Iluzionism şi teatru de păpuşi: Aşii din mâneca actorului Florin Suciu-Buh

A urmat Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” din Bistriţa la profil real ceea ce i-a permis ca trei ani mai târziu să înveţe matematic atât numerele de iluzionism cât şi arta mânuirii păpuşilor. Provine dintr-o familie de ingineri, 13 este numărul său norocos şi a avut o singură dată emoţii pe scenă, în liceu, când a jucat în spectacolul „Visul unei nopţi de vară”. Florin Suciu-Buh este un tânăr actor absolvent al Facultăţii de Teatru şi Televiziune pentru care fiecare zi a devenit în ultimii ani prilej să aprofundeze arta uimirii.

De altfel, tema pe care a ales-o pentru lucrarea lui de disertaţie este chiar această artă, respectiv modul în care poţi să implementezi în teatru, magia, ventrilocia, sau arta păpuşarului astfel încât să uimeşti publicul şi să îl faci să creadă că ceva imposibil este posibil. În timpul facultăţii le-a făcut pe toate, spune el şi, încercând să înveţe cât mai multe în cei trei ani, intra în toate regiile posibile. Spre exemplu, a avut ocazia în fiecare semestru să joace roluri din piese de William Shakespeare, însă iluzionimsul îl fascina în continuare, la fel de mult ca în copilărie când bunicul lui făcea trucuri cu bucăţi de iarbă, care săreau singure de pe un deget, pe celălalt.

Ziua Mondială a Teatrelor de Animaţie este sărbătorită anual în data de 21 martie.

Trucuri înainte de BAC

„Pe mine a început să mă pasioneze iluzionsimul mai mult din liceu, când învăţam pentru Bacalaureat. Ştiam că vreau să dau la Actorie şi ştiam că nu aveam nevoie de medie foarte mare. Chiar dacă eram la profil real şi media mea era destul de mare, mama mă presa să învăţ. De fapt, învăţam trucuri cu cărţi. Când am ajuns în facultate am lăsat magia deoparte şi după ce am terminat facultatea m-am angajat la Baia Mare. Salariile fiind însă mici eram nevoit să fac ceva pe lângă actorie. Am început să fac trucuri la nivel profesionist. Am venit în Atelier Cafe din Cluj, am avut spectacol acolo timp de doi ani de zile şi în felul acesta am început să mă perfecţionez”, povesteşte Florin. Din păcate, pe măsură ce a învăţat tot mai multe trucuri, pe Florin au început să îl surprindă tot mai puţine numere de magie. „Pentru un iluzionist, a cunoaşte trucurile pe care le practică celălalt coleg de breaslă este un sentiment destul de trist. Mă surprinde pe moment un număr de magie dar, gândindu-mă logic, aflu răspunsul şi elementul de surpriză dispare”, spune tânărul. Magia stradală în care sunt folosite cărţile de joc, spune el, este cea care scoate cel mai bine în evidenţă într-un iluzionist dexteritatea, singurul dezavantaj fiind numărul limitat de persoane care pot vedea un astfel de număr.

Iluzionistul Ubu

Florin a început să facă spectacole de magie şi alte trucuri la petreceri pentru copii, în localuri sau în alte oraşe unde era chemat. În ultimele luni s-a gândit să combine actoria cu iluzionismul şi aşa a reuşit să îl creeze pe iluzionistul Ubu din spectacolul „Hocus Pocus”, un spectacol de magie şi ventrilocie. „Este al treilea spectacol pe care l-am realizat. Mai am un spectacol de păpuşi pe care l-am regizat împreună cu un coleg de-al meu Silviu Rusti, care se numeşte «Cipi şi surpriza» şi «Magie pentru oameni mari şi mici», un spectacol de iluzionism pentru copii”, precizează Florin. În spectacolul „Hocus Pocus”, Florin este atât regizor, cât şi scenarist şi scenograf, ceea ce i-a conferit o libertate deplină. „Nu prefer neapărat să fac eu toate astea, însă a fost nevoie să mă adaptez din motive financiare. Este destul de scump să plăteşti un scenograf să îţi facă o păpuşă ventriloc. Am învăţat astfel să desenez, să sculptez şi chiar dacă îmi ia mai mult timp, pot să fac multe lucruri singur. De asemenea ştiu să cos la maşina de cusut, dar nu mă compar cu o croitoreasă. O parte din costumul meu şi cel al iepuraşului este făcut de mine, dar şi de doamnele croitorese”, explică actorul. Cel mai reprezentativ spectacol pentru el este până acum „Hocus Pocus”, deşi admite că nu este perfect. „Natura sa interactivă face ca acest spectacol să fie în continuă dezvoltare, luând forme diferite la fiecare reprezentaţie în funcţie de interacţiunea pe care o am cu publicul”, explică actorul.

