Radu Vasile, expert în bunuri cu semnificaţie artistică: „Am văzut tabloul atribuit lui Ghenie înainte de expoziție și am avut dubii. Dar nu vă pot spune numele posesorului”

Radu Vasile, expert în bunuri cu semnificaţie artistică, istoric şi critic de artă a vorbit cu Transilvania Reporter despre cazul tabloului atribuit lui Adrian Ghenie, căruia artistul și anturajul lui i-au negat autenticitatea și care a fost promovat și scos la vânzare cu prețul de 120.000 de euro de Platinia Art House Gallery din Cluj.

Expertul a spus că, cel mai probabil, tabloul era menit să fie folosit ca artificiu publicitar pentru noua galerie de artă clujeană și că el a fost consultat cu privire la autenticitatea lucrării, însă a spus din start că există dubii în privința ei. „I-am transmis curatoarei Silvia Suciu, dar probabil ea a zis că ar fi păcat să nu se laude un pic. Îmi pare rău, dar este o chestiune legată de vanitate”, a declarat Radu Vasile pentru Transilvania Reporter.

Citiți și:

Lucrare falsă atribuită lui Adrian Ghenie, expusă la Cluj-Napoca

Cazul lucrării false atribuite lui Adrian Ghenie: „Ne-am jucat cu un nume mare și trebuie taxat dur vinovatul”

Tot Radu Vasile spune că nu mai trăim ca pe vremuri, să urmărim colecționarii și, drept urmare, nu este atât de important să aflăm numele posesorului lucrării falsificate. Până la urmă, tabloul nu este semnat (deși organizatorii expoziției l-au atribuit lui Adrian Ghenie prin eticheta care a însoțit lucrarea în expoziție) și, potrivit lui Radu Vasile, am putea să catalogăm toată situația drept o… greșeală nevinovată.

Ce părere aveți despre toată situația creată în jurul tabloului atribuit lui Adrian Ghenie, căruia artistul și anturajul lui i-au negat autenticitatea?

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte clare și foarte simple. Tabloul respectiv nu este semnat.

Da, însă în prima zi a expoziției a existat o etichetă în care era precizat numele artistului și prețul lucrării.

Aceasta a fost mai degrabă o greșeală tehnică. Cine a scris eticheta trebuia să pună în paranteză atribuit lui Adrian Ghenie, nu Ghenie 100%. Eu cred că prețul a fost prohibitiv tocmai ca să nu se vândă. Nici un român nu scoate banii aceștia să cumpere un tablou. Cel mai probabil, tabloul se intenționa să fie folosit ca artificiu publicitar pentru noua galerie.

Da, însă să ne jucăm cu numele unui artist cu așa notorietate?

Conta pentru un galerist tânăr să debuteze cu o chestie măreață.

Credeți că vina în toată această poveste îi aparține curatoarei Silvia Suciu?Cine ar trebui să își asume responsabilitatea?

Repet. Sunt două greșeli tehnice: Că nu s-a spus că tabloul respectiv nu are certificat de expertiză, că nici un expert nu susține că ar fi Ghenie. Cu părerea își poate da oricine. A doua greșeală, mă uluiește. Eu știam că doamna Silvia Suciu este prietenă cu Mihai Pop. Că au colaborat. De ce au procedat așa, în loc să lămurească situația. Trebuia să scoată tabloul afară. Sigur că Mihai Pop are autoritatea să spună ce este Ghenie și ce nu. Mai presus de mine sau orice alt expert, el are primul drept să spună asta.

Putem spune despre tablou că este un fals Ghenie?Cum este numită o astfel de lucrare în lumea artei?

Dacă nu este semnat, nu putem spune că este un fals. Dacă ar fi fost semnat de cineva cu numele „Adrian Ghenie”, era fals. Dar este un tablou care seamănă cu tablourile lui Ghenie, lucru perfect explicabil pentru că trăim în zodia Ghenie. Foarte mulți artiști încearcă să îl imite. Dar nu avem pe cine să învinovățim pentru că nu e semnat.

