Recenzie de carte: “Ospiciul local” de Flavius Lucăcel

“Ospiciul local”, cea mai recentă piesă publicată de Flavius Lucăcel a apărut la editura Caiete Silvane.

“Ospiciul local”, așa se numește cea mai recentă piesă publicată de Flavius Lucăcel la editura Caiete Silvane. Autorul este un pasionat al teatrului. Iubește fără rețineri scena, decorurile, teatrul scris, actorii. În această “lume nebună” care este lumea teatrală, Flavius este (încă!) un visător care mai speră să schimbe mentalități prin actul de creație. Un altruist. Ultimul altruist, mi-aș intitula o piesă de teatru despre el dacă aș scri-o. A experimentat, cu succes, “teatrul în şură” servit consumatorilor proveniți din rîndurile oamenilor ”de la țară”. Deasemenea, teatrul-muzical jucat în cluburile clujene. Comedii muzicale sprintene, antrenante, uneori chiar acide. I s-a montat o piesă în sala Euphorion a teatrului național clujean iar acum o altă piesă de-a sa se repetă la teatrul ACT din București.

Ospiciul local se dorește o parabolă a timpurilor noastre. Superficialitatea ne caracterizează, pare a dori să spună autorul. Indiferența, miștocăreala, inerția. Dincolo de aparențe există…alte aparențe. Sentimente îmbibate de falsitate. Să ne jucăm de-a seriozitatea, propune o apatică voce din difuzor, pe următoarele teme: cum ai vrea să arate înmormîntarea ta? Sau: cum ai vrea să fie dacă nu ai muri niciodată? Sau: cum ai vrea să fie după moartea ta? Răspunsurile sînt serios/neserioase, pe măsura personajelor. De exemplu: / Să fiu bocit o lună de Madonna/ Să-mi țină lumînarea Maradona/ iar groapa să mi-o astupe-un marinar /Nu prea înalt/ Chelbos/ Cu-n ochi de chihlimbar… Ori: Veșnic să am soare/ În apă cu sare/ Multă libertate/ Cîte-un pic din toate/ Cu masaj pe spate/ Pe un iaht departe.

E un text pe care l-aș putea numi ” minimalist”. Multe replici în rimă, majoritatea cu indicația că trebuie cîntate. Amintește foarte bine de dramaturgia lui Bertold Brecht, de teatrul ”revoluționar” pe care-l propaga acesta. Cu toată aparența de ”sărăcie” în limbaj, textul lui Flavius Lucăcel e ofertant și chiar provocator. Osipiciul nostru cel de toate zilele, cam cu această idee aș porni la lucru, dac-aș fi regizor.Am aflat că Ospiciul local este prima piesă dintr-o trilogie. În cazul acesta, nu putem încă da un ”verdict” final. Putem însă spune că ne-a trezit interesul și curiozitatea. Ceea ce nu e puțin lucru. Părerea mea.

Recenzie realizată de Radu Ţuculescu