Mihail Sandu: „Nu vreau să ajung vedetă. Vreau să rămân artist”

Mihail Sandu este un artist basarabean pe care vedetismul „îl lasă rece”. Nu este preocupat de numărul de vizualizări ale pieselor sale pe Youtube, deși unul dintre videoclipuri depășește două milioane de accesări, sau de numărul de like-uri pe pagina de Facebook. Este interesat să transmită prin muzică ceea ce simte și trăiește, iar fanii să îl cunoască așa cum e: plin de idei și în permanentă căutare de sine.

De cinci ani de când se află în Cluj și de doi-trei ani de când se dedică aproape exclusiv pasiunii sale, muzica, Mihail a înțeles că destinul său este de a transmite oamenilor sentimentele sale. L-am cunoscut pe tânărul născut în Republica Moldova la studioul de înregistrări al amicului și partenerului său de proiect, Sergiu Socaciu. Situat în vecinătatea străzilor Artelor, Actorului și Ludwig van Beethoven, studioul a devenit o a doua casă pentru tânărul artist în plină ascensiune. Încă aflat sub efectul concertului pe care l-a susținut duminică, 6 decembrie, la Reactor de creație și experiment, Mihail ne-a vorbit despre muzică, așa cum o simte el, dar și despre lumea „nemiloasă” a showbiz-ului.

Mihail Sandu a venit în Cluj în urmă cu cinci ani pentru a da admitere la Universitatea de Artă și Design. A plecat din Republica Moldova din cauza mediului conservator pe care îl simțea în școlile de acolo, dar și pentru că auzise de renumele universității de artă din Cluj. „De când eram mic și urcam pe scenă la anumite evenimente, simțeam acea adrenalină care mă făcea să îmi doresc mai mult și mai mult. Abia așteptam să vină un eveniment pentru a pregăti un nou moment artistic. La noi în familie se asculta foarte multă muzică clasică. Mama ne spunea că muzica clasică este o muzică sănătoasă și dacă o asculți trece și durerea de cap și de inimă. Mama cânta într-un cor, la fel și tatăl meu, sora mea făcea fotografie, bunicul meu mai desena, deci am crescut într-un mediu artistic. Mama mea își dorea de mică să devină regizor, scria și versuri și este și acum o fire artistică. Trăind vremuri mai dificile atunci, astăzi spune că prin noi, prin mine și sora mea, își realizează visurile. Părinții mei sunt foarte mândri de mine și mama e fanul meu numărul unu. La orice postare pe care o fac, mama mea este prima care dă like”, povestește Mihail.

Muzica a fost tot timpul o parte din viața lui și în ultimul an de facultate s-a hotărât să facă ce îi spunea inima, pentru a nu regreta mai târziu. „Simțeam că eram în formă, eram tânăr, aveam ce spune, eram în căutare de sine, îmi puneam întrebări, deci atunci era momentul. M-am cunoscut cu Sergiu Socaciu într-o seară, el avea studio-ul și așa am început să colaborăm. Eu deja aveam două creații proprii, prima fiind melodia See you soon, versiunea în engleză a piesei Dans nocturn. Am înregistrat-o ca piesă de debut și prin intermediul unor prieteni buni am reușit să facem și un videoclip. În scurt timp a venit și semnarea contractului cu casa de discuri Roton”, precizează Mihail.

Astfel, artistul vizual, absolvent de UAD, a devenit în mai puțin de doi ani unul dintre cei mai promițători, sensibili și sinceri interpreți de pop-rock și punk-blues de pe scena muzicală clujeană și națională. „Nu pot să spun că am intrat în lumea showbiz-ului. Poate așa, cu un picior. Sincer uneori am senzația că o evit. Nu vreau să ajung vedetă. Nu îmi doresc asta. Vreau să fiu artist, vreau să am concerte, vreau să am fanii mei și publicul meu. Am văzut zilele trecute documentarul despre viața lui Amy Winehouse și se spunea acolo că un jazzist nu are nevoie de un public de mii de oameni, ci o sală cu câteva zeci de suflete îi este de ajuns. Este greu să faci față psihic showbiz-ului. Am stat două săptămâni la București când am promovat piesa Mă ucide ea și recunosc că a fost destul de fascinant să alergi toată ziua la interviuri, televiziuni, radiouri și să urmezi un program. Te simțeai ca o vedetă. Dar a fost mult timp «pierdut» pe care poate îl puteam folosi în studio. Sunt însă conștient că este nevoie de asta dacă vrei expunere. A fost bine că am cunoscut oameni din diferite domenii pentru că, odată cu ei vin și propunerile de colaborare. Dar unii îți spun că trebuie să faci compromisuri, alții îți spun că trebuie să fii mai comercial până te cunoaște lumea, ceea cea nu este foarte încurajator. Un fost manager mi-a spus că, din păcate, în ziua de azi contează mai mult managerul, decât artistul. E trist și dureros să auzi așa ceva”, povestește Mihail.