Deși eticheta a fost acolo și spunea clar că tabloul este o creație Adrian Ghenie.

În fiecare zi mergem să cumpărăm de la supermarket ceva și vedem că în pungă este altceva. Reclama face parte din regula jocului comercial. Eu bănuiesc că a fost un artificiu de publicitate absolut nevinovat, din păcate. S-a împins prea departe discuția asta și nu merită.

Totuși, Adrian Ghenie este un nume în lumea artei. Să îi fie atribuit un tablou, fără a fi a lui, este o jignire și o lipsă de respect.

Eu cred că cu cât este artistul mai căutat de public, cu atât îi crește notorietatea și crește dorința publicului de a-l avea în colecții. Noi vorbim de școala de la Cluj, păi școala de la Cluj se datorează în mare măsură picturii pe care o face Ghenie și înseamnă că și alții încearcă să facă asemenea lui. Unii reușesc, alții nu. Unii consideră că dacă pictezi ca Ghenie vei avea succes.

Ar trebui să ne îngrijorăm că există mai multe astfel de tablouri pe piață?

Nu cred că aceste falsuri sunt un fenomen. Nu are nicio relevanță faptul că cineva a pictat niște tablouri și altcineva a zis că sunt de Ghenie.

Cum credeți că a ajuns tabloul în posesia curatoarei?Până la urmă are o proveniență acest tablou și ar trebui să aflăm cine este proprietarul lui.

De ce vreți să știți proveniența?

Pentru a evita astfel de „lansări pe piață”.

Eu cred că piața e liberă. Nu mai trăim ca pe vremuri, să urmărim colecționarii.

Da, însă când vorbim de falsuri și de înșelăciuni ar trebui luate măsuri.Tabloul a ajuns la dumneavoastră să îl expertizați?L-ați văzut înainte de a fi expus?

Da, a ajuns la mine, dar nu l-am expertizat pentru că nu era semnat. Cine aduce la mine tablouri în expertiză, le aduce pentru a clasa lucrările în Patrimoniul Cultural Național. Deci nici vorbă ca o astfel de lucrare să facă parte din Patrimoniul Cultural Național. Deja este un indiciu foarte serios în privința autenticității.

Și i-ați spus lucrul acesta Silviei Suciu?

I-am spus că acest tablou are dubii și că poate ar fi bine să îl întrebe și pe Mihai Pop. Eram convins că va verifica și din sursa asta. Și îmi pare sincer rău că s-au inflamat lucrurile.

În concluzie, dumneavoastră nu v-ați dat semnătura pentru acest tablou?

Nu, nu am pus semnătura pe nimic. A spus ea că are o expertiză?

Da, a spus că are raport de expertiză pentru toate tablourile din expoziție. Când am întrebat-o numele experților, ne-a spus că nu dă nume.

Eventual se putea face un certificat de atribuire, care din start are 50% valoare. Eu am avut dubii foarte serioase. Și mie mi-a spus colecționarul-proprietar că a cumpărat tabloul dintr-o expoziție oficială din Baia Mare acest tablou, ca fiind Ghenie. Greșeli se mai fac. Puțini colecționari de artă adevărați există. Se fac greșeli din tentativa de a specula. Nu știm interesele pentru care se cumpără artă astăzi.

Și tabloul nu era însoțit de acte?

Acum știți dumneavoastră cum stă treaba cu actele. Tabloul nu avea așa ceva. Eu de obicei întreb proprietarii despre actul de cumpărare, despre certificatul de origine. Lumea trebuie să înțeleagă că este foarte importantă rubrica de anamneză la judecarea unei lucrări pentru că dacă reușești să îi faci istoricul, atunci îi crește gradul de autentificare. La acest tablou nu s-a făcut nici un fel de expertiză serioasă. Trebuia verificat, dincolo de stil, mediul plastic din care este făcută lucrarea și alte lucruri care dau indicii asupra autenticității. Aici nu era cazul pentru că nefiind semnată, din start se pornea cu riscul major de a nu fi Ghenie.

