Zece violoniști chinezi, o taiwaneză și o româncă au concertat la Fabrica de Timp Liber din Turda

A doua ediție a Master Class-ului de Vioară “Sherban Lupu”, la care au participat violoniști din România și de peste hotare, s-a încheiat miercuri, 22 iulie, cu un concert organizat la Fabrica de Timp Liber (fosta fabrică de bere) din Turda. Centrul Rațiu pentru Democrație

Dacă la ediția-pilot din 2014 au participat artiști din România, Polonia, Turcia și SUA, anul acesta 11 din cei 12 studenți au provenit din Asia. Cei zece studenți chinezi, o studentă din Taiwan și o studentă din România au fost coordonați pe parcursul celor două săptămâni de maestrul Sherban Lupu, Profesor Emerit al University of Illinois și unul dintre cei mai importanți interpreți din lume ai operei lui George Enescu. Grupul de artiști prezenți la Turda a demonstrat cât de mică este lumea muzicienilor, chiar și peste mai multe continente. Studenții chinezi, aflați pentru prima dată în România, vin de la Nanjing Normal University din China, sub îndrumarea profesoarei Jie Tao, care la rândul ei i-a fost elevă maestrului Sherban Lupu la Universitatea din Illionois, SUA, cu ani în urmă, iar tânăra din Taiwan este studentă la Universitatea din Indiana tot din SUA, unde maestrul și-a terminat studiile postgraduale. Adriana Gabrian, eleva din România, a fost prezentă la Turda prin intermediul unei burse din cadrul proiectului RotarART 4×4.

Fiecare elev a avut parte de patru cursuri individuale alături de maestrul Sherban Lupu descoperind un alt tip de atitudine pe care să o aplice atât în timpul interpretării, cât și în viață.  „Vioara nu este instrumentul nostru tradițional și a fost foarte interesant pentru studenți să vină în Europa, respectiv în Turda, să intre în contact cu un mediu unde vioara reprezintă o tradiție. În China nu au avut până acum ocazia să cânte într-o biserică sau în alte asemenea locuri și nu știau cum este să cânți într-o altfel de acustică decât cea a unei săli de concerte. După acest masterclass vom călători în mai multe orașe din Europa pentru ca elevii să aibă posibilitatea să se inspire din arhitectura locurilor”, a precizat pentru Transilvania Reporter profesoara Jie Tao. În ceea ce privește accesibilitatea compozițiilor românești în China, profesoara Jie Tao a declarat că partiturile sunt destul de greu de găsit acolo, chiar și pe internet și de aceea sunt foarte rar interpretate de muzicienii chinezi.

Timp de două săptămâni, pe lângă cursurile pe care le-au avut în program, elevii chinezi au vizitat atât Salina Turda, cât și Clujul, descoperind cultura românească și tradițiile din Ardeal.

Înaintea concertului pe care elevii masterclass-ului l-au susținut la Fabrica de Timp Liber din Turda, am stat de vorbă cu celebrul violonist de origine română, maestrul Sherban Lupu.

[stextbox id=”custom”]

Ne puteți dezvălui câteva dintre secretele pedagogiei muzicale?

Pedagogia este un lucru care cere pasiune, răbdare și empatie pentru ca studenții să poată înțelege lipsurile pe care le au. Să nu uităm că aici avem de-a face cu artă. Ei cântă unele dintre cele mai frumoase creații ale minții umane, din domeniul muzical. Acesta ar fi fundamentul pedagogic. Surprinzător a fost să aflu că Adriana Gabrian, eleva din România prezentă la masterclass, a spus că își dorește o carieră de pedagog. Este o violonistă foarte talentată și coincidența face că a urmat aceeași școală de muzică pe care am urmat-o și eu la București,  Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”. Talentul ei se poate transpune și în pedagogie, însă depinde doar de ea ce își dorește.

Ce ați descoperit în interiorul grupului pe care l-ați ghidat în aceste două săptămâni?

Eu am fost de mai multe ori în China și am avut mulți studenți chinezi. Este îmbucurător să vezi un grup cu atâta energie pozitivă. Pentru ei nici un obstacol nu e intimidant. Cu o voință și cu un curaj foarte mare încearcă să rezolve orice probleme. Tipic pentru civilizația chineză este să lucreze foarte mult în grup și să se bazeze mult unul pe celălalt, ceea ce în cazul studenților români nu se aplică.

Ați fost și sunteți în continuare mentor pentru numeroase generații de studenți. Când intervine severitatea și când manifestați indulgență față de elevii dumneavoastră?

