„Open”, premieră la Fabrica de Pensule: Despre iubire și formele ei în 2016, sau regăsirea sexualității

Linia de producție se redeschide sâmbătă, 3 septembrie, la Fabrica de Pensule, cu o nouă premieră, de data aceasta un spectacol despre iubirea din 2016, dar și despre lipsa ei, un spectacol sensibil care provoacă senzații la care nu te aștepți, un spectacol care în cuvintele autorilor lui pune pe tapet și fără pudoare sexualitatea și regăsirea plăcerii sexuale chestionând în ce măsură societatea și familia instalează în fiecare dintre noi tipare de care cu greu ne putem desprinde.

Întâlnirea dintre regizorul Leta Popescu și actorul George Albert Costea, care mai târziu a dus la punerea în scenă a spectacolului „Open”, a avut loc la Craiova în contextul spectacolului „Sfârșit”, unul dintre cele două proiecte de dramaturgie contemporană declarate câştigătoare în cea de-a cincea ediţie a Concursului de proiecte pentru tinerii regizori şi scenografi români, organizat de Teatrul Naţional „Marin Sorescu”.

În urma discuțiilor pe care le aveau cei doi după repetițiile la spectacolul montat în Craiova de Leta, din a cărui distribuție făcea parte și George, a început să se concretizeze tot mai mult ideea unui one-man show care să aibă ca temă iubirea contemporană în diversele ei forme.

„Fiind amândoi single la acel moment, am ajuns să ne povestim tot felul de intimități și să ne întrebăm ce înseamnă să nu fi implicat într-o relație de cuplu și să trăiești cu presiunea asta. Împreună am hotărât să facem un spectacol one-man show, inițial pe teme mult mai largi, despre familie, despre divorțuri și despre ideea de cuplu perfect, însă din păcate de la AFCN nu am primit finanțare pentru el și a trebuit să ne rezumăm la ceva mai restrâns. Nu am vrut eu să fac un spectacol în care să îl am în distribuție pe George, ci George a vrut să facă un one-man show și m-a ales pe mine”, explică Leta.

După ce în echipă a intrat și dramaturgul Ana Cucu Popescu, pentru cei trei a început perioada de documentare, în paralel cu alte proiecte pe care le aveau în desfășurare. În urmă cu aproximativ o lună au început repetițiile propriu-zise la spectacolul care urma să aibă premiera patru săptămâni mai târziu.

„Este un spectacol destul de personal pentru noi pentru că am decis să vorbim despre ce ne doare. Pe mine mă doare la nivel uman tot acest timp în care trăim, în care există aplicații care îți permit cu un singur click să te întâlnești cu cineva, un timp în care putem să facem sex oricând, oriunde, un timp în care în toată căutarea noastră ne uităm la ceilalți prin Facebook, Instagram, Grindr, Tinder sau prin alte aplicații. Pentru mine problema mare este nu doar că nu ne găsim pe noi și nu ne găsim sufletul nostru pereche, dar și că în tot acest timp în care există o depresie constantă a lipsei de iubire, societatea încearcă să creeze antidotul: o mulțime de aplicații pe tema asta. Există însă și o celebrare a timpului pe care îl trăim, de a fi aici și acum și asta mi-aș dori eu să vadă publicul prin acest spectacol”, precizează Leta Popescu.

Spectacolul a fost creat prin metoda devised theatre un proces care presupune contribuția tuturor artiștilor în cadrul unei teme alese împreună, în care regizorul devine un fel de coordonator al tuturor ideilor. „Îmi place în continuare să spun că sunt un regizor tânăr și pentru mine fiecare proiect e o nouă școală cumva. De fiecare dată când montez un spectacol prin procesul devised theatre îmi zic că următorul vreau să fie un spectacol clasic și invers. Îmi place să lucrez și pe texte de-a gata, îmi place să slujesc și un text, dar să slujesc și idei. Spectacolul Parallel (o coproducţie GroundFloor Group şi ColectivA, la Fabrica de Pensule din Cluj pentru care Lucia Mărneanu şi Leta Popescu au primit premiul pentru debut la Gala Uniter în 2014, n.r.) a fost conceput tot așa, în care coordonator era Ferenc Sinkó și noi eram cei care veneam cu ideile”, declară Leta Popescu. Metoda devised theatre, ca proces de lucru, i-a permis astfel și actorului George Albert Costea să contribuie cu idei și să găsească libertatea de a crea fără a simți că livrează ceva ce a dorit regizorul.