Și nu i-ați spus doamnei Silvia Suciu să nu îl promoveze?

I-am spus. Dar probabil că ea a zis că ar fi păcat să nu se laude un pic. Îmi pare rău, dar este o chestiune legată de vanitate.

Da, care îi afectează și pe cei din jur.

Pe cine a afectat?Dacă s-ar fi vândut, poate. Artistul se bucură dacă e falsificat. Dar da, cinstit vorbind este o infracțiune. Această situație este și un efect al faptului că Adrian Ghenie nu a fost expus mult la Cluj și poate a tratat cu oarecare indiferență publicul din Cluj. Lumea nu îi cunoaște tablourile.

Dar acest caz mai mult ca sigur nu va ajuta la apropierea lui de Cluj. Poate îl va îndepărta și mai mult.

Probabil. Am auzit că va intenționa să deschidă un muzeu la Cluj. Atunci, iată, lucrurile acestea vor dispărea și oamenii vor avea ocazia să vadă lucrări autentice de Ghenie. Dacă avem originalele, putem mai ușor să ne raportăm la analogii. Situația de acum este neplăcută, dar putem învăța unii de la ceilalți. Să învățăm ce spune Mihai Pop, să îl ascultăm. La fel putem învăța de la doamna Silvia, care are o temă interesantă de doctorat avându-l ca profesor pe Ioan Sbârciu, respectiv Piața de Artă, care presupune și jocul acesta nefericit, al lucrărilor falsificate. Gândiți-vă ce bine ar fi ca la universitate să existe un curs în cadrul căruia studenții să fie învățați să NU falsifice lucrările, nu cum se falsifică lucrările.

Îmi puteți spune numele colecționarului care deține tabloul atribuit lui Adrian Ghenie?Este din Cluj?

Nu este din Cluj, dar nu vă pot da numele lui. Dar cum vreți să rezolvați această chestiune, că văd că faceți o anchetă în toată puterea cuvântului?

Vrem să aflăm adevărul din spatele acestei afaceri și să scăpăm de gândul că cineva stă într-un atelier și pictează falsuri pe care apoi ni le vinde nouă.

Eu cred că avertismentul există deja. Și e lămurită chestiunea că probabil nu este voie să se facă așa ceva. În ce privește numele posesorului tabloului, gândiți-vă în ce situație l-ați pune. Eu vă spun doar că omul mi-a spus că l-a cumpărat dintr-o expoziție din Baia Mare. Nu vă gândiți așa departe încât să credeți că cineva face tablouri false pe bandă rulantă. Dacă o luăm în spiritul creștin, să zicem, ar trebui să nu bănuim de intenții subversive oamenii.

În acest caz, noi credem că am putea bănui din moment ce tabloul era destinat vânzării.

Poate a fost doar o simulare, o tentativă. A fost pus acolo doar să atragă mușteriii. O strategie comercială.

Dar dacă îl cumpăra cineva?

Cine îl cumpăra, venea și întreba un expert. Este, sau nu Ghenie?

Asta nu trebuia să facă galeria înainte?Ce încredere să mai avem în galerii atunci?

Înțeleg că vă ocupați de acest subiect cu plăcere și pasiune. Atunci vă spun că Legea Patrimoniului Cultural Național, 182/2000, spune foarte clar că galeriile au obligația pentru lucrările susceptibile să facă parte din Patrimoniul Cultural să ceară înainte de a le pune în vânzare, expertiză de la experți. Dar, fiind vorba de un artist contemporan, care nu se include în această categorie, nu se cere clasare în patrimoniu. Acesta este motivul pentru care nici galerista nu a cerut. Dacă cineva ar fi dorit să îl cumpere, ar fi consultat experți. Nu se poate pune problema că cineva a încercat să îi vândă un fals cuiva, că nu s-a întâmplat. Din fericire, grație lui Mihai Pop.

Postaţi un comentariu