Gabriela Adameșteanu, la FICT 2015: Este jenant că autorul în zilele noastre trebuie să participe la propriul său marketing

Festivalul Internațional de Carte Transilvania s-a deschis marți, 6 octombrie, cu o primă lansare a seriei de autor Gabriela Adameșteanu.  În cadrul întîlnirii cu publicul autoarea a făcut mai multe mărturisiri despre condiția scriitorului astăzi, dar și despre debutul său literar cu romanul Drumul egal al fiecărei zile.

„Când am venit zilele trecute la Cluj nu eram deloc sigură că acest oraș are șanse mari în competiția pentru Capitala Culturală Europeană din 2021, însă plec cu senzația că acest oraș are într-adevăr cele mai mari șanse. Demult mă gândeam că ceea ce văzusem în străinătate, la târguri de carte sau festivaluri literare, era o încercare a celor care educă și a autorităților de a-i trimite pe copii cât mai devreme spre lectură și regretam că văd asta mult prea puțin în România. În București, unde locuiesc, nu am fost niciodată la o întâlnire într-o școală, ci doar de două ori la Facultatea de Litere, în calitate de invitată. În București, statistic, am fost invitată la Școala franceză și la Școala germană. Atât. Am fost însă la Cluj, în liceele clujene, la o întâlnire cu elevii și am avut un sentiment extraordinar. Mi se pare uneori că viața culturală în țară este mai vie decât în București. Și eu am venit din provincie și mult timp m-am considerat o provincială venită la Centru, deși probabil nu mai sunt. Toate centrele sunt iluzii, dar asta o descoperi doar când ajungi mai aproape”, a precizat Gabriela Adameșteanu la Cluj.

Gabriela Adameșteanu a continuat seria confesiunilor mărturisind că este în același timp plăcut și jenant că autorul în zilele noastre trebuie să participe la propriul său marketing, „că trebuie să își susțină cărțile vorbind despre ele. „Într-un fel este plăcut, dar te simți și prost ca atunci când vorbești despre lucruri intime în public”, a spus Gabriela Adameșteanu.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Scriitoarea a vorbit în fața publicului clujean despre cartea Drumul egal al fiecărei zile, roman care a primit în 1975 Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei. „Premiile arată bine pe CV-ul meu dar realitatea nu este niciodată cea pe care o vedem. În primul rând pentru că premiul de debut îl împărțeam cu un scriitor clujean, Grigore Zanc, iar Premiul Academiei l-am primit fiindcă, așa cum îmi spunea o mătușă, în acel an nu se mai plătea. Nu aveam de gând să devin o scriitoare care să aibă ediție de autor. Eu cred că oamenii au destine diferite și poate mai multe vieți și că în viața asta pe care o știm, unii sunt mai norocoși ca alții. La fel se întâmplă și în cazul cărților al căror noroc e dat de public și de generațiile care se reînnoiesc. Drumul egal și Dimineața pierdută sunt cele mai norocoase cărți ale mele”, a spus Gabriela Adameșteanu.

Gabriela Adameșteanu a citit la Cluj, în cadrul Festivalului Internațional de Carte Transilvania, câteva paragrafe din volumul Anii romantici, apărut în 2014 la Editura Polirom în seria de autor Gabriela Adameșteanu. Autoarea a primit din partea festivalului Premiul „Cartea care dăinuie” pentru volumul Dimineață pierdută. 

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

 

Gabriela Adameșteanu este absolventă a Facultății de Litere. Până în 1990, redactor de dicționare (timp de 19 ani) si redactor de literatură română (timp de 5 ani). A condus revista 22 (timp de 13 ani) și suplimentul ei Bucureștiul cultural (timp de 7 ani). Premiul Hellman-Hammett pentru jurnalism atribuit de Human Rights Watch (2002). Vicepreședintă (2000-2004) și apoi președinta a Centrului PEN Roman (2004-2006). Membră a Juriului Uniunii Latine (2007-2009). Președintă de onoare a primei ediții a Premiului Goncourt Românesc (2013). Chevalier de L’Ordre des Arts et des Lettres (2014). Romanul ei Dimineața pierdută a fost dramatizat și pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra, cu o distribuție de aur (decembrie 1986 –februarie 1990), într-un spectacol devenit clasic. Are patru romane (Drumul egal al fiecarei zile, 1975; Dimineața pierdută, 1984; Întâlnirea, 2007; Provizorat, 2011), două volume de proză scurtă (Dăruiește-ți o zi de vacanță, 1979; Vara-primavara, 1989), două volume de jurnalism (Obsesia politicii, 1995; Cele două Românii, 2000), un volum de memorialistică (Anii romantici, 2014) și două romane traduse din franceză (unul în colaborare). Cărțile ei de proză au fost traduse în 15 limbi.


Publicitate

Postaţi un comentariu