Premieră la Teatrul Național din Cluj: „Agamemnon” sau despre ororile lumii contemporane, clișee, kitsch și goana la supermarket

Foto: Nicu Cherciu

Regizorul Andrei Măjeri revine la Teatrul Național din Cluj cu o nouă montare, de data aceasta a textului „Agamemnon” de Rodrigo García, unul dintre cei mai radicali dramaturgi ai secolului XXI, denunțător al dezumanizării și al consumismului contemporan. Spectacolul are premiera în data de 16 septembrie, are durata de o oră și zece minute, iar din distribuție fac parte actorii Miriam Cuibus, Sorin Leoveanu și Sânziana Tarța.

„Din toamna anului trecut am vorbit cu domnul Mihai Măniuțiu, i-am propus textul, i-a plăcut subiectul și am căzut de acord asupra montării. Mi-am dorit foarte mult să revin la Teatrul Național din Cluj, în primul rând pentru a avea șansa de a lucra cu această distribuție. Toți cei trei actori au intrat foarte repede în convenția de a juca la persoana a treia și au acceptat la fel de repede propunerea mea în care acțiunea povestită nu este și arătată”, a precizat Andrei Măjeri cu doar câteva zile înainte de premiera spectacolului. Piesa Agamemnon, cu subtitlul M-am întors de la supermarket și i-am tras o bătaie fiului meu, a fost prezentată pentru prima dată în 2004 la cel de-al 36-lea Festival Internațional de Teatru al Bienalei de la Veneția, în România textul fiind montat de atunci și de regizorul Radu Alexandru Nica la Teatrul Metropolis din București. Despre titlul spectacolului, respectiv paralela cu personajul din tragedia antică, regizorul Andrei Măjeri precizează că și în acest caz ironia fină a autorului își face simțită prezența.

Miriam Cuibus și Sorin Leoveanu/Foto: Nicu Cherciu

Miriam Cuibus și Sorin Leoveanu/Foto: Nicu Cherciu

„Nu este un spectacol ușor, ci unul care forțează spectatorul să fie atent în permanență. Agamemnon face o radiografie critică omului contemporan și are intensitatea unei curse de Formula 1: cei trei eroi aleargă haotic printre raioanele de la supermarket, unde se luptă să nu piardă controlul asupra propriei lor vieți. Personajele de tip homo consumens uită să fie și se concentrează pe a avea. Înfruntă natura, luând-o peste picior, ritualizează obiectele casnice și răstoarnă în fața noastră balastul cumplit care ne îngroapă zi de zi. Obsedați să se povestească, aceste creiere spălate, acești oameni robotizați ating totuși numeroase adevăruri umane în dicteul lor automat, denunțând ororile lumii noastre. Dorința lor de a cumpăra este egală cu dorința de nemurire. Clișeele frumos ambalate se demitizează prin aducerea în scenă a acestei familii plasticate, parcă bună de pus în vitrină, de unde urlă în permanență o foame pantagruelică”, spune Andrei Măjeri cu referire la spectacolul în premieră la naționalul clujean.

În ceea ce privește rolul pe care l-a avut de interpretat în acest spectacol, actrița Sânziana Tarța a precizat că este un rol de compoziție care a provocat-o într-un mod foarte interesant. „Deși interpretez rolul băiatului în această familie disfuncțională, compoziția nu este una de băiat. Am simțit că rolul a apărut pur și simplu de la sine pe măsură ce am înaintat în repetiții și m-am simțit foarte bine. Tema spectacolului este foarte actuală și foarte tristă, dar îmi place pentru că foarte subtil atrage atenția asupra problematicii. Mi-a plăcut mult și modul în care am lucrat cu doamna Miriam Cuibus și cu Sorin Leovean. Este frumos sentimentul să știi că ai parteneri cu foarte multă experiență care se aruncă în joc luându-te cu ei. N-am simțit nicio secundă că sunt cea mai tânără din distribuție, ci din contră am simțit că propunerile mele au fost dezvoltate de întreaga echipă. Asta este cel mai minunat lucru în teatru, să ai parteneri care să lucreze cu tine”, a declarat actrița Sânziana Tarța.