„Această libertate o ai mai puțin într-un teatru de stat pentru că în instituții scopul este să iasă spectacolul la public, să facă încasări, să își ia oamenii banii. Atunci când se adună niște oameni care indiferent de condițiile financiare vor să facă ceva, se schimbă totul. Asta e valoros în teatrul independent și asta aș sugera fiecărui teatru de stat să aibă în vedere: proiecte în care să dea libertate oamenilor să creeze împreună și să se revină asupra ideii de colectiv de creație. Poate așa ar dispărea din mentalul actorului ideea că regizorul are autoritate supremă”, declară Leta Popescu.

Pentru George Albert Costea „Open” este primul spectacol one-man show în care joacă deși își dorea demult un astfel de rol. Era curios de experiența unui spectacol în care să nu aibă cine să îl „salveze”. Inspirațional în cazul său a fost contactul cu mai multe conferințe ale psihoterapeutei belgiene Esther Perel care aduce o perspectivă nouă asupra relațiilor de cuplu ale căror paradigme se modifică în contemporaneitate apropo de ce înseamnă monogamia.

„Esther Perel spune că dacă înainte monogamia însemna o persoană alături de care ești toată viața, acum monogamia înseamnă ideea de a fi cu mai multe persoane…pe rând. Adică ești monogam în toate relațiile tale. În România, din pudoare poate, aceste tipuri de relații sunt păstrate în underground și încă ne ținem de modelele tradiționale în ceea ce înseamnă familie și cuplu, deși acestea se diversifică și realitatea din jurul nostru ne arată că ele sunt mult mai complexe. Familia nu mai înseamnă mama, tata și copilul, înseamnă doi tați și un copil, înseamnă o mamă singură care își crește un copil, înseamnă relații extra conjugale sau relații de comun acord consimțite în cadrul cuplului. Ca urmare, ideea de familie și de cuplu suferă foarte multe modificări. De la aceste aspecte a început să se concretizeze spectacolul nostru”, precizează George.

Ce și-a propus George prin spectacolul în care este singur protagonist a fost mai puțin coerența unui anume tip de discurs sau a poveștii, dar să reușească să ofere spectatorilor niște senzații, oricare ar fi ele.

„Spectacolul nu este despre ceva anume. Din punctul meu de vedere spectatorii văd un băiat care spune niște povești. Aș sugera spectatorilor să respire profund înainte să intre în sală și să se lase în povestea pe care le-o spunem. Sper ca acest spectacol să ajungă la cât mai mulți oameni, deși oricât de mulți ar fi nu va reuși să adune publicul prezent la un meci de fotbal sau la un concert cu un DJ. Acestea sunt limitele artei noastre”, afirmă actorul George Albert Costea.

 În cazul lui, „Open” a fost primul spectacol în care a jucat la Cluj, în fața unui public pe care nu îl cunoștea. Cu toate acestea, a simțit că s-a aflat exact în locul potrivit și că poate nu ar fi avut „curajul” să intre într-un proiect ca acesta dacă nu s-ar fi întâmplat la Cluj.

„Este întotdeauna o provocare pentru mine să ies din ceea ce îmi este comod și am încercat să urmăresc asta și prin alte spectacole pe care le-am făcut și care au implicat o anumită doză de risc, fie că au fost proiecte fără buget, că le-am jucat în fața unui public necunoscut, sau că au fost teme pe care nu le-am mai abordat. Toate sunt provocatoare. Încerc să urmez ceea ce spunea Marina Abramović prin faptul că atunci când nu mai riscă, artistul nu mai e artist”, declară George.

În „Open”, George are momente de standup comedy, de monodramă, pe alocuri și de improvizație. În ceea ce privește partea a doua a spectacolului, o parte de altfel foarte senzorială care transportă personajul din cadrul general, într-un cadru foarte intim, Leta precizează că a fost cel mai greu de creat.

