Merele care au marcat istoria lumii

Mărul este unul dintre cele mai populare fructe şi un simbol puternic, prezent în multe legende sau în expresii uzuale. De la mărul Evei până la mărul lui Steve Jobs, istoria lumii a fost marcată de alte câteva astfel de simboluri, definitorii pentru o epocă sau un domeniu. Una dintre legendele ce are în centru acest fruct s-ar fi petrecut exact în urmă cu 709 ani, pe 18 noiembrie 1307.

Legenda lui William Tell

tell

Este vorba despre povestea lui William (sau Wilhelm) Tell. Nu mai ştim exact cât adevăr cuprinde respectiva legendă, însă cert este că s-a păstrat timp de secole, iar oamenii au rămas fascinaţi de ea în tot acest timp.

Acţiunea se petrece în secolul 14, atunci când Elveţia se afla sub stăpânire habsburgică, iar oamenii simpli erau asupriţi de reprezentanţii puterii austriece.

În orăşelul Altdorf, la 75 de kilometri de Zürick, a fost trimis unul dintre cei mai răi guvernatori, un om mândru şi crud, pe nume Gessler. Pentru a-şi arăta el încă o dată puterea, a ridicat un stâlp în mijlocul orăşelului şi şi-a pus pălăria în vârful acestuia. Toţi cei care treceau pe acolo erau obligaţi să se încline în faţa stâlpului, salutând pălăria „stăpânului”. Oamenii erau nemulţumiţi, dar nu aveau ce să facă. Într-o zi, a venit în orăşel un om de la ţară (vânător, după alte variante), pe nume Wilhelm Tell. El a refuzat să se încline în faţa unei pălării şi nu a putut fi convins nici de ameninţările soldaţilor. A ţinut capul sus şi a trecut strada; a fost imediat înconjurat şi dus în faţa guvernatorului.

Guvernatorul cel mândru a vrut să îl pedepsească pe Tell pentru nesupunerea sa, însă a văzut că acesta nu se lasă prea greu învins, astfel că a apelat la punctul său slab: copiii. L-a întrebat pe care dintre copiii săi îl iubeşte cel mai mult, iar Tell a răspuns că îi iubeşte pe toţi la fel. Presat, totuşi, să aleagă unul, l-a indicat pe cel mai slab, respectiv pe cel mai mic dintre copii. Guvernatorul a trimis soldaţii să îl aducă pe băiat şi l-a legat pe acesta, punându-i un măr pe cap. L-a forţat apoi pe Tell să tragă cu arbaleta în mărul de pe capul copilului său – iar dacă acesta ar fi refuzat, i-ar fi pus pe soldaţii lui să îşi încerce priceperea. William Tell a fost încurajat de fiul său, care i-a spus că are încredere totală că va nimeri mărul şi nu îi va face niciun rău, ceea ce s-a şi întâmplat. Mulţimea, cu sufletul la gură, a văzut cum săgeata curajosului vânător nimereşte mărul, iar copilul s-a putut întoarce la mama sa.

Ulterior, William Tell a fost închis, dar a reuşit să scape şi să pornească o revoltă care s-a extins şi care, în cele din urmă, a dus la eliberarea ţării de sub stăpânirea străină.

Există mai multe versiuni ale legendei, iar cea mai cunoscută este cea scrisă de Friedrich Schiller. Toate au însă acelaşi fir epic, variind doar unele detalii minore. Iar personajul William Tell a rămas în istorie pentru curajul său de a lupta pentru libertate.

Mărul Evei

albrecht-durer-adam-und-eva-detail

Probabil că cea mai cunoscută poveste ce are în centru un măr este cea biblică, de la începuturile lumii, cum se spune. Potrivit Vechiului Testament, Adam şi Eva au fost primii oameni creaţi de Dumnezeu, care i-a lăsat să trăiască într-o grădină minunată, unde aveau tot ce le trebuia. Creatorul le-ar fi spus că pot face absolut tot ce doresc în Eden. Numai că acolo erau doi pomi speciali: Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului şi Pomul Vieţii. Adam şi Eva aveau voie să guste orice din grădină, dar li s-a interzis să mănânce fructe din cei doi pomi. Dar şarpele cel viclean a convins-o pe Eva sa ia doar o muşcătură din fructul oprit, din Pomul Cunaşterii, iar aceasta l-a convins apoi şi pe Adam să guste. Consecinţa a fost că primii oameni au fost daţi afară din Grădina Raiului de către Dumnezeu, furios că îi nesocotiseră porunca – sau pentru a-i împiedica să ajungă şi la celălalt copac interzis, Pomul Vieţii, care le-ar conferi apoi viaţă veşnică.

Despre fructul oprit se presupune că ar fi fost un măr, însă nu se precizează clar acest lucru. Mărul a rămas, însă, în legendă şi a fost reprezentat în legende sau opere de artă legate de acest mit.

Mărul lui Isaac Newton

Tot la nivel de legendă este şi întâmplarea care, se zice, l-ar fi ajutat pe Isaac Newton să înţeleagă atracţia gravitaţională. Se spune că, fiind aşezat la umbra unui măr, Newton se gândea la o problemă, când un fruct s-a desprins din pom şi a căzut în faţa lui – sau chiar în capul savantului, după alte relatări. Acest fapt l-ar fi pus pe gânduri pe Newton, care a început să se întrebe ce anume ţine toate obiectele pe pământ şi nu le lasă să plutească în voie. Astfel, a ajuns să formuleze faimoasa lege a atracţiei universale.

Mult timp s-a crezut că „mărul lui Newton” este doar o legendă; însă s-a dovedit că, de data aceasta, legenda este adevărată. Specialiştii de la Royal Society din Marea Britanie, celebra societate ştiintifică al cărei preşedinte a fost însuşi Newton, au făcut publice o serie de documente, manuscrise şi lucrări ştiinţifice, cu ocazia împlinirii a 350 de ani de la înfiinţarea instituţiei.

Unul din documente, datând din anul 1752, este scris de William Stukeley, contemporanul şi prietenul savantului. Documentul este intitulat „Memoirs of Sir Isaac Newton’s Life” (Amintiri despre viaţa lui Sir Isaac Newton) şi descrie etapele prin care renumitul om de ştiinţă a trecut până a elaborat legea atracţiei universale. Aici este relatată o discuţie a scriitorului avută cu Newton pe data de 15 aprilie 1726, în Kensington (pe atunci un sat la marginea Londrei), în care acesta şi-a amintit toată întâmplarea cu “mărul lui Newton” şi cum s-a întrebat el: “De ce trebuie ca mărul să cadă mereu perpendicular pe Pământ? De ce să nu cadă într-o parte sau să nu se ducă în sus, de ce constant spre centrul Pământului?”. Se pare că aceasta a fost prima dată când el s-a gândit la existenţa unei forţe universale de gravitaţie, aceeaşi care ţine Luna în jurul Pământului, care ţine Pământul legat de Soare.

“Povestea cu mărul este atât de cunoscută chiar şi acum după multe secole deoarece explică cum funcţionează ştiinţa modernă, face referire la sistemul solar şi poate avea şi semnificaţii biblice. Atunci când Newton a descris procesul prin care un măr cade şi a intuit principiile fizice acesta vorbea din punct de vedere ştiinţific. Totuşi forma mărului seamănă cu cea a unei planete, este rotund, şi de asemenea aduce aminte de povestea biblică a lui Adam şi a Evei, iar Newton era un om credincios”, a declarat Keith Moore, un membru al Societăţii regale.

Mărul lui Steve Jobs

apple-primul-logo

În zilele noastre, pasionaţii de tehnologie cunosc foarte bine mărul de pe laptopuri sau telefoane. Varianta oficială spune că logo-ul firmei Apple face trimitere la numele acesteia, dar ar fi prea simplu, astfel că au fost căutate şi alte explicaţii. Legendele urbane spun că sigla are semnificaţii biblice, ştiinţifice, sau chiar se leagă de sinuciderea omului de ştiinţă Alan Turing.

Alte variante spun că mărul era fructul favorit al lui Steve Jobs şi de aceea l-a ales ca simbol al companiei sale. De altfel, Jobs a şi lucrat o vreme într-o livadă cu meri, pe vremea când a fost student la Universitatea Reed din Portland. Se ştie, de asemenea, că Apple Records era numele casei de discuri care edita melodiile formaţiei Beatles, formaţia preferată a lui Jobs.
Primul logo Apple îl înfăţişa pe Isaac Newton stând sub un măr, cu un fruct deasupra capului, şi a fost creat în 1976, de către Steve Jobs şi Ron Wayne. Inspiraţia pentru desen le-a venit de la un citat al poetului britanic William Wordsworth (care apare şi el în siglă): “Newton… a mind forever voyaging through strange seas of thought” (“Newton… o minte mereu călătoare prin ciudatele mări ale gândirii”). Ulterior, Jobs a considerat logo-ul prea elitist şi prea plin de detalii pentru a putea fi folosit la o mărime mai mică, pe toate produsele Apple. Prin urmare, un an mai târziu, l-a angajat pe designerul Rob Janoff (de la firma de PR „Regis McKenna”) să regândească sigla. Rezultatul a fost un măr muşcat, colorat – pe orizontală – în culorile curcubeului, dar în ordinea greşită. Această imagine avea mai multe semnificaţii: mărul ar fi trimis la descoperirea gravitaţiei de către Newton, iar culorile la separarea spectrului luminos de către Isaac Newton. Dungile sugerau şi faptul că Apple crease primul computer care putea reproduce imagini colorate. În 1997, logo-ul a fost din nou simplificat, culorile fiind înlocuite cu o singură nuanţă.

Mărul lui Turing

apple-logo-colorat

Se speculează, însă, că mărul-curcubeu ar avea şi alte semnificaţii. Autoarea Sadie Plant scrie în cartea „Zeroes + Ones: Digital Women and the New Technoculture” (1997) că sigla este un omagiu adus omului de ştiinţă homosexual Alan Turing.

Britanicul Alan Mathison Turing (1912 – 1954) a jucat un rol vital în crearea şi dezvoltarea computerului modern – a creat conceptul de maşină Turing, care putea explica logica oricărui algoritm. Matematician, logician şi criptanalist, Turing a lucrat pentru guvernul britanic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, “spărgând” codurile germane, dar cariera lui a luat sfârşit în 1952, când poliţia a aflat că este homosexual. La acea vreme, homosexualitatea era ilegală în Marea Britanie, astfel încât Turing a trebuit să aleagă fie închisoarea, fie eliberarea condiţionată de administrarea unui tratament hormonal (cu estrogen) destinat reducerii libidoului. Matematicianul a ales a doua variantă, iar doi ani mai târziu s-a sinucis într-un mod cel puţin original, otrăvindu-se. Se pareAlan Turing a ales un măr pe care l-a injectat cu cianură şi a muşcat din el, întocmai ca în povestea „Albă ca Zăpada”, preferata sa. Turing văzuse filmul Disney animat de circa 40 de ori, potrivit apropiaţilor săi, şi ar fi dorit să recreeze scena de final.

 

S-au certat din cauza mărului

applecorps

Din 1978 şi până în 2006, au existat o mulţime de dispute legale între Apple Corps, companie fondată de membrii Beatles, în cadrul căreia era inclusă şi casa de discuri Apple Records, şi Apple Computer, din cauza denumirii. În 1978 a fost prima dată când Apple Corps a dat în judecată Apple Computer pe acest motiv, însă disputa s-a încheiat în 1981, printr-o înţelegere amiabilă şi o sumă de bani plătită de compania lui Steve Jobs. De asemenea, înţelegerea includea şi promisiunea că Apple Computer nu va intra pe piaţa muzicală, iar Apple Corps se va ţine departe de cea a computerelor.

 


Publicitate

Postaţi un comentariu