Freelancing: noul stil de muncă în IT

După 13 ani în care a lucrat pe baza unui contract individual de muncă, în urmă cu doi ani Sergiu Damian a luat decizia, împreună cu soția lui, de a-și schimba modul de abordare a carierei. Când și-a asumat acest risc, nu a stat foarte mult pe gânduri. Era momentul să fie independent de un angajator și să fie în controlul proiectelor în care se implică, iar pentru asta avea nevoie doar de determinare și curaj. „Ne plăcea foarte mult ce făceam și atunci cădeam adeseori în capcana timpului: mergeam la 9.00 la serviciu și plecam uneori după ora 19.00 sau chiar 20.00. Stăteam peste program nu pentru că ne cerea cineva, ci pentru că ne plăcea ce facem și eram foarte motivați. După ani de zile de lucrat așa ne-a dat seama că nu mai știm cine suntem noi de fapt și ce ne dorim de la viață, ci facem ce e nevoie în organizație, lucru foarte frumos de altfel, dar care se putea face mai eficient, în mai puține ore pe zi”, spune Sergiu.

Ținta lui este astăzi să lucreze în jur de 24 de ore pe săptămână și în rest să aibă timp liber pentru pasiunile și gândurile lui și pentru familie. Deși era obișnuit aproape zilnic să rămână peste programul impus de compania în care lucra, nu pentru că era obligat, ci pentru că era dornic de performanță, astăzi foarte rar i se întâmplă să se dedice proiectelor mai mult decât își stabilește de la început. L-am întâlnit pe Sergiu la biroul său de freelancer dintr-o casă din cartierul Gheorgheni, acolo unde foarte detașat și relaxat ne-a povestit mai multe despre nevoia acestei schimbări majore în cariera sa.

Bani de buzunar

Sergiu a copilărit și a crescut în Cluj-Napoca, urmând Liceul Teoretic „Avram Iancu” la o clasă specială de matematică. A fost olimpic la fizică și pe parcurs a descoperit calculatorul lăsându-se  „virusat” de el. A urmat Facultatea de Automatică și Calculatoare la Universitatea Tehnică, precum și un an de studii aprofundate, fiind fascinat întotdeauna mai degrabă de gândirea soluțiilor, respectiv de a traduce nevoia unui client exprimată în limbajul zilnic, într-un software, decât de scrierea de cod în sine.

Despre anii de liceu, în care a început să câștige bani prin propria muncă, își amintește astăzi cu nostalgie, referindu-se la atmosfera într-un fel romantică a acelor timpuri. „Eram în clasa a noua și aveam un vecin contabil care ținea contabilitatea la o farmacie și care nu mai făcea față muncii cu creionul pe hârtie. Eu, având calculator, întotdeauna mi-am dorit să fac ceva util cu el, pentru mine sau pentru cei din jur. Astfel, l-am chemat pe acel vecin să văd dacă pot să îl ajut cumva. În acea vreme, în anii ’90, probabil eram singurul cu calculator de pe stradă. Aveam un PC 286 și era mare lucru că avea ecran color. Am început cu cartea de FoxPro pe genunchi și cu vecinul meu în partea dreaptă și așa am ajuns să fac un soft de contabilitate. Acesta a fost hobby-ul meu pe parcursul liceului. Am înțeles ce înseamnă să discuți cu un client și la un moment dat aveam și clienți cărora le trimiteam dischete prin poștă, iar ei îmi trimiteau banii. Eram oarecum independent de părinți din punct de vedere financiar și am putut să îmi cumpăr un casetofon de unul singur”, își amintește Sergiu.

Etapa ISDC

După ce în liceu a cochetat cu arhitectura de construcții, s-a concentrat în continuare pe domeniul IT. În timpul facultății a lucrat la o firmă unde monta rețele, trăgea cabluri și asambla calculatoare. Nimic din toate acestea nu le-a făcut pentru bani, spune astăzi Sergiu, ci își dorea să fie activ, să învețe și să acumuleze cât mai multe cunoștințe. „A fost o întâmplare să mă specializez pe tehnologii Microsoft și, după facultate, perioada cea mai longevivă în cariera mea a fost în firma ISDC Romania unde am fost angajat din 2004, până în 2013 și în continuare colaborez cu ei ca freelancer. Acolo am fost manager de departament, am construit cu ajutorul colegilor un departament pe tehnologii Microsoft, ceva ce nu exista înainte în firmă și în 2007 m-am retras din management și am rămas pe rol de software architect revenind în zona mai apropiată de sufletul meu. În 2009 am avut un băiețel împreună cu soția mea și de atunci viața noastră s-a redefinit”, precizează Sergiu.

Astfel, Oana, soția lui, care era manager de recrutare în ISDC, a îmbrățișat cariera de pictor și pe cea de mamă începând cu anul 2009, fiind urmată de Sergiu în 2013. „De atunci, lucrez mai puțin, trăim la fel, am mai mult timp pentru familie, am mai multe libertate de a decide în ce proiecte mă implic și în ce proiecte nu mă implic, particip și vorbesc la conferințe, am cunoscut multe dintre firmele din Cluj care până în 2013 îmi erau competitori. Acum acționăm pe aceeași piață, ne ajutăm, colaborăm”, precizează Sergiu. Trecerea de la un salariu stabil și garantat, la venituri fluctuante, nu a fost ușoară și, ca orice trecere de la o carieră stabilă la freelancing, implică o anumită perioadă de adaptare.

