Lecție de luciditate la 101 ani: Filozoful Mihai Șora, la Festivalul Internațional de Carte Transilvania. Despre iubire, frici și un secol de viață

La cei 101 ani pe care îi va împlini luna viitoare, filozoful și eseistul român Mihai Șora a oferit o lecție de luciditate tuturor celor prezenți sâmbătă la Festivalul Internațional de Carte Transilvania, desfășurat la Cluj-Napoca în perioada 3-8 octombrie.

Scriitorul a fost invitat de onoare al FICT 2017 și a fost distins în timpul zilei cu Premiul „Un veac de dăruire” pentru întreaga sa opera. Dialogul filozofului cu publicul a avut loc după vizionarea unei variante scurte a unui film despre Mihai Șora, variantă intitulată „Mihai Șora în rolul lui Mihai Șora”, realizat și prezentat de soția scriitorului, Luiza Șora. Montajul de aproximativ 30 de minute face parte dintr-un documentar mai lung, de două ore, numit „În căutarea muntelui vrăjit”, o combinație, conform Luizei Șora, între titlurile cărților lui Marcel Proust și Thomas Mann, „În căutarea timpului pierdut”, respectiv „Muntele vrăjit”.

Filmul îl aduce pe Mihai Șora în forma lui umană, existențială, așa cum s-a așezat în câteva conștiințe ale celor care l-au frecventat de-a lungul anilor și ale celor care s-au apropiat de el prin căile filozofiei.

„Îl filmez pe Mihai Șora de mai bine de zece ani și pe atunci îmi propusesem să mă plasez într-un punct de observator sobru, nediferențiat. Dar latura lui de adâncime ar fi ieșit mai greu la suprafață. Toți oamenii îl întreabă despre prieteniile lui cu Cioran, cu Eliade, cu Ionesco și nimeni nu îl întreba despre el însuși. Ca urmare, de la un timp ne-am gândit ca filmele să capete un alt contur. Am ajuns să îl filmez pe Mihai Șora tot timpul: când scrie, când desenează, când se joacă pe tabletă. Filmulețele nu sunt documentare în sensul clasic al cuvântului. Ludicul este cea mai pregnantă latură a lui Mihai Șora în spațiul privat. Bineînțeles, jocurile există și în cărțile lui. El nu face filozofie despre alți filozofi. Dacă îl citești în cheie ludică, poți descoperi o filozofie a bucuriei”, a spus Luiza Șora. Filmul care redă bucuria regăsirii copilăriei îi este dedicat Danielei Slușanschi, o prietenă bună a filozofului care s-a stins din viață în această vară, dar și tuturor bunicilor din lume. Un rol esențial în film îl are nepoțica Danielei Slușanschi, Ana Maria.

În dialogul cu publicul prezent în număr foarte mare la întâlnire, Mihai Șora a încercat să răspundă la diverse întrebări inclusiv la cele legate de vârsta sa foarte înaintată. Publicul a fost curios să afle cum a ajuns scriitorul să depășească un secol de viață, care fost cea mai „neagră” zi și cea mai „albă” noapte, care îi sunt fricile la această vârstă înaintată, sau ce rol mai are filozofia astăzi. La provocarea unei persoane din public, Mihai Șora a povestit și despre clipele de neuitat pe care le-a petrecut în prezența lui Constantin Brâncuși, în atelierul sculptorului.

Mai jos vă prezentăm o selecție de întrebări pe care publicul din Cluj le-a adresat filozofului Mihai Șora, precum și răspunsurile sale:

Cum este să ajungi la 100 de ani?

„Nu pot să vă răspund la această întrebare. Pot doar să spun că bunicul meu patern a trăit în jur de 100 de ani, bunica mea paternă a trăit în jur de 90 de ani, bunica mea maternă a trăit peste 90 de ani și singurul dintre bunici care a murit în plină putere a fost bunicul matern. Împrejurările care m-au precedat au contribuit la faptul că am străbătut și eu timpul atât de îndelung”.

Ce ne puteți spune despre iubire?

 „Iubirea, în formele ei cele mai diverse trebuie să ne acompanieze viața de la început, până în sfârșit. Există în fiecare viață atâta lumină, câtă capacitate de a iubi există”.

Dacă ar fi să scrieți cărți pentru copii, ce temă ați alege?

„Nu știu să vă spun. În general am scris cărțile la care m-am gândit. Dacă o asemenea carte nu am scris, înseamnă că nu am apucat să mă gândesc la ea. În momentul în care voi scrie o asemenea cartea, o să vă răspund”.

Credeți că filozofia mai are un rost în ziua de astăzi?Care este rostul ei?

„Să adune lumea într-un înțeles, să o facă inteligibilă. Să nu fie un fel de mers la întâmplare printre niște lucruri care nu se adună între ele. Mă refer nu neapărat la rostul filozofiei sub forma ei de carte scrisă, ci a cuiva care gândește faptele pe care le face și care le adună într-un contur și le dă un înțeles”.

Ne puteți mărturisi o experiență a unei întoarceri personale a ceea ce înseamnă propria noastră origine?

„În curgerea momentelor vieții există, din când în când, anumite secțiuni verticale care sunt de fapt niște clipe. Nu o înaintare din zi în zi, pe orizontală, ci o iluminare verticală. Acestea sunt momentele de revelație care se transformă în gânduri și care pot fi transpuse pe hârtie cu ajutorul literelor. Doar toate cuvintele adunate împreună pot să ne spună un adevăr care în mersul nostru de fiecare zi ne scapă de îndatoririle cotidiene. Trebuie știut că aceste clipe mari există, dar trebuie să fii foarte atent să le auzi și să le dai un înțeles”.

Ați mai trăi mult timp dacă vi s-ar mai oferi ocazia?

„Aș trăi cu dragă inimă. Dumnezeu a fost bun cu mine și trag nădejde că va continua să fie”.

De ce ați ales să veniți în România, deși ați fi putut rămâne în Franța?

„Când am venit în România erau foarte multe lucruri de făcut. Dar faptul de a rămâne în România nu a fost o inițiativă a mea. A fost o opreliște din partea unei puteri discreționare. Dar odată ce am rămas, mi-am găsit un rost”.

De-a lungul vieții suntem bântuiți de frici. La 100 de ani omul mai are vreo frică?

„Nu am nicio frică. Știu că viața este limitată”.

Care sunt micile dumneavoastră bucurii?

„Micile bucurii sunt foarte mari. O zi luminoasă este o bucurie, să întâlnești pe cineva care îți zâmbește este o bucurie, să te întâlnești cu copii în care să îți pui speranța că vor face ceva când vor fi mari este o bucurie. Toate împreună fac din viață o mare bucurie”.

Ne puteți face un portret al adolescentului Mihai Șora?

„Trebuie să vă mărturisesc că nu am avut darul autoscopiei și că atunci când trebuia să fac un portret mă uitam la cineva din afară căruia îi vedeam chipul. Nu mă uitam în oglindă ca să mă văd. Dar mă uitam mereu la oamenii care mă înconjurau”.

Cum vedeți România peste 100 de ani?

„Dorința mea de a-i vedea pe români foarte sus este mare. În linii mari, dacă mă uit la ce face limba acestui neam, cu toată melodia ei și atât de diferențiată din punct de vedere intelectual, sunt încrezător în viitor”.

Dacă un tânăr ar veni la dumneavoastră și v-ar cere un sfat, ce sfat i-ați da?

„L-aș întreba în primul rând ce visează să fie. Cum și-ar vedea el împlinită dorința de a avea o viață rotundă. Asta l-aș întreba. Și dacă mi-ar spune, l-aș ajuta să își ducă la îndeplinire gândul”.

Cum priviți faptul că în public se află foarte mulți tineri?Aveți un mesaj pentru ei?

„Un mesaj ar fi că alături de ei mă simt foarte tânăr. Simt că fac parte din generația lor. Îi simt foarte aproape, îmi stau la inimă și le doresc un viitor strălucit”.

Mai aveți idealuri neîndeplinite până astăzi?

„Dacă mi-aș fi îndeplinit toate idealurile aș considera că viața mea este încheiată, dar o viață de om nu este niciodată încheiată. Doar se întrerupe la un moment dat”.

Ce vă place și ce nu vă place în România astăzi?

„Îmi place ideea de România. Îmi plac toți românii cinstiți, îmi plac românii modești, dar nu îmi plac românii care se bat cu pumnul în piept”.

[stextbox id=’custom’]Mihai Şora s-a născut în 7 noiembrie 1916, la Ianova, judeţul Timiş. Dupa studii de filozofie la Universitatea din Bucuresti (1934-1938), unde l-a avut profesor, printre alții, pe Nae Ionescu, a plecat la Paris, unde a obținut titlul de doctor în filozofie, devenind pentru o vreme cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique. Revenit în țară, se dedică unei vaste activități editoriale, regândind din temelii colecția “Biblioteca pentru toți”, în care vor apărea în deceniile șapte, opt și nouă cele mai importante cărți ale culturii universale. Din anii ’70 a început să publice dialoguri filozofice în revistele literare, care mai târziu vor alcătui cărți de referință în filozofia românească. După 1990 a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și a ocupat fotoliul de ministru al Învățământului în primul guvern de după revoluție. Din 2012 este membru de onoare al Academiei Române.[/stextbox]