Sunt două instrumente și unul și celălalt și trebuie să fii conștient ca profesor că le folosești doar ca instrumente. Nu te identifici nici cu faptul că te arăți supărat că progresul întârzie acolo unde ai vrea să fie, nici tolerant în ideea că ei se simt răsfățați și nu le pui niște jaloane de progres. Sunt două instrumente pe care le schimbi după nevoi. Este un fel de manipulare pentru a-i duce pe elevi pe calea cea bună.

Care sunt avantajele pe care le aduce pentru muzicieni și pentru spectatori un spectacol organizat într-un loc neconvențional cum este fosta fabrică de bere din Turda, astăzi numită Fabrica de timp liber?

Mărturisesc că înainte de concertul de anul trecut, eram cumva sceptic cu privire la acest loc. Aduce însă o ambianță foarte neobișnuită care a creat o locație de concert unic. Acustica este, din fericire, destul de bună și dovedește că Turda are potențial să organizeze spectacole și în locuri cărora nu le-am da o șansă la prima vedere. Eu încurajez acest loc mai ales că în perioada estivală teatrul din Turda este închis. Am susținut un prim concert în data de 16 iulie la Biserica Reformată și au venit peste 100 de persoane să îi vadă pe elevi.

Care sunt amintirile care vă leagă de Cluj?

Am foarte multe amintiri legate de Cluj mai ales datorită faptului că am predat studenților Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”. Mulți dintre membrii academiei îmi sunt vechi prieteni, am fost onorat și cu titlul de Doctor Honoris Causa, tot la Cluj am lucrat alături de compozitorul Cornel Țăranu la reconstrucția Capriciului Român pentru vioară și orchestră de George Enescu. Mă leagă foarte multe lucruri de Cluj, mai ales că am locuit un semestru acolo împreună cu soția mea. Întotdeauna au fost muzicieni foarte buni din Cluj, inclusiv în anii studenției mele. Să nu uităm de Cvartetul Transilvan, sau de regretatul muzicolog Francisc László, care mi-a fost sfătuitor și prieten.

Care sunt partiturile la care vă întoarceți adeseori în momentele sensibile ale vieții?

Ca să mă liniștesc și pentru a pune puțin în echilibru evenimentele zilnice, întotdeauna mă întorc la Bach chiar și numai pentru cinci-zece minute. Bach îmi transmite că nu suntem singuri pe acest Pământ.

La George Enescu în ce momente „apelați”?

Enescu este aproape zilnic în viața mea. Luna viitoare voi cânta chiar în casa lui din Sinaia, am terminat de publicat încă două volume de lucrări necunoscute, la New York voi merge în octombrie unde voi cânta câteva lucrări de Enescu și se pare că acesta este un proces continuu care durează de când aveam 16 ani. Pentru a fi înțelesde elevi, Enescu trebuie explicat foarte bine. Cele opt volume de piese necunoscute sunt niște bijuterii și niște miniaturi foarte accesibile tineretului care sper să îl apropie pe Enescu mai mult de generațiile tinere.

De ce în sălile de concerte din România compozițiile contemporane sunt atât de rar auzite?

Ar trebui să existe în România un interes mult mai mare pentru literatura contemporană. În alte țări, cel puțin unde am studiat eu, se cântă foarte des compoziții contemporane, iar elevii învață la școală aceste lucrări. Aici, în România, tinerii se întâlnesc cu lucrări contemporane mult mai târziu în viață. Noi ca interpreți trebuie să trăim în relație cu contemporanii noștri, compozitorii, cum au făcut-o contemporanii lui Beethoven. Enescu, de exemplu, cânta lucrările tuturor prietenilor și colegilor săi. Este foarte important mai ales pentru a asigura un nou repertoriu pe viitor, dar și pentru a privi înainte. Noi, în muzică, privim în general doar în trecut. Organizatorii de concerte și profesorii ar trebui să facă un pas în această direcție. Din păcate, numai timpul va decide ce lucrări rămân în repertoriul universal. Lui Schubert, de exemplu, în timpul vieții nu i s-a cântat nicio piesă în locuri importante și singura care i-a fost recunoscută a fost una furată de fratele lui. Schubert a murit în anonimat, dar istoria nu lasă marile genii să dispară.

[/stextbox]

Master Class-ul de Vioară “Sherban Lupu” a fost implementat de Centrul Rațiu pentru Democrație, în parteneriat cu Rațiu Family Charitable Foundation, fiind conceput și ca un proiect generator de venituri, din care urmează să fie susținute activitățile Fabricii de Timp Liber.