Gabriela Adameșteanu, la Festivalul de Literatură de la Cluj: În România există tipare culturale rămase dintr-o lume primitivă

Foto: Dan Bodea

Două nume grele ale romanului românesc contemporan, Gabriela Adameșteanu și Florina Ilis au fost luni după-amiază invitatele Festivalului Național de Literatură Cluj-Napoca în cadrul unei întâlniri desfășurate în Sala Popovici a Facultății de Litere.

Solicitând ca întâlnirea cu cititorii cărților sale să se desfășoare la Facultatea de Litere, Gabriela Adameșteanu a vorbit deschis, în fața studenților și a profesorilor prezenți în sală, despre structura celui mai recent volum al său, „Anii romantici”, dar și despre ce înseamnă a scrie o carte sub presiunea editurii. Întâlnirea a fost moderată de directorul departamentului de Literatură română și teoria literaturii a Facultății de Litere, conf. dr. Călin Teutișan, amfitrion fiind și scriitoarea Florina Ilis.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

„După părerea mea sunt două feluri de cărți. Există unele pe care le porți în tine și vei ajunge să le scrii, dacă ajungi să scrii. Multor oameni viața nu le dă oportunități ca să publice sau să se așeze să scrie o carte. Mai sunt cărțile pe care le scrii sub formă de proiect, când ai o idee sau un program. Din experiența mea există aceste două tipuri de cărți. Aceasta era o carte scrisă cumva în mine și trebuia să o duc la final. Nu m-am gândit la cine îmi va citi cartea, nefiind o carte de proză”, a mărturisit Gabriela Adameșteanu. Scriitoarea a vorbit și despre sensul ambiguu al titlului volumului. „Anii aceia au rămas de fapt nerezolvați pentru unii dintre noi, pentru unele generații. Au rămas într-o nebuloasă politică, juridică și până la urmă istorică”, a explicat Gabriela Adameșteanu. „Pentru fiecare om pot să existe ani romantici, nu în sensul personal, ci din punct de vedere social. Aceștia se termină când începi să trăiești viața la modul practic și pragmatic. Dacă nu ar fi fost evenimentele din jurul anului 1989, eu nu aș fi avut ani romantici și trăiam foarte bine fără ei. Cartea este a mea despre mine. Lucrul cel mai minunat când scrii o carte este șansa pe care o ai ca, scriind ceva care este apropiat ție, să descoperi că se poate deschide și spre viețile altora, văzându-se pe ei personaje în cartea aceea”, a mai spus scriitoarea.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Gabriela Adameşteanu a remarcat faptul că poporul român este crescut în tipare de idealizare prea apăsate. „Idealizăm personalitățile, idealizăm epocile și fără îndoială că dacă noi aveam informația corectă despre cum arată lumea tranziției sau capitalismul incipient, altfel am fi acceptat acest model și n-am fi trăit aceeași exaltare. Asta se referă și la felul în care percepem personalitățile. Idealizăm fie un scriitor viu, fie un scriitor mort, fie un politician și chiar dacă tot nouă nu ne plac, facem mai departe același lucru. Există tipare culturale rămase dintr-o lume primitivă. Am fost frapată, când am fost în Franța, de nivelul cultural diferit al oamenilor care lucrează în cultură. Primul interviu care mi-a fost luat a fost din partea unei doamne librar. Mi-a adus comentarii care erau ca ale unui critic literar. Chiar și acum văd nivelul jurnaliștilor de provincie din Franța, extrem de aplicat, cu volumele în geantă, cu observații. E o țară mult mai egalizată cultural”, a declarat, la Cluj, Gabriela Adameșteanu.

IMG_9592

„Anii romantici”, de Gabriela Adameşteanu, s-a numărat printre volumele cu cele mai mari vânzări la ediţia din acest an a Salonului Internaţional de Carte Bookfest, desfășurat la sfârșitul lunii mai la București.

 [stextbox id=”custom”]Gabriela Adameșteanu s-a născut în 1942 la Târgu Ocna, într-o familie de intelectuali. A absolvit școala generala și liceul în Pitești, iar Facultatea de Limba si Literatura Romana, la Universitatea din București. A fost redactor de enciclopedii (septembrie 1965 – decembrie 1984) și „literatura actuală” (ianuarie 1985 – aprilie 1990). Membră a Uniunii Scriitorilor (din 1980) și a Grupului pentru Dialog Social (ianuarie 1990 – mai 2014). A lucrat 16 ani la revista 22 (redactor-șef adjunct și apoi redactor-șef). A inițiat și condus suplimentul ei literar, Bucureștiul Cultural (1998-2013). Membra a juriului internațional care acorda premiul Uniunii Latine (2007-2010). Vicepreședinta (2000-2004) și președinta (2004-2006) a Centrului PEN Român. A primit Premiul Hellman-Hammett pentru curaj în jurnalism atribuit de Human Rights Watch (2002) și titlul „Chevalier de L’Ordre des Arts et Lettres” (2013) atribuit de Ministerul de Cultura al Franței. Constant reeditate în România, cărțile ei au fost traduse și publicate în 15 limbi.[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu