Herta Müller, la Iaşi: Nu mă preocupă celebritatea. Săptămâni la rând nici nu îmi amintesc că am luat Premiul Nobel

Scriitoarea  germană de origine română Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2009, a declarat la Iaşi că celebritatea este pentru ea un lucru abstract. Într-o atmosferă relaxantă, Herta Müller a răspuns întrebărilor presei în cea de-a treia zi a Festivalului de Literatură şi Traducere, urmând ca vineri seara să se întâlnească la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” cu cititorii cărţilor sale.

„Nu mă preocupă celebritatea, pentru mine este ceva abstract. Nici nu ştiu dacă sunt celebră. Ce-i asta? Sunt lucruri care se întâmplă dincolo de mine, ca relaţie la lucrurile pe care le-am făcut. Dacă este ceva celebru, atunci sunt cărţile mele, nu eu. Câteodată trebuie să suport această idee greşită. Asta mi se întâmplă destul de des şi înainte nu mi s-a întâmplat, deşi eram aceeaşi persoană. Eu cred că sunt aceeaşi persoană care am fost şi înainte de premiul Nobel  şi nu am motive să mă schimb. Mie nu îmi stă tot timpul în minte că am obţinut un premiu sau altul, săptămâni la rând nici nu îmi amintesc aşa ceva. De ce să îmi amintesc?Nu are tangenţă cu nimic. Trebuie să lucrez la fel ca înainte şi îmi dau silinţa să fac cât mai bine ceea ce fac. Îmi asum aceleaşi riscuri, pot să reuşesc, sau nu”, a declarat Herta Müller.

Scriitoarea a  mai precizat că România nu este o ţară oarecare pentru ea, dar nici nu simte plăcere sau durere când revine aici. „M-am îndepărtat de România pentru că asta trebuia şi nici nu am suferit de dor de casă. Ma sãturasem pânã peste cap. Am fost singură. Cea mai mare problemă când te urmăreşte un regim este singurătatea, că nu mai vrea nimeni să aibă contact cu tine şi nu mai corespunzi. Am fost şi foarte singură şi foarte furioasă şi am fost trădată de mii de oameni cu care am avut de-a face. Dar cumva aparţin de ţara asta din punct de vedere biografic. Nu sunt sentimentală, nu urăsc, dar văd lucrurile aşa cum au fost”, a precizat Herta Müller, adăugând că în cea mai grea perioadă a vieţii sale a fost lăsată singură şi de intelectuali. „Privesc şi spre alte ţări dictatoriale. Mă uit în Polonia, în Cehia, în Ungaria. Sunt diferenţe de ţinută morală. Am alergat cu maşina de scris la Poliţie!Aşa ceva numai în România a fost şi populaţia a suportat şi pe mine asta m-a durut de multe ori. Ni s-a furat viaţa şi toţi au acceptat şi cei care nu au acceptat, au rămas singuri”, a adăugat scriitoarea. În ceea ce priveşte  noţiunea de solidaritate într-o ţară democratică, cum este Germania, aceasta este total diferită. „Solidaritatea nu este necesară”, a precizat Herta Müller.

Întrebată despre modul în care apare în Germania relaţia politică dintre Angela Merkel şi Vladimir Putin, scriitoarea a răspuns că nu este deloc bună. „Din păcate Vladimir Putin ştie nemţeşte şi Angela Merkel ştie ruseşte, însă cam atât au în comun”, a glumit Herta Müller. Scriitoarea a mai vorbit despre nesiguranţa pe care a avut-o întotdeauna în privinţa limbii în care a trebuit să comunice. „Când am fost copil am învăţat dialectul şvăbesc, apoi germana literară, diferită de dialect. Întotdeauna am făcut greşeli. După aceea a venit limba română pe care a trebuit să o învăţ. Când am plecat din sat la Timişoara, nu ştiam limba română deloc. Mi-am dat seama de diferenţele dintre limbi, de diferenţele în ceea ce priveşte limbajul poetic. În română, spre exemplu, blestemele sunt foarte frumoase, pe când în germană sunt scurte şi seci. În ambele limbi nu aveam siguranţă şi de aceea consideram că sunt împrumutate, că nu îmi aparţin. Senzaţia este până în ziua de astăzi. În fiecare zi văd diferenţele, dar este un lucru fenomenal al limbilor. Fiecare obiect are o staţie românească şi una nemţească în capul meu şi mereu schimb staţiile”, a declarat Herta Müller. În privinţa cărţii la care lucrează în prezent, scriitoarea a refuzat să dea detalii.

 [stextbox id=”custom”]

Herta Müller s-a născut în 1953 în satul Niţchidorf, din Banat. Este scriitoare germană originară din România, câştigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură în 2009. Este, de asemenea, laureată a numeroase alte premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2004) şi multe altele. A studiat germana şi româna la Universitatea din Timişoara, iar apoi a fost traducătoare şi profesoară. Prima sa carte, Niederungen (Ţinuturile joase), a apărut în 1982, după multe amânări şi intervenţii ale cenzurii, şi a fost publicată în varianta originală abia în 1984, în Germania. Din 1985, lucrările sale au fost interzise în România. Din cauza dezvăluirii şi criticării în mediile occidentale a realităţilor dictaturii ceauşiste, a suferit presiuni tot mai puternice, mergând până la ameninţări cu moartea. În 1987 a emigrat în Germania, iar de atunci trăieşte la Berlin, fiind una dintre cele mai apreciate scriitoare din spaţiul de limbă germană, dar şi în alte ţări europene. Cărţile sale au fost traduse în 24 de limbi, fiind recompensate cu numeroase premii germane şi internaţionale. Dintre numeroasele volume publicate, amintim: Călătorie într-un picior (Reisende auf einem Bein, 1989); Încă de pe-atunci vulpea era vânătorul (Der Fuchs war damals schon ein Jäger, 1992); Animalul inimii (Herztier, 1994); Foame şi mătase (Hunger und Seide, 1995); Astăzi n-aş fi vrut să mă întâlnesc cu mine (Heute wär ich mir lieber nicht begegnet, 1997); Regele se înclină şi ucide (Der König verneigt sich und tötet, 2003); Leagănul respiraţiei (Atemschaukel, 2009); Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică (Immer der selbe Schnee und immer der selbe Onkel, 2011) ş.a.

[/stextbox]