O viaţă trăită pe scenă

În dimineaţa zile de 18 august 1977,   la ora 10, trenul care l-a adus pe Carol Erdos în Satu Mare ajungea în gară. De atunci, actorul a rămas fidel Teatrului de Nord Satu Mare, timp de 36 de stagiuni. A fost primit călduros de publicul sătmărean, jucând primul rol în comedia „Părinţi teribili“, de Jean Cocteau. Rolul despre care spune că şi azi îi vine ca o mănuşă este „Muşa“ din piesa „Mârâiala “, de Paul Cornel Chitic. Spectacolul a fost pus în scenă prima dată în anul 1985 şi a fost un real succes, continuând să se joace până în 1987.

„În urma acestui rol am avut cel mai mare succes. Personajul a vibrat atât tineretul cât şi bătrânetul acelor vremuri. S-a jucat până în 1987 când un muncitor de la vechea fabrică 23 august s-a ridicat în şedinţa de partid şi a zis << Lăsaţi că ştim noi cum stă treaba cu alegerile. Am văzut la teatru. Personajul Muşa ne-a spus adevărul în spectacolul Mârâiala>> “, îşi aminteşte, cu zâmbetul pe buze, actorul care i-a învățat pe sătmăreni ce înseamnă teatrul.

Din simplu portar, un mare actor

Carol Erdos (62 ani) a făcut cunoştinţă cu scena teatrului în anul 1959. Avea doar opt ani când  preotul din oraşul natal Petrila l-a selectat pentru a juca în rolul lui Iosif, din piesa de Crăciun. Actorul mărturiseşte că modul în care preotul nu numai că i-a costumat, dar le-a şi dat acel miraj că ei sunt personajele interpretate, l-a făcut să îndrăgească scena. La început nu a dorit să se facă actor, muzica fiind prima lui pasiune. Își aduce aminte cu nostalgie că în timpul liceului a înfiinţat, alături de Iosif Kappl, basistul trupei Phoenix, o formaţie de tip Beatles numită „Cvintetul color“.

Talentul actoricesc i-a fost descoperit de regizorul Ion Olteanu pe vremea când era doar un simplu portar la Teatrul din Petroşani. Acesta l-a învăţat tainele actoriceşti, astfel că în 1973 a fost admis la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie din Bucureşti, actuala Universitate Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie „Ion Luca Caragiale“, unde și-a finalizat studiile în 1977.

„ Mă consider un om fericit. Regizorul Ion Olteanu m-a luat de la poartă, a lucrat cu mine, m-a aruncat în două roluri principale, iar pe urmă m-a întrebat dacă vreau să fac carte “, mărturiseşte actorul.

Din acea vreme îi revine în minte cu bucurie monologul din opera ”Pescăruşul” de Anton Pavlovici Cehov, pe care l-a interpretat în faţa comisiei la admiterea în facultate.

„Mamă, de ce nu vrei să înţelegi că eu iubesc teatrul şi nu vreau ca el să mă formeze aşa cum tu vrei să fii înscrisă pe afiş? Vezi puşca asta? Ori ea, ori eu “, interpretează cu pasiune actorul, amintindu-şi de acele vremuri care i-au deschis în față o viață frumoasă pe scenă.

Cel mai tânăr director artistic de teatru

Carol Erdos a confirmat rapid, fiind cel mai tânăr director artistic din România, între anii 1982-1984. La doar 30 de ani, acesta a reuşit să construiască un repertoriu împotriva cenzurii din acea perioadă, să aducă la Teatru de Nord regizori şi actori tineri din ţară, formând o echipă completă şi compactă de 31 de actori profesionişti. Din anul 1994 până în anul 2000 a fost director adjunct al Teatrului de Nord Satu Mare, punându-și și mai pregnant amprenta pe stilul abordat de trupa din Nord-Vest. Spune că putea face mult mai mult, dar nu a avut sprijinul celor aflaţi la conducerea oraşului pentru proiectele sale.

Pe lângă sutele de roluri jucate pe scenă, Carol Erdos a semnat şi regia mai multor spectacole, a adus în programul Teatrului de Nord conceptul de talkshow scenic şi a lansat mai multe scenarii dramatice pe texte de Octavian Paler, atât pe scenă cât şi în spectacole radiofonice.

Meseria l-a purtat de-a lungul anilor prin multe locuri, cunoscând mulţi oameni din a căror experienţă a învăţat mereu. A avut  încredere în regizori că vor scoate din el ce e mai bun, de aceea nu şi-a dorit niciodată un rol anume. A jucat alături de actori precum Ion Tifor, Viorica Tifor, Cazimir Tănase, Miron Constantin, Alexandru Mitea, Marcel Mirea şi mulţi alţii. A colaborat cu mulţi regizori în decursul carierei, din care  îi amintim pe Hagi Culea, Petre Lupu, Victor Tudor Popa şi Alexander Hausvater.

Profesorul își scrie memoriile

Carol Erdos și-a trăit viaţa pornind de la ideea că o ţară în care nu se pune preţ pe cultură cade într-o prăpastie a dezordinii şi a inculturii de neimaginat. În pofida vârstei, Carol Erdos are sufletul mereu tânăr și îi place să joace alături de tinerii actori ai Teatrului de Nord.

„Vreau să ţin pasul cu tinerii şi doresc să le împărtăşesc celor ce sunt dispuşi să primească din experienţa mea. Recunosc că şi eu am de învăţat foarte multe de la ei “, afirmă Carol Erdos.

De trei ani de zile îşi scrie memoriile şi, în acelaşi timp, scrie şi piese de teatru inspirat fiind de elevii săi de la Şcoala de Arte Satu Mare, unde predă actorie.

Totodată, actorul doreşte să pună în scenă, cât mai curând, într-un spaţiu neconvenţional, un text după capitolul din Biblie „Viaţa lui Iov “,   lucrat împreună cu Vasile Andreica. Artistul mai are în plan să readucă pe scena Teatrului de Nord prima piesă românească jucată în Satu Mare, în perioada interbelică, şi anume „Patima Roşie “, scrisă de Mihail Sorbu.

Text: Sergiu Podină