Mircea Bertea, profesor din Cluj, decorat la Cotroceni: „Școala românească îi dresează pe copii, nu îi educă”

Foto: Dan Bodea

A intrat în învățământ în anul 1979 și în prezent este director al Colegiului Naţional Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Studii Europene. A acumulat o vastă experiență în domeniul didactic şi în managementul educaţional în calitate de profesor în învățământul preuniversitar, director, inspector şcolar, membru în organismele de specialitate ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj şi ale Ministerului Educației, precum şi în comisiile naţionale şi internaţionale ale olimpiadelor şi concursurilor școlare. Recent, s-a numărat printre cei șapte profesori decorați de președintele Klaus Iohannis cu Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Cavaler, pentru că au contribuit „în mod exemplar la formarea intelectuală și fizică a tinerelor generații precum și la creșterea aportului învățământului la dezvoltarea societății românești”.

Este de fapt o recunoaștere a activității pe care Mircea Bertea a depus-o de-a lungul anilor, atât ca inspector școlar de limba și literatura română care în anii ’90 s-a ocupat în numele Ministerului Educației Naționale de pregătirea primelor manuale și programe de limbă și literatura română pentru românii din Ungaria și din Republica Moldova, dar și ca dascăl pentru numeroase generații de elevi. A scris 18 cărți, sute de articole, a fost invitat în marile universități ale lumii din Franța, Anglia, Italia până în Statele Unite și în ultimii ani a fost profesor la Facultatea de Studii Europene la masteratul pentru Management Educațional. În școala pe care o conduce astăzi, conform fișei postului, are 4-6 ore de practică pedagogică și mai ține și câteva ore neplătite de gramatică, doar de dragul gramaticii.

Profesorul Mircea Bertea, alături de președintele Klaus Iohannis/Foto: Arhiva personală

Profesorul Mircea Bertea, alături de președintele Klaus Iohannis/Foto: Arhiva personală

Profesorul Mircea Bertea a fost perceput întotdeauna de elevi ca un profesor exigent, dar corect. Ceea ce, poate, îl deosebește de alți profesori ai generației sale este faptul că exigența și-o  îndreaptă astăzi în mare măsură și spre sistemul educațional românesc pe care îl consideră și nu se ferește să îl numească, pe alocuri,…aberant. Consideră că Statutul Elevului, aprobat în data de 10 august prin ordinul ministrului Educației Naționale, Mircea Dumitru și care reglementează drepturile şi obligaţiile elevilor, ar fi o altă decizie ce are la bază un populism ieftin. Mai consideră că în școala românească există foarte multe anomalii, de la modul în care este structurat anul școlar, la modul în care se desfășoară proba de Bacalaureat. „Se spune că un profesor bun transmite cunoștințe, un profesor foarte bun te învață și unul excepțional te inspiră. Nouă ne trebuie profesori care să îi inspire pe elevi pentru că doar așa avem șansa să facem din învățământ o cale spre cunoaștere adevărată”, consideră profesorul Mircea Bertea. Despre soluțiile care ar putea „salva” școala românească, dar și despre cariera sa didactică am stat de vorbă cu profesorul Mircea Bertea.

Din 1979 până astăzi ați fost profesor la mai multe nivele educaționale. Unde v-ați simțit cel mai aproape de elevi și ce vă lipsește din perioada în care aveați constant ore la clasă?

În mod clar sunt trei lucruri care îmi lipsesc cel mai mult: efervescența și contactul cu tinerii, apoi atmosfera fabuloasă a literaturii române și îmi mai lipsesc cercurile de creație cu elevii pe care le aveam când eram profesor și care astăzi nu se mai practică. Pe atunci exista Cenaclul Tinerilor Creatori și lucram din pasiunea la revistele școlii. Mai avem și astăzi reviste în școli dar din păcate totul se face în ultimul timp pe niște false standarde care țin de evaluare în vederea obținerii unei distincții. În România, în acest moment, este o competiție falsă și dăunătoare a valorilor. Revistele școlare se fac pentru concursuri, în tiraje de două-trei exemplare numai să se obțină un premiu. Ele nu sunt gândite ca rezultat al muncii elevilor. Scopul lor ar trebui să fie cunoașterea literaturii, exersarea unei forme de creație, cultivarea simțului estetic. Noi cultivăm mercantilismul. Învățăm să avem succes într-un anumit domeniu. Din păcate aceasta este societatea și nu cred că vom avea șansa să corectăm ceva dacă la conducerea Ministerului Educației nu va exista o continuitate. Sunt multe anomalii în școlile din România care ar putea fi ușor corectate printr-un simplu ordin de ministru.

Care ar fi câteva dintre anomaliile sistemului educațional românesc?Cele mai acute?

Dacă tot este de actualitate acum, aș aminti în primul rând Statutul Elevului. Bineînțeles, elevul trebuie să aibă drepturi și avea și înainte de aprobarea acestui statut, dar se uită că școala nu trebuie luată fragmentat. S-au ocupat de statutul elevului, eventual se vor ocupa și de statutul profesorului, apoi fac și un statut al părintelui? Când se pun cap la cap constatăm că de fapt nu avem o școală, avem trei „încăperi” care nu comunică una cu alta. În acest statut există mai multe aberații cum ar fi cea care spune că elevul are dreptul să-și aleagă profesorul. Eu vreau să vă întreb, cum se va face asta la modul concret?Vine elevul și spune că nu îl mai vrea pe profesorul X? Dar dacă profesorul X este singurul din școală? De unde îi dăm alt profesor?. Noi nu avem politica Suediei sau a Norvegiei unde cei mai buni absolvenți de facultate se duc în învățământ. La noi nu vin tineri în învățământ pentru că nu sunt plătiți. Mai sunt „păsări rare” care au vocație și care vin din pasiune, dar eu în continuare cred că generația mea este ultima generație de profesori care s-au făcut profesori pentru că au dorit asta.

Ce credeți că s-a urmărit prin acest Statut al Elevului?

Nu vreau să fiu tendențios, dar bănuiesc că există o competiție între miniștrii educației pe care i-am avut, în sensul că fiecare când ajunge la conducere vrea să aducă ceva nou. Dar, de fapt, este vorba de un populism ieftin. S-a vrut să se dea importanță elevilor pentru că se spune că școala este a elevilor. Da, este a elevului, dar a elevului major. Mai nou statutul permite ca în Consiliul de Administrație să intre copii din Gimnaziu. Să fim serioși. Copilul nu este major și nu poate lua decizii. Atunci ce caută în Consiliul de Administrație?Sigur, și elevii ar trebui consultați dar în limitele competențelor și a vârstei pe care o au. Eu sunt foarte curios: va urma acum statutul profesorului și profesorul va avea dreptul să-și aleagă și el elevii la clasă?Va avea și el dreptul să protesteze?Va spune că astăzi nu am chef să intru la ore pentru că o aberație a ministerului îmi dă dreptul?. Mulți oameni din Ministerul Educației nu știu ce se întâmplă în școlile din România și probabil nici nu mai au copii în școală pentru a simți pe pielea lor efectele acestea. În general toți miniștrii sunt universitari și nu cunosc problemele învățământului pre-universitar. Asta ar fi cea mai gravă eroare. Apoi stau atât de puțin în funcție, încât nu au timp să se familiarizeze cu problemele școlii românești. Semnează ordine fără a le analiza. Un jurist ar putea să constate că Statutul Elevilor nu este valabil juridic. A fost pus în dezbatere într-o perioadă în care toată lumea era în concediu sau în vacanță. Eu cred că cel mai mare drept al elevilor este de a veni la școală să învețe. Dar sigur că este mai interesant să umbli după pokemoni.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Ce v-a determinat pe dumneavoastră să rămâneți în învățământ până astăzi?

Am terminat Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” la Oradea și, deși trebuia să fiu învățător, timp de un an am predat româna la o școală dintr-un sat aflat la granița județului Bihor cu județul Cluj, lângă Piatra Craiului. În sat lumea aprecia dascălii și a fost o mare încurajare pentru mine în acel moment. Am făcut Facultatea de Filologie pentru că acesta a fost visul meu să fiu profesor de română. Doctoratul l-am făcut la Cluj, am fost șef de promoție pe țară, am luat Clujul la repartiție și de acolo a început parcursul meu. Am avut șansa să predau într-o școală bună, Școala nr 14 de pe strada Horea și apoi m-am mutat la Școala Generală nr.5, Ion Agârbiceanu de astăzi. Mi-a plăcut pentru că am trăit alături de elevii mei în lumea aceasta a limbii și literaturii române și, vorba lui Nichita Stănescu, „aceasta este patria mea”.

Ce fel de profesor sunteți?

Am fost perceput ca un profesor exigent, dar ca un profesor corect. Listele de lecturi erau nelipsite la mine. Astăzi sunt profesori foarte buni, dar care nu au pe catedră „Enigma Otiliei”, sau „Cel mai iubit dintre pământeni”. La mine se citea întotdeauna, se făceau fișe de lectură, de personaje, de citate, de analiză stilistică, le dădeam extemporal din lectură să văd dacă au citit. Cred că lecțiile erau un spectacol. Nu am dictat niciodată. Nu am fost profesorul care dictează. Într-un fel nu poți să îi condamni pe profesorii de astăzi pentru că ei le dau elevilor de fapt ce se cere la Bacalaureat, sau la Evaluarea Națională. Dar nimeni nu explică ce este de fapt BAC-ul. Pentru ce îl dăm? În felul acesta noi nu facem școală, noi dresăm copiii. Ei nu vor fi iubitori de literatură niciodată, nu vor fi creativi. Ce le facem este să le inoculăm ura față de lectură pentru că atunci când impui ceva, nu ai cum să-l convingi să-i placă. Apoi mai este sistemul fals de note, materiile foarte multe. Nu este ușor nici pentru copii. Și ar mai fi un aspect. Deși suntem în era digitală nu știm să folosim avantajul tehnologiei. Sigur, nu putem lăsa copiii să se joace cu telefonul în timpul orei, dar ar trebui să facem ceva în această direcție.

Există soluții pentru toate aceste probleme pe care le semnalați?

Soluția ar fi dacă Parlamentul ar lua în serios problema menirii educației. Primul lucru care ar trebui făcut este începerea școlii cel târziu la 1 septembrie și încheierea ei în 15 iunie. După această dată toată lumea ar trebui să aibă vacanță. Ori asta nu se întâmpla. BAC-ul ar trebui dat în luna mai, în timpul școlii. BAC-ul se spune că este național, dar nu este național. Este cu subiecte naționale și cu corectare locală. Cu o exigență se corectează la Cluj și cu o altă exigență la Reșița, de exemplu. Ar trebui să existe o comisie pe țară care să se ocupe doar de evaluare. Școala ar trebui să aibă regim de opt ore, să înceapă la 9 și să se termine la 17. Se poate să le dai elevilor o masă caldă de exemplu, ceea ce la noi la liceu se întâmplă deja. Foarte mulți părinți lucrează până la cinci și le este convenabil să își ia copiii de la școală la acea oră. O altă problemă este faptul că 90% dintre absolvenții de studii superioare nu profesează în domeniul în care au diplomă pentru că facultățile noastre sunt interesate să aibă cât mai mulți studenți pentru a scoate bani, iar dacă facultatea ajunge o societate comercială, învățământul se duce de râpă. După părerea mea, deși pare exagerat, toate facultățile ar trebui să fie pe bani. Dacă nu ai bani, statul te împrumută dar pe bază de contract rămâi în țară și lucrezi, sau pleci dar trimiți datoria care o ai față de stat de acolo unde te afli. Într-o lume globalizată noi suntem extrem de fragmentați, ori fragmentarea te lipsește de orizont și dacă nu ai un orizont nu ai nicio șansă. Un alt aspect pe care aș vrea să îl subliniez este nevoia profesionalizării meseriei de profesor pentru că noi, în continuare, nu avem facultate care îți dă diplomă de profesor.

Respectul față de profesor mai poate fi recuperat în România?

Când rămâi uimit de ceea ce știe și te învață un profesor, asta aduce respect. Profesionalismul aduce respect. Copilul te simte și este cel mai bun evaluator. Se spune că un profesor bun transmite cunoștințe, un profesor foarte bun te învață și unul excepțional te inspiră. Nouă ne trebuie profesori care să îi inspire pe elevi pentru că doar așa avem șansa să facem din învățământ o cale spre cunoaștere adevărată.

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

Cei șapte profesori decorați de președintele Klaus Iohannis sunt: Ioana Maria Tuduce (Colegiul Național „Silvania” — Zalău), Sofia Dobra (Școala Gimnazială 131, București), Monica Halaszi (Colegiul Național „Liviu Rebreanu” — Bistrița), Mircea Bertea (Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”—Cluj-Napoca), Oana-Maria Marin (Școala Gimnazială „I.G. Duca” — București), Diana Cătălina Popa (Colegiul Național „Vasile Alecsandri” — Galați) și Daniela Luminița Creredeev (Școala Gimnazială Vatra Moldoviței — Suceava).

 


Publicitate

Postaţi un comentariu