„Jurnalul lui Adam și al Evei” – în premieră la Cluj-Napoca

Spectacolul de teatru „Jurnalul lui Adam și al Evei” s-a jucat, sâmbătă seara, „La Cizmărie, în cafeneaua arhiplină, cu scaunele întinse până aproape de ieșire. Spectatorii s-au bucurat de spectacolul ajuns în premieră la Cluj-Napoca, în cadrul TiMAF. Norocoși au fost cei care au achiziționat biletele în avans, încă de la anunțarea evenimentului în luna septembrie, pentru că în scurt timp acestea au devenit „sold out”.

Povestea ei și a lui, descoperirea vieții, a sinelui și a lumii cu tot ceea ce înseamnă ea – de la lucruri obișnuite, cu care ne confruntăm zilnic, până la aspecte ce țin de inteligență și capacitatea de a utiliza cuvinte noi în situații noi, au fost reprezentate într-un mod absolut fabulos de actorii Dana Rogoz (Eva) și Dan Rădulescu (Adam).

Pus în scenă de regizorul Eugen Gyemant, spectacolul este deopotrivă comic și tulburător. Naivitatea Evei stârnește, în nenumărate împrejurări, amuzamentul celor prezenți. Gingașă și exploratoare, cu dorința de a afla motivul apariției ei în „această lume nouă”, Eva îl enervează la culme pe Adam, care consideră că „Această creatură nouă vorbește foarte mult și se încăpățânează să dea un nume oricărui lucru nou care-i iese în cale”. Regizorul scoate în evidență condiția omului egoist, care nu acceptă și nu înțelege motivul pentru care o altă persoană (sau „creatură”, cum o numește Adam pe Eva la început), a apărut în Grădina Raiului, unde era până atunci atât de multă liniște: „Mi-a zis că e făcută dintr-o coastă de a mea. Ciudat, pentru că mie nu-mi lipsește niciuna”, este una dintre replicile lui Dan Rădulescu, care stârnește râsul spectatorilor.

Schimbarea comicului cu tragicul apare în momentul în care Eva, îndemnată de „amicul ei șarpe”, gustă din fructul oprit, în ciuda insistențelor venite din partea lui Adam. De aici lucrurile iau o altă întorsătură, iar cei doi, la fel ca în povestea relatată în Vechiul Testament, sunt izgoniți din Grădina Raiului. Pe Pământ, aceștia încep să înțealeagă noțiunea timpului și ideea de a munci pentru a avea hrană și a putea trăi. La scurt timp, în viața celor doi apare Kain, pe care Adam îl asociază la început cu un pește: „I-am dat drumul în apă dar s-a dus la fund”. Odată cu trecerea timpului și apariția celei de-a doua „vietăți”, Abel, Adam și Eva constată că cei doi sunt oameni, la fel ca ei.

„Jurnalul lui Adam și al Evei” ne prezintă, astfel, etapele descoperirii lumii și a înțelegerii acesteia, care, deși par în esență lucruri simple, au fost atât de complexe în realitate. Cunoașterea lumii, a sinelui și a lucrurilor înconjurătoare poate fi posibilă doar printr-o continuă explorare a acesteia, printr-o dorință de a afla mereu ceea ce se ascunde în spate. Probabil acesta este și mesajul pe care regizorul a dorit să-l transmită prin intermediul acestui spectacol.

Finalul este unul fulminant, reprezentat prin monologul Evei care, încercând să găsească motivul pentru care îl iubește atât de mult pe Adam, constată că acesta a fost, în fapt, motivul creării ei. Din acel moment, Eva se dedică complet lui Adam, căruia îi dăruiește toată dragostea, grija și afecțiunea ei, pe motiv că „este bărbat”. Femeia îi declară bărbatului ei supunerea până în momentul în care moartea îi va despărți, cu dorința de a fi ea prima care va pleca din lume, considerându-l pe Adam mai puternic, ea nefiindu-i „necesară”.

Un spectacol complex, care reușește să antreneze diferite emoții în rândul spectatorilor și, în fond, un exemplu despre ceea ce înseamnă, până la urmă, iubirea veșnică dintre un bărbat și o femeie.

text: Alexandra Boierean, studentă la Facultatea de Științe Politice și Administrative din cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj Napoca, Secția Jurnalism