz. Stabilit în SUA din finele anilor 60’, Kőrössy a continuat să cânte alături de nume importante ale jazzului american. Pianista Ramona Horvath a fost eleva și partenera de scenă a lui Kőrössy Jancsi, cei doi au susținut concerte de mare succes în toată Europa, și au înregistrat CD-ul „Dor de Acasă”, premiat cu titlul  „Cel mai bun disc de jazz al anului “ (2009).

[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu