Italianul David Crescenzi, noul director artistic al Operei din Cluj: „Teatrele lirice din România nu au ce invidia la celelalte teatre ale lumii”

Foto: Nicu Cherciu

Opera Națională Română din Cluj-Napoca are începând cu stagiunea 2017-2018 un nou director artistic, care va încerca să perfecționeze repertoriul italian, dar și să găsească noi soluții pentru atragerea publicului tânăr la Operă. David Crescenzi a colaborat prima dată cu Orchestra Operei Naționale Române din Cluj-Napoca în noiembrie 2008, atunci când a fost invitat pentru spectacolul-eveniment „Otello”, urmat de alte succese, precum „Bal mascat”, „Rigoletto”, „Aida” de G. Verdi şi „Boema” de G. Puccini. Dirijorul italian se alătură, astfel, echipei de conducere a Operei clujene, după ce managerul general, Florin Estefan, l-a adus în echipă tot începând cu această stagiune și pe coregraful Boris Nebyla care va coordona corpul de balet.

„Acum Europa este deschisă pentru toți. Avantajele celor care vin din străinătate în România este că aduc nu doar cultura lor, ci și modul lor de a lucra. Și eu, de exemplu, pot să spun cu mândrie că sunt, cred, singurul dirijor străin care a dirijat în toate teatrele din România și în filarmonicile importante”, a declarat David Crescenzi pentru Transilvania Reporter.

Cum a venit colaborarea cu Opera Națională Română din Cluj și care va fi misiunea principală pe care o veți avea în calitate de director artistic?

Colaborarea cu Opera Națională Română din Cluj s-a născut în anul 2008 când am venit să dirijez opera Otello. Din acel an am fost mereu invitat în toate evenimentele, dirijând nu doar opere, ci și concerte, gale și spectacole în aer liber. Misiunea mea principală în calitate de director artistic este să leg o bună colaborare cu toți cei din orchestră, cor și soliști pentru a perfecționa în mod special repertoriul italian. 

Ce ne puteți spune despre repertoriul actual al operei din Cluj?Vă gândiți la o nouă direcție? La o nouă strategie?

În opinia mea, repertoriul din Cluj este unul dintre cele mai versatile și variate din România. Alături de marile titluri precum Tosca, Rigoletto și Traviata, se regăsește repertoriul lui Wagner, cel rus și cel francez. Nu mă gândesc la o nouă acțiune sau o nouă strategie pentru că ceea ce a construit predecesorul meu este un lucru foarte bine făcut. Cu siguranță în primul an prefer să văd și să respect ce a fost deja programat. Mai departe vedem…

Ați avut o destul de lunga colaborare cu Teatrul Operei din Cairo, Egipt între 1998-2003 în calitate de director artistic. Cum descrieți acea perioadă?Care considerați că au fost principalele schimbări pe care le-ați adus în Opera din Cairo?

În perioada 1998-2003 am implementat o nouă formulă și anume aceea de a angaja soliștii pentru a crea o echipă. Am invitat din Italia mari regizori pentru marile producții. În prezent am rol dublu, director artistic și director principal din 2014.

Foto: Nicu Cherciu

Sunteți o prezență constantă pe scenele operelor din Romania, mai ales pe scena Operei din Timișoara. Cum vi se pare scena artistică din România?Nivelul de profesionalism este același ca pe alte scene de operă din lume?

O dată cu săltarea economică din ultimii 10 ani din România, a crescut și nivelul cultural. Cu mare orgoliu și cu onestitate, spun că Opera Națională Română din Timișoara a fost precursorul unui mod nou de a face opera. Multe teatre de operă s-au inspirat din acest sistem. Maestrul Corneliu Murgu, căruia nu-i voi putea mulțumi niciodată îndeajuns, a fost printre primii care a adus pe scenă opere mai puțin cunoscute, ca Adriana Lecouvreur, Norma și Gioconda. A fost, de asemenea, printre primii care, acum 15 ani, a construit spectacole de operă în aer liber. Datorită acestei experiențe, la Timișoara am reușit să cresc profesional și să transmit ceea ce am învățat altor teatre din România și nu numai. În acest moment, consider că teatrele din România nu au ce invidia la celelalte teatre ale lumii.

Care considerați ca sunt avantajele organizării concertelor de operă în aer liber și care sunt dezavantajele?La ce alte modalități de atragere a publicului tânăr vă gândiți să apelați?

Avantajul spectacolelor în aer liber e acela de a-i arăta publicului care nu știe că există operă lirică faptul că exista un teatru care are și stagiune în sală. Dezavantajul este că există mereu riscul ploii și al slabei sonorizări. E dificil sa facem spectacole cu microfoane și este dificil și pentru cântăreți. Aș vrea să aduc un proiect nou pe care l-am făcut la Napoli, să merg cu soliștii în școli și să le împărtășim tinerilor plăcerea de a merge la operă nu doar la spectacolele de copii.

Câtă muncă depune un dirijor și un maestru de cor pentru a atinge un nivel de profesionalism pe care l-ați atins dumneavoastră?Ce sacrificii ați făcut de-a lungul timpului pentru a deveni ceea ce sunteți astăzi?

Când am început să dirijez mi-au spus că sunt prea tânăr și fără experiență și mulți ani am făcut tot ce se putea face într-un teatru: corepetitor, dirijor asistent, sufleur. Această experiență m-a făcut să cunosc regizori celebri, dirijori și cântăreți. Am învățat de la aceștia nu doar lucruri bune, dar și lucruri pe care nu trebuie să le fac vreodată.

Vedem că Opera din Cluj este tot mai deschisa colaborărilor internaționale (și corpul de balet are un director artistic în persoana lui Boris Nebyla). Cât de necesară este această deschidere?Ce beneficii aduce colectivului Operei?

Acum Europa este deschisă pentru toți. Avantajele celor care vin din străinătate în România este că aduc nu doar cultura lor, ci și modul lor de a lucra. Și eu, de exemplu, pot să spun cu mândrie că sunt, cred, singurul dirijor străin care a dirijat în toate teatrele din România și în filarmonicile importante. Dezavantajul este când un străin vine aici nu cu experiența lui, ci să își facă aici experiență.

Foto: Nicu Cherciu

Într-o situație ideală, în care statul asigură finanțări onorabile instituțiilor lirice, cum credeți ca ar trebui sa arate o stagiune a unei opere naționale într-un oraș de dimensiunea Clujului?Câte premiere pe an?Câte spectacole invitate?Câți soliști de calibru?

La modul ideal, în baza standardelor europene ar trebui sa fie cam așa: patru premiere pe an, o operă de repertoriu, o operă bufa, un balet și o operetă. Dar un director artistic poate face doar propuneri, directorul general este singurul care decide, așa că nu pot răspunde exact. În primul rând aș vrea să dau șansa marilor soliști să vină mai des: Ștefan Pop, Ghita Petean, Adela Zaharia, Bogdan Baciu, Adrian Sanpetrean, Tatiana Lisnic, artiști care garantează spectacole de cel mai înalt nivel formați la binecunoscuta școala clujeană. Alături de acești artiști se continuă colaborarea cu Dragana Radakovici, Giuseppe Sabbatini, Carlos Almaguer cu speranța de a aduce alți soliști internaționali de talia celor amintiți.

Pianist, dirijor de orchestră şi de cor, David Crescenzi și-a început studiile la Conservatorul din Pesaro, specializându-se ulterior în Instrumente de Orchestră, Muzică Corală şi Dirijor de Cor şi Pian. Recunoscut pentru pasiunea lui pulsantă și dedicarea absolută, cele două decenii ale activității sale lirice l-au consacrat mai întâi ca pianist acompaniator şi maestru locţiitor în diferitele Teatre şi Festivaluri lirice, atât în Italia cât şi în străinătate, iar apoi ca Dirijor şi Maestru de Cor. O personalitate puternică și un artist complet, David Crescenzi s-a remarcat prin colaborarea sa cu Teatrul Operei din Cairo, Egipt, în calitate de director invitat între anii 1998 şi 2003, unde a condus spectacole îndelung aclamate ale repertoriul liric universal. Între 1999 şi 2001 a fost Maestru de Cor la Teatrul „Carlo Felice” din Genova, iar în stagiunea 2004-2005 a fost locţiitorul Directorului Muzical de la Teatrul “St. Carlo” din Napoli.

În cadrul repertoriului simfonic s-a distins la pupitrul dirijoral al mai multor orchestre, precum: Orchestra Teatrului „Reggio” din Parma, „Benedetto Marcello” din Teramo, Orchestra de Cameră din regiunea Marche, Orchestra de Cameră din Bologna, Orchestra Simfonică „G. Rossini” din Pesaro, Filarmonica „Marchigiana”, Filarmonica din Alessandria şi din Piemonte, Orchestra Operei din Zagreb, Croaţia. A dirijat, de asemena, la Doha, Qatar și a colaborat cu solişti de talie internaţională, printre care Francesco Manara şi Simonide Braconi, soprana Nadja Michael, baritonul Franz Grundheber şi celebrul tenor dominican Francisco Casanova, cu primul violinist şi primul violist a Teatrului „Scala” din Milano, precum și cu celebrul flautist francez Maxence Lauriell.

Începând din luna septembrie 2014 David Crescenzi a fost numit Director Artistic şi Dirijor Permanent al Operei din Cairo, iar după activitatea sa pe parcursul stagiunii 2016-2017 la Deutsche Oper am Rhein din Düsseldorf, unde a dirijat ”L’elisir d’amore” de G. Donizetti și ”Turandot” de G. Puccini, Crescenzi este un apreciat dirijor invitat al instituției germane. Apropierea sa de România s-a produs în anul 2002, prin colaborarea cu Opera Naţională Română Timişoara, alături de care a participat la Festivalul Internaţional „George Enescu” din Bucureşti cu opera „Tosca” de G. Puccini. A colaborat, totodată, cu Opera Națională București și Opera Naţională Română din Iaşi.


Publicitate

Postaţi un comentariu