Sânziana Tarța/Foto: Nicu Cherciu

Sânziana Tarța/Foto: Nicu Cherciu

Astfel, după o primă parte a spectacolului în care identificăm masca supereroului contemporan care fuge prin supermarket și cumpără lucruri în neștire, întorcându-se în sânul familiei disfuncționale în care bătaia e la ordinea zilei, spectacolul se creionează prin vocile purtătoare de sens ale celor trei personaje care, conform regizorului Andrei Măjeri, își ficționalizează propria biografie ca formă de supraviețuire. „Am insistat pe trei cuvinte pe care autorul le subliniază în text. Ca urmare, într-un decor creat sub forma unei instalații de Irina Moscu, personajele funcționează între Undeva, Tragedie și Speranță. Momentul altfel din spectacol este când cei trei se opresc cu mașina «Pe Undeva» și încep să brodeze asupra a ceea ce înseamnă să fii în natură. Ceea ce cred că este sâmburele emoționant al spectacolului este faptul că eroii nu se pot bucura de lumea vie pentru că ei «funcționează» doar la supermarket. Sunt oameni pe care viața, timpul și aerul curat îi destabilizează. Ei funcționează cel mai bine la raioane. Tot spectacolul este o exagerare, registrul de joc fiind dus foarte mult în grotesc dar, așa exagerat, ne putem oglindi și recunoaște măștile pe care le folosim zi de zi ca formă de supraviețuire”, spune regizorul.

După spectacolul care va avea premiera în Studioul Euphorion al Teatrului Național, miercuri, de la ora 19.00, pentru Andrei Măjeri urmează până la sfârșitul anului alte proiecte atât pe scenele teatrelor de stat, cât și pe scena independentă de teatru. Astfel, regizorul va avea ocazia să monteze în această toamnă pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova spectacolul „AnticUpdate” de Elise Willk, după ce a câștigat alături de regizoarea Leta Popescu Concursul de Proiecte Regizoral-Scenografice destinat tinerilor creatori.

La Cluj, printre textele montate de Andrei Măjeri se mai numără și “Cutia Pandorei” de Katalin Thuróczy, spectacol jucat din 2014 la Teatrul Național. De asemenea, la începutul acestui an, Andrei Măjeri a pus în scenă la Teatrul „Aureliu Manea” din Turda spectacolul „Ivona, prințesă de Burgund” de Witold Gombrowicz. „Eu mi-am impus în acest început de carieră să abordez lucruri diferite față de care intuiesc că am o oarecare atracție, fără să știu dacă aceste lucruri mă împlinesc sau nu. Stagiunea aceasta am și alte proiecte. În timp, poate un anume stil se va sedimenta și în cazul meu, deși mă sperie teribil ideea de a fi identificat de spectatori ca fiind într-un anume fel. Ca regizor, nu sunt pentru spectacolele militante, dar asta nu înseamnă că teatrul nu poate să schimbe lucruri. Eu cred mult în poezia teatrului și în faptul că și în cel mai mizer lucru poți să găsești ceva frumos”, a declarat regizorul Andrei Măjeri pentru Transilvania Reporter.

„Textul lui Rodrigo Garcia respiră la fel ca o tragedie antică, din care, pe undeva, a mai rămas speranța. Suntem asemenea peștilor dintr-un acvariu suprapopulat, luptându-ne pentru o ultimă gură de aer. Agamemnon este un pumn în plexul solar, în care comedia își depășește limitele prin ridicol. Un ridicol în care găsim tragismul supereroilor contemporani, eroi fantoșă, anxioși, degradați, fragmentari, alienați, neliniștiți, răpuși de maldărele de cumpărături”, Andrei Măjeri, regizor

Foto: Nicu Cherciu

Foto: Nicu Cherciu

Citiți și:

Doi absolvenți ai Facultății de Teatru din Cluj, câștigători ai concursului de regie organizat la Teatrul Național din Craiova

sau

Andrei Măjeri montează la Turda „Ivona, prințesă de Burgund”

Distribuie:

Postaţi un comentariu