În compania în care a lucrat până în 2013, programul oficial era de la 9.00 la 17.00, cu o pauză de masă. „În organizațiile mari, sunt multe ședințe care fragmentează ziua. De aceea, după o serie de ședințe mă apucam de lucru efectiv la ora 16.00 și nu aveam cum să termin până la ora 17.00 sau 18.00 și atunci terminam mai târziu. La ora aceea oricum mintea era obosită și nu mai aveai productivitate. Multe organizații au dificultăți în a-și ajuta oamenii să fie cu adevărat productivi, pentru că încastrarea într-un program fix și reguli stricte inhibă creativitatea și productivitatea. Astfel, și eu și soția mea lucram mai mult, aceasta fiind opțiunea noastră neavând copil, fără să ne dăm seama că lucram aproape zilnic peste program. Nu ne măsuram au contorizam timpul, ci pur și simplu eram dornici de performanță și motivați”, declară Sergiu.

Freelanceri  în cooperativă

Odată ieșit din zona corporate nu și-a dorit să plece în străinătate și să rămână acolo, ci a continuat să profeseze în Cluj aceeași meserie, însă în regim freelance. În excursia sa prin viață, cum îi place să spună astăzi, a avut șansa de a fi însoțit de un grup de prieteni freelanceri, fiecare cu skill-urile lui, alături de care a format grupul iQuarc.

„Avem fiecare clienții proprii, nu există o ierarhie între noi și multe dintre decizii le luăm împreună. Vrem să arătăm și altora că dacă ești freelancer și ești singur e mult mai greu, decât dacă formezi o cooperativă. Deși în România termenul trimite la cooperativele agricole de producție din trecut, în Olanda și în alte țări în care am fost e foarte folosit conceptul acesta. Sunt designeri în domeniul IT care și-au format entitate juridică sub formă de cooperativă și care le oferă asistență juridică și fiscală. De asemenea, le oferă un brand și o legitimare care vine din partea grupului, în plus față de reputația lor”, precizează Sergiu Damian.

Ca freelancer are perioade în care se întâmplă să lucreze mai mult, sau să lipsească de acasă când pleacă în străinătate, dar nu este obligat să se conformeze unui program fix. Are o agendă pe care și-o stabilește cât mai din timp, dar niciodată nu se bazează că va lucra 40 de ore pe săptămână. „La cei 36 de ani pe care îi am, ținta mea în prezent este să lucrez cam 24 de ore pe săptămână și în rest să fiu liber pentru gândurile mele și pentru familia mea. Aș vrea să fiu activ profesional între 30 și 40 de ore, dar doar 24 de ore să fie lucrate pentru clienți sau pentru trai, iar restul să fie timp dedicat conferințelor, studiului, sau pregătirii pentru anumite traininguri”. În prezent, Sergiu lucrează pe baza colaborărilor pe o perioadă nedeterminată, dar cu timp parțial și limitat pe săptămână, dar are și proiecte limitate sau traininguri. Se întâmplă și astăzi să cadă în capcana de a lucra peste programul pe care și-l impune, dar asta doar din dorința de a termina mai repede un proiect. „Am avut o perioadă în care organizam un training, eram speaker la conferința ITCamp în Cluj și aveam și de livrat un proiect ceea ce m-a obligat să lucrez și noaptea. Atunci mi-am data seama că e important să am o atenție mai mare la planificarea timpului și la cât pot să gestionez în paralel”, spune Sergiu.

Ceea ce și-ar dori să facă Sergiu în viitor, ar fi să pornească împreună cu prietenii și colaboratorii săi un produs care să fie util pentru anumiți clienți, astfel încât să existe perioade în care chiar și nemuncind deloc produsul să genereze venituri pasive. „Sunt foarte multe idei și oameni profesioniști în IT însă a avea o idee de produs câștigător nu este ușor. Puțini dintre noi au ajuns să genereze venituri pasive și chiar și așa apar concurenți care îți fură din piață și tot trebuie să te lupți în permanență. Nu îmi imaginez că pensia mea va arăta ca a părinților sau a bunicilor mei, ci că voi avea mai multe pensii din diverse surse. Ceva, oricum, voi face în mod activ tot timpul și nu voi sta într-un fotoliu să fac sudoku și să îmi aștept pensia”, precizează Sergiu Damian.

Deși românii nu au ajuns la nivelul de curaj al americanilor, în a căror cultură a avea un faliment personal sau al companiei nu este o problemă, Sergiu  încurajează apariția startup-urilor pornite de absolvenți. „Pentru ei e momentul cel mai potrivit să pornească  o afacere pe cont propriu pentru că la acea vârstă sunt cele mai mici riscuri. Când vine salariul, vine și creditul și intri în această capcană care nu-ți permite să îți asumi riscuri. În străinătate, dacă ai avut un faliment și pornești o nouă afacere, lumea se uită cu mai mult respect la tine. La noi, un faliment al unei companii este ceva dezastros, iar managerul este considerat incompetent. Dimpotrivă, eu consider că a gestiona o afacere este un job foarte complex în care toți actorii implicați au visele și nevoile lor. Din greșeli înveți. Diferența fundamentală dintre părinții noștri și noi este că ei trăