Lorand Maxim: Nu caut proteste, dar mă implic civic pentru că așa este responsabil

Foto: Dan Bodea

Miercuri, 18 martie, zece protestari au întrerupt conferinţa anti-avort a părintelui Tofană ţinută la Casa de cultură a studenţilor în faţa a 1000 de clujeni. Acţiunea de protest a aşa numitor „tineri mânioşi” a fost resimţită ca un atac la adresa valorilor creştine. Contrareacţia a avut loc sâmbătă. Peste 2000 de clujeni au participat la un marş pentru viaţă desfăşurat sub sloganul „Nu avortului”. Marşuri pentru viaţă au fost organizate în întreaga ţară. Niciunul încă nu a atins dimensiunea celui de la Cluj. La Bucureşti au participat abia 200 de oameni. Încă o dată s-a văzut că plăcerea de a mărşalui a clujenilor o întrece cu pe cea a locuitorilor din alte oraşe. Şi asta indiferent de cauză. Îi mână-n protest pe clujeni atât interzicerea, cât şi menţinerea dreptului la avort. Demiterea lui Traian Băsescu, la fel, cea a lui Victor Ponta. Sunt ocupate succesiv un hotel dezafectat şi o universitate. Vremea bună e mai mereu la Cluj o chemare la dezmorţire civică. Ca atare, vineri este anunţat din nou un marş. Va fi un protest faţă de imunitatea parlamentarilor.

Lorand Maxim/Foto: Arhivă personală

Lorand Maxim/Foto: Arhivă personală

Pentru Lorand Maxim implicarea civică nu este doar un drept ci și o responsabilitate. Nu caută proteste pe Facebook pentru a lua parte la ele, dar dacă pe plan social se întâmplă ceva care i se pare ofensator, atunci își exercită dreptul de a-și face auzită părerea. Protestele nu sunt un statement al unei generații, consideră Lorand, ci definesc o metodă de a acționa civic. „Ar fi o greșeală, cred eu, ca o anumită cauză să fie confiscată de o generație. La fel de îndreptățit și de responsabil este să protesteze și un om de 70 de ani și un om de 20 de ani”, spune tânărul în vârstă de 23 de ani.

Nu de puține ori, presa centrală a catalogat Clujul ca fiind capitala protestelor și a mitingurilor de solidaritate. Clujul este activ din acest punct de vedere, consideră Lorand, însă el, personal, nu se raliază opiniei generale că orașul în care trăiește, lucrează și studiază are cea mai activă societate civilă din țară.

„Occupy UBB”

Un protest care i-a atras atenția în urmă cu doi ani și căruia i s-a alăturat, nu a presupus o ieșire în stradă, ci ocuparea Universității Babeș-Bolyai. Grupul de aproximativ 30 de studenți revendicau atunci sala „Nicolae Iorga” din Corpul Central al Universității Babeș Bolyai din Cluj, ca un spațiu liber de dezbatere, ocuparea venind după ce personalul de pază al UBB a blocat proiecția și dezbaterea unui film documentar în acea clădire. În semn de solidaritate, câțiva studenți de la Universitatea București au ocupat, la rândul lor, amfiteatrul Nicolae Iorga din Facultatea de Istorie. „Pe atunci se vorbea foarte mult cât de coruptă este media și cum putem căuta metode de protest împotriva mediei corupte. Țin minte că la începutul ocupării UBB au venit câțiva oameni din presă chemați de către rectori și noi am spus că nu dorim să fie presa prezentă acolo. Peste o zi sau două știu că s-a oferit cineva să transmită livestream toate dezbaterile de atunci. Metoda aceasta, de a prelua treaba presei și de a o face mult mai transparent, mi se pare o formă de protest foarte bună împotriva mass-mediei corupte. La fel și jurnalismul cetățenesc. La UBB s-au ridicat atunci probleme adresate pe de o parte direct universității și pe de alta ministerului. Seara au participat la plenare și membri ai rectoratului, dar în timpul zilei erau opresiuni fantastice din partea lor”, povestește Lorand, considerând că problemele UBB-ului nu s-au rezolvat nici pe departe.

„În atenția studenților locatari”

Tânărul face referire la o situație recentă în care conducerea Universității Babeș-Bolyai și Administrația Căminelor Studențești a propus efectuarea unui proces de deratizare în perioada 6-17 aprilie ceea ce îi obligă pe studenți să plece din camerele de cămin pe perioada a 5 zile. „Nu toți oamenii cazați în cămine pleacă acasă în vacanța de Paști și contractul pe care îl au cu universitatea nu îi obligă să facă asta. Alternativa de a rămâne acolo în timpul deratizării nu este nici ea foarte bună. Cel mai potrivit ar fi fost ca această deratizare să fi fost realizată în perioada verii”, susține Lorand.

Episodul Casa de Cultură a Studenților-Respectați alegerea femeii!

Conferința „Avortul – ce ne spune Biblia?” susținută de preotul ortodox Stelian Tofană în data de 18 martie a fost un alt moment în care Lorand a simțit mai mult ca oricând responsabilitatea de a-și exprima dreptul să protesteze. „Cunosc persoane care se roagă la o vârstă înaintată să fie iertate pentru că au avortat, iar faptul că unii membri ai bisericii forjează și alimentează această frică în loc să încerce să fie cel puțin protectivi, mi se pare crud. La fel de crud mi se pare protestul celor din fața clinicii de ginecologie “Dominic Stanca” cu mesaje antiavort, în timp ce unele femei se întreabă dacă să facă, sau nu, acest pas. Eu cred că decizia este a femeii”, precizează Lorand.

Ca urmare, împreună cu alte persoane prezente în sală în timpul discursului susținut de părintele Stelian Tofană, Lorand a început să scandeze diferite slogane în apărarea dreptului de a alege al femeilor. „Au venit diverși oameni din sală, mai mult sau mai puțin agresivi în limbaj, să discute cu noi și la un moment dat ni s-a oferit posibilitatea de a merge pe scenă să dialogăm. De ce am refuzat să mergem pe scenă și am continuat să boicotăm? Consider că în acel moment, dat fiind că evenimentul se petrecea la Casa de Cultură a studenților, într-un spațiu public, sunt implicate trei părți. Organizatorii și mesajul pe care au dorit să il propage, noi și mesajul nostru și societatea civilă. Noi am dorit să ne adresăm societății civile și să atragem atenția societății civile. Mesajul este unul clar, NU discursului de tip fascist într-un spațiu public. Domnul Tofană a primit prin aceasta și el mesajul nostru, însă nu e o acțiune prin care eu îi transmit ceva doar lui, iar dupa aceea el să revine din nou la ce și-a programat și la viitoarea conferință îi transmit din nou ceva. Așa ar fi doar o discuție prin care noi și organizatorii conferinței ne-am transmite unul altuia mesaje, așa am exclude terțul. A alege să boicotezi o astfel de propagandă este în sine un mesaj, însă adresat societății civile. Părintele Tofană nu a deschis o dezbatere publică, ci a deținut toate pârghiile comunicării, monopolizând conferința cu un monolog ofensator anti-avort. Nu a avut nevoia de discuție pentru că își pune întrebări, nu ne-am întâlnit într-un loc în care să căutăm împreună soluții pentru că nu avem răspunsuri. Din contră, era un monolog. Când concluziile le avem deja pe fluturașul de promovare, discuția este una falsă. Mai mult, de la începutul conferinței (mult înaine de începutul boicotului), organizatorii au spus clar, repetând asta și în a doua parte, că nu va fi timp pentru întrebări publice, întrebările pot fi scrise pe niște bilețele iar răspunsurile vor apărea într-o publicație. Întrebările devin astfel notele de subsol al monologului și iluzia unui dialog. Conferința a început cu mesajul că familia tradițional ortodoxă este opțiunea majorității și această opțiune trebuie să se impună. Ori, argumentul majoritar este în sine unul periculos”, argumentează Lorand. Tânărul încearcă în continuare să înțeleagă, de ce o instituție, precum Biserica, permite unor membri de-ai ei să accentueze și să învârtă cuțitul în rana propriilor enoriași.

Oricâte dezbateri s-ar organiza pe teme mai mult sau mai puțin sensibile, nimeni nu poate decide asupra adevărului, ci doar să se întrebe asupra lui, este de părere Lorand Maxim. Mesajul pe care el a încercat să îl transmită, alături de ceilalți protestatari, la conferința susținută de părintele Tofană a fost unul foarte clar: acela de a le fi permis femeilor dreptul de a alege, un drept care ar trebui să se aplice, de altfel, și în momentul alegerii orientării sexuale. „Se problematizează foarte mult cauza orientării sexuale. Aici mi se pare că pot să greșească în strategiile militante chiar și grupările LGBT prin aceea de a juca jocul găsirii cauzei, căutând apărare într-un discurs științific care poate demonstra o cauză a orientării sexuale. La fel fac și o parte din cei care sunt împotriva lor. Ori, acesta este de fapt o întârziere care poate dura la nesfârșit. Nu e ca și cum trebuie să ne luăm un timp de secole, să investigăm, timp în care se continuă opresia inițială. Dacă te naști cu orientarea sexuală, devii sau îți alegi asta, este o problemă în continuă dezbatere. Contează cauza sau contează libertatea de a manifesta o anumită orientare sexuală sau alta? Indiferent de cauză, ceea ce se pune în pericol este o libertate civică”, subliniază Lorand.

Cu referire la „episodul” desfășurat la Casa de Cultură a Studenților, în timpul conferinței despre avort, Lorand aduce în discuție și lipsa intervenției jandarmilor în momentul în care unele persoane din sală au început să îi lovească pe protestatari. „Jandarmii au spus că oamenii care ne-au lovit au fost de la pază, cu toate că erau îmbrăcați în civil. Le-am cerut ajutorul și nu au intervenit. Ulterior, după ce am fost legitimați și amendați, m-am întâlnit cu unul dintre cei care ne-au lovit și care și-a cerut scuze pentru lovitura cu pumnul, motivând că s-a simțit amenințat, deși el a sărit peste noi, iar niciunul dintre noi nu a răspuns cu violență. Acea persoană nu era de la serviciul de protecție și pază și pur și simplu a fost «instrumentat» de jandarmi, fiind lăsat să facă o «treabă murdară» pentru care a fost, de altfel, sancționat”, povestește Lorand Maxim.

Statement simbolic

În ceea ce privește radicalitate gesturilor protestatarilor în timpul mitingurilor sau a boicoturilor, Lorand este de părere că fiecare își impune propria limită. „În cazul meu există o limită. Nu aș putea să agresez fizic pe cineva. Dar dacă ne gândim la comunitățile oprimate în războaie civile, acolo ce se întâmplă, cum reacționezi? La noi, să spargi geamurile Primăriei sau să dai foc la Prefectură ar fi un statement simbolic și aș fi de acord cu acest gest, atâta timp cât din banii noștri sunt plătite acele geamuri. Eu nu am participat la un clash cu jandarmii în care să îi agresez fizic, dar până la urmă totul ține de un anume context. Nu am un program pregătit în astfel de cazuri pentru a explica în acest moment cum aș putea reacționa, (râde)”, iar în unele situații extreme, precum este situația unei revoluții sau a unui război civil, nu pot sa presupun cum aș acționa și imi e greu și să mă întreb.” declară Lorand.

Când protestele mari, din 2013 legate de Roșia Montană au început să strângă tot mai puțină lume, lui Lorand i se părea cu atât mai important să continue să protesteze în stradă. „Faptul că unii oameni veneau de dragul experienței la acele proteste, nu în baza unui principiu, a făcut ca rândurile să scadă pe parcurs. Pentru mine a fost vorba de responsabilitatea individuală de a mă duce acolo și de a-mi juca rolul ca individ, nu pentru a reprezenta o mulțime”, concluzionează tânărul.

Distribuie:

Postaţi un comentariu