Oficial, artistul nu și-a propus să lanseze un album, deși are 7-8 creații proprii care se pot transforma oricând în primul său material discografic. „Sunt 70% puse la punct creațiile pe care le am, zilele acestea vrem să lansăm și un pachet de cinci piese tot în format acustic, creații proprii și poate în viitor vor ajunge și single-uri. Eu fac ceea ce simt, scriu și cânt lucruri adevărate, trăite și simțite. Așa că vreau să lansez setul acesta acustic și în ianuarie vrem să lansăm un următor single în limba engleză. Se va numi Who you are, este o piesă cu influențe indie și e diferită față de Mă ucide ea. Dacă tot sunt în căutarea stilului am zis să facem ceva diferit. Lăsăm totul de la sine să vedem dacă lumea ne alege. Nu poți forța pe nimeni să te placă. De exemplu, pe trupa Arctic Monkeys am ascultat-o în urmă cu câțiva ani și mi se părea că fac o muzică «murdară». Abia în ultimii ani am început să îi simt cât de buni sunt. A fost nevoie de timp. La fel și eu. Am propriul drum ca oricare artist”, explică Mihail.

În ceea ce privește stilul pe care îl abordează în piesele sale, acesta nu este încă foarte bine concretizat. De altfel, artistul nici nu își dorește asta. „Eu sunt încă în căutarea stilului meu. De obicei într-un prim album se simt influențele, se vede background-ul și se reflectă o perioadă de regăsire a artistului. În prezent noi avem o grămadă de idei care se contrazic, dar care sună bine. Astfel, pentru a nu face o greșeală trebuie să gândești toate la momentul potrivit. E multă muncă de manageriat. Nu e greu să îți găsești un stil, însă problema intervine atunci când nu te mai mulțumești pentru că vrei să fii unic. Vrei să fii tu. Deocamdată îmi permit să spun că sunt în căutarea unui stil. Până la urmă trebuie să las la alegerea publicului dacă sunt plăcut sau nu. În muzică nu există rețete și nu poți să faci prognoze. Nu știu dacă voi avea vreodată un stil unic, dar cu toate influențele va ieși ceva interesant care să mă identifice”, spune Mihail.

În momentul în care apare în fața publicului său, nivelul de sinceritate pe care îl afișează Mihail este întotdeauna același. Nu joacă niciodată un rol pe scenă, dar depinde de oamenii din fața lui dacă prestația se rezumă la muzică sau dacă încearcă să îi cunoască și să interacționeze cu ei. „Au existat și concerte în care am cântat și am plecat. Îi vezi imediat pe oamenii care te apreciază. Nu se poate să te placă toți”, admite interpretul.

La concertul pe care l-a susținut la Reactor în cursul serii de duminică, 6 decembrie,  tânărul mărturisește că a trăit una dintre cele mai frumoase experiențe, iar prestația i-a fost apreciată de Sergiu, colegul său, ca fiind cea mai bună de până acum. „Am avut un public sincer, receptiv, foarte chill pe care l-am simțit că a venit pentru mine. Până astăzi am avut parte de multe evenimente la care eram participant unde oamenii nu veneau neapărat pentru mine. În schimb, la Reactor oamenii chiar au venit pentru mine și au umplut sala. Am avut o prestație reușită zic eu și m-am simțit ca un artist în adevăratul sens al cuvântului. A fost ca un respiro pentru mine într-o perioadă foarte încărcată și epuizantă”, precizează Mihail.

Din păcate însă, după doi ani în care a intrat pe piața muzicală, având și șansa de a colabora cu o casă de discuri renumită, Mihail își dă seama că orașul în care a debutat și inclusiv România, par să îl limiteze. „Pentru muzica pe care o fac eu câteodată simt că România nu îmi oferă condiții. Sau poate îmi va oferi, dar prea târziu. Calculatorul meu e plin de idei, schițe, muzică și concepte pe care le țin pentru mine pentru că mi se pare că lumea nu e pregătită pentru ele. Mă gândesc atunci să mai stau un pic până mă asimilează publicul și, la momentul potrivit, să lansez ce am în pregătire. Mi-e frică doar să nu se piardă. De multe ori auzi vorbindu-se că ce bine sună Adele, sau John Mayer, dar dacă erau în România ar fi trecut neobservați. Din punctul acesta de vedere,  nu aș vrea să fiu un John Mayer care nu a fost cunoscut de nimeni”, declară artistul basarabean, mărturisind că deși România oferă puțin, comparativ cu Moldova oferă foarte mult. „În România este o piață muzicală mult mai largă, sunt mai multe case de discuri, media este mai activă, sunt mult mai mulți producători renumiți care au scos hituri mondiale și este normal ca mulți artiști din Republica Moldova să viseze la un hit și să vină în România cu speranța de a deveni cineva”, precizează tânărul.

„Îmi place Clujul pentru atmosfera lui și pentru liniștea pe care mi-o oferă. Sunt în Cluj de cinci ani de zile și a devenit casa mea. Am colțul meu unde pot să muncesc și e combinația perfectă. Primele mele versuri le-am scris la Belvedere. Ideile îmi vin peste tot, dar cele mai multe în studio. Piesa Noi ne privim am compus-o când eram într-un local la un jam session și cu chitara în mână am început să cânt prima strofă a piesei. E foarte diferit de fiecare dată”, Mihail Sandu