„De obicei, dacă vreau să fac ceva mă apuc să învăţ. Am citit câteva cărţi despre ventrilocie dar din păcate tehnica americană nu se aplică în limba română. După ce am terminat păpuşa pentru «Hocus Pocus», am învăţat în aproximativ două săptămâni tehnica de pe care o presupune ventrilocia. Mă ajută foarte mult păpuşa pentru că este foarte expresivă şi distrage atenţia”, Florin Suciu-Buh, actor

Doar logo-ul şi eu

De curând, tânărul şi-a dat demisa de la Teatrul de Păpuşi „Puck” cu gândul să îşi înfiinţeze propria „afacere”, în ciuda tuturor piedicilor birocratice . „M-am gândit să îmi înfiinţez o companie pentru că pot să fac foarte multe lucruri de unul singur şi am noroc că şi soţia mea lucrează în domeniul artistic. Pot să mă auto-întreţin, sunt capabil să fac spectacole de păpuşi, să fac spectacole de teatru pentru adulţi. Totul a venit din cauza faptului că în calitate de actor eşti foarte prost plătit. De aceea mi-am dat demisia de la Teatrul de Păpuşi. Primeam câteva sute de lei pe lună şi eram în aproape fiecare spectacol. Eram zilnic la teatru şi chiar dacă în unele zile stăteam doar trei ore, în altele stăteam de dimineaţa până seara. Am rămas în relaţii bune cu Teatrul Puck, chiar în relaţii de colaborare dar vreau să îmi realizez şi proiectele mele. Financiar vorbind pot să trăiesc mai bine”, motivează Florin alegerea de a părăsi instituţia clujeană.

„Maimuţăreala” cu păpuşa

Florin s-a angajat la Teatrul de Păpuşi „Puck” în urmă cu trei ani, în 2011, după ce lucrase la Teatrul Municipal din Baia Mare.„Nu aveam aşteptări foarte mari când am terminat facultatea. Poate mai mari au fost atunci când am intrat la facultate. După ce am terminat, ştiam care este situaţia. Piaţa era suprasaturată de actori şi în acel an am avut ghinionul ca posturile să fie blocate şi din generaţia mea foarte puţini au reuşit să se angajeze”, precizează Florin. Ca urmare, nevoia de a-şi câştiga existenţa l-a făcut să înveţe şi să aprofundeze tehnicile de mânuire a păpuşilor, precum şi o altă artă a spectacolului: iluzionismul. „În România nu mai sunt foarte multe teatre de păpuşi şi multe au devenit teatre de animaţie cu spectacole în care ies actorii mai mult în faţă. Aceasta se întâmplă din cauză că sunt puţini păpuşari buni. Este o meserie foarte grea şi mulţi nu înţelg asta. Ce-i asta, te duci şi te maimuţăreşti cu păpuşa?, zic unii oameni, cărora li se pare că oricând ar putea practica această artă”, declară Florin.

O diferenţă majoră între actorul de teatru şi un păpuşar este aceea că primul dintre ei se vinde pe el, în timp ce păpuşarul vrea să scoată păpuşa în faţă şi trăieşte prin intermediul acesteia, este de părere actorul. „Asta face ca actorii de teatru de păpuşi să fie mai modeşti. Nici nu le place foarte mult să iasă la aplauze. Ţinând cont că în ultimii trei ani am făcut doar teatru de păpuşi îmi este şi mie dor să ies pe scenă, însă îmi place foarte mult ceea ce fac în prezent”, mărturiseşte Florin, spunând că de la toţi colegii lui a învăţat tehnica mânuirii păpuşilor, însă cel mai mult a învăţat de la actriţa Frunzina Anghel şi de la regizorul Filip Odangiu.

„În Bistriţa, unde am crescut, destul de rar veneau teatre de păpuşi. Acum văd reacţiile copiilor şi îmi dau seama cum se bucură. Una este să vezi un desen animat şi alta este să vezi păpuşi vii care se mişcă în faţa ta. În teatrul de păpuşi acestea pot să zboare, pot să facă vrăji şi orice altceva îţi poţi imagina”, Florin Suciu-Buh, actor