Mihai Barabancea, într-o primă expoziție de fotografie, în spațiul galeriei Launloc: „Clujul este prea «curat» pentru proiectele mele”

Foto: Dan Bodea

Spațiul galeriei Launloc din Cluj-Napoca (Str. Emil Racoviță, nr.55) a găzduit miercuri, 4 aprilie, o expoziție de fotografie cu imagini ale unor personaje anonime care au devenit în ultimii ani subiecții fotografului Mihai Barabancea.

Inițiator al mai multor proiecte axate pe fotografie și autorul a două photobook-uri premiate, Mihai Barabancea a revenit la Cluj după ce în 2015, la Fabrica de Pensule, a lansat cartea Rescrierea Secvenței – sau Biblia celor respinși. Aceasta a fost publicată în 500 de exemplare la inițiativa artistului Nicu Ilfoveanu, în calitate de editor, la sfârșitul anului 2014. Beneficiind de o introducere de eseistul Bogdan Ghiu, fotografiile incluse în această carte au presupus colaborarea cu personaje anonime autohtone, nativ îmbibate de talent debordant și exhibiționism exacerbat.

Foto: Dan Bodea

Despre artistul care își desfășoară mare parte a activității în București se spune că este responsabil de un nou val în fotografie și că fotografiile sale, brutal de poetice, îți ies greu din minte odată ce ajungi să le descoperi.

Expoziția deschisă în 4 și 5 aprilie în spațiul galeriei Launloc cuprinde printuri de mari dimensiuni cu imagini extrase din cele două cărți publicate de artist, respectiv „Rescrierea Secvenței” și albumul multisenzorial „Sărutul”. Publicul prezent la deschiderea expoziției a avut ocazia să răsfoiască și cele două albume ale artistului și să plece acasă cu o colecție de cărți poștale, ediție limitată, semnate și numerotate de artist. Imaginile din expoziția de la Cluj au fost alese de artist împreună cu Kero, curatorul evenimentului și, totodată, unul dintre fondatorii galeriei Launloc.

Mihai Barabancea/Foto: Transilvania Reporter

Cu sinceritate, artistul a mărturisit pentru Transilvania Reporter că se plictisește destul de repede de fiecare dată când vizitează Clujul pentru că orașul este mult prea „curat” pentru proiectele sale fotografice. A documentat însă, până în prezent, groapa de gunoi de la Pata Rât și câteva zone ale municipiului Turda.

„Aleg să fotografiez oameni din zonele marginale din România pentru că nu îi fotografiază nimeni. Pe mine nu mă interesează documentarea în sensul strict al cuvântului, ci energia pe care mi-o transmite un om. Aleg imagini atipice care să spună ele în sine o poveste interpretabilă. Ce mă interesează este călătoria mea personală”, a precizat Mihai Barabancea.

„You have to be one, to know one-Trebuie să fii unul dintre ei, pentru a-i cunoaște”, spune artistul cu privire la alegerea personajelor pe care le surprinde în imaginile sale.

Fotografia a descoperit-o demult, în anii ’90, în timp ce făcea parte din mișcarea de street art&graffiti și documenta în București desene. Făcea poze pentru arhiva lui personală și le posta pe anumite rețele de socializare care între timp au și dispărut.

„Prima carte pe care am publicat-o în 2015 este destul de brutală, cu imagini surprinse la limita societății, în timp ce a doua carte este despre limita artelor vizuale. Este o carte pentru nevăzători și aduce în discuție semnificația artei, ce procese cognitive provoacă ea în creierul nostru”, explică fotograful.

Universitatea Națională de Arte București, respectiv Departamentul Foto-Video unde și-a făcut studiile, i-a deschis multe uși și l-a pus pe Mihai într-un context pe care altfel nu ar fi avut cum să îl experimenteze.  Astăzi, activitatea sa cuprinde fotografie, instalație, performance și hiper-reality hacking, toate acestea având ca obiect recurent mediul urban românesc, cu glitch-urile culturale specifice.

„O imagine este puternică atunci când îți transmite o emoție. De multe ori, în ziua de azi, ajungi la o saturație văzând aceleași selfie-uri făcute de aceiași oameni și începi să cauți ceva atipic. Acum lucrez la un proiect tot în zona de carte de artă. La expoziții vin destul de puțini oameni, dar prin cărți ai acces internațional. În prezent am început mai multe proiecte și redescopăr imagini în arhivă. După fiecare an, reevaluez pozele pe care le-am descalificat și realizez că văd lucrurile cu alți ochi. Cred că este vorba de o evoluție. În străinătate imaginea despre România este destul de bine fixată: Hagi, Năstase, Dracula. Dar noi trăim într-o altă realitate și imaginea României poate fi și cea din imaginile mele”, precizează Mihai Barabancea.

În ceea ce îl privește, din 2010 Mihai a renunțat la aparatele foto DSLR, preferând, în schimb fotografia pe film.

„Am avut un aparat de fotografiat DSLR și când am intrat la facultate l-am amanetat. Pozele pe film sunt mult mai speciale și ajungi să le apreciezi pe fiecare în parte. Mie, de exemplu, îmi place felul în care se așază scamele într-o fotografie pe film. Un aparat point&shoot poți să îl îndrepți spre personaj și cu focus automat să faci foarte rapid pozele. Dacă ne uităm pe eBay a crescut prețul aparatelor pe film. De când am început eu, în 2010, prețurile lor s-au triplat. La noi poate nu se reflectă, dar în alte țări e foarte evidentă cererea”, declară Mihai Barabancea.

Expoziția „Mihai Barabancea-Stai LaUnLoc” poate fi vizitată și astăzi, 5 aprilie, în spațiul galeriei Launloc.

Postaţi un comentariu