„Momentul pornește de la o improvizație și de la un gând de-al lui George care se numește «La mine în sufragerie noaptea». A fost cel mai obositor moment, pentru că mă interesa foarte tare cum traduci senzațiile, cum provoci reacție prin non-text. Era ceva ce n-am mai făcut. Pe unii îi îngrozește, pe alții îi macină, pe unii îi sperie, pe alții îi amuză, pentru unii e doar o noapte obișnuită de vineri. După acest spectacol rămâi cu o melancolie despre umanitate. Spectacolul este de fapt un cerc și dacă nu uităm și ieșim de acolo și spunem băi, ce ți-e și cu viața asta, e bine. E vorba de senzații și am lucrat mult pe asta. Nu am mai făcut un one-man show și a fost provocator. E un univers și pentru mine omul perfect al lui Da Vinci din text e spectacolul, un om care stă într-un cerc al unor proporții perfecte, într-un echilibru la care putem medita”, declară Leta care s-a aflat la primul spectacol one-man show la care și-a adus contribuția ca regizor.

Pentru George, următorul proiect artistic va fi la București, la Unteatru, tot în spațiul independent, tot un one-man show, un spectacol de dans produs de Asociația Control N, prin co-finanțare din partea AFCN și programul ACCES lansat de Ministerul Culturii. „«Dorian» urmărește povestea unui bărbat, care are o viață normală, care lucrează într-o corporație, dar care într-o dimineață află de la știri că lumea se va sfârși și va fi acoperită cu un praf auriu. Spectacolul va urmări ultimele 24 de ore din viața acestui personaj, cu ce a trăit el, cu ce a iubit, ce a dorit să facă și nu a reușit. Va avea premiera luna viitoare și se va juca la Timișoara, Arad și București”, precizează actorul George Albert Costea.

Anul acesta la Reactor de creație și experiment, Leta Popescu montează unul din textele Drama 5, din programul de rezidențe pentru autori dramatici, respectiv textul Alexandrei Pâzgu, „Proteina Fluorescentă”. Spectacolul va avea premiera în 29 octombrie și va fi jucat în mai multe orașe din țară.

[stextbox id=”custom”]

LETA POPESCU este regizor absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj. Începând cu anul 2013, Leta activează atât în zona teatrului independent cât și în teatrele de stat. Realizează spectacolele „9 din 10”, „Poker” și „Dispariția” la Reactor de creație și experiment – Cluj, „Parallel” (co-regie Ferenc Sinko) și „Ghinga” (regie colectivă alături de Valentina Gabor și Andrada Lazăr) la Fabrica de Pensule – Cluj, „American Dream” la Teatrul Național Cluj, Sala ArtClub, „Sfârșit” la Teatrul Național Craiova, „Call It Art!” la Teatrul Național Cluj, Sala Euphorion. Este membru fondator al Asociației Reciproca, lucrează împreună cu colegii săi (Lucia Mărneanu, Oana Hodade, Lorand Maxim) la proiectul „Focus Atelier”, și alte proiecte ale asociației participând totodată la proiectele realizate de Reactor de creație și experiment din care amintim „Teen Spirit” și „Drama 5”.

GEORGE ALBERT COSTEA este licențiat al UNATC I.L. Caragiale București, unde a absolvit Secția de Arta Actorului din cadrul Facultății de Teatru. În 2010 a absolvit un Master în cadrul aceleiași Universități, completându-și și definitivându-și astfel studiile de Arta Actorului. În 2009 a fost integrat colectivului artistic al Teatrului National “Marin Sorescu” Craiova, unde activează și în prezent. Are deja un portofoliu consistent de roluri acoperind un repertoriu predominant clasic (William Shakespeare, I.L.Caragiale). A lucrat în regia mai multor regizori cunoscuți la nivel național și internațional, precum: Robert Wilson, Silviu Purcarete, Tim Carroll, Peter Schneider, Mircea Cornișteanu, Janusz Wisniewski. În paralel, a jucat în spectacole din teatre bucureștene (Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie, Teatrul Metropolis) și în spațiul teatrului independent: Godot Café Teatru, Green Hours, UNteatru, Compania D’Aya. Printre cele mai recente colaborări se numără musicalul West Side Story în regia lui Răzvan Mazilu o producție FNT 2014 și The History Boys. Povești cu parfum de liceu la Teatrul Excelsior în regia lui Vlad Cristache, pentru care a obținut o nominalizare pentru cel mai bun actor în rol secundar la Gala Premiilor Uniter 2016.

[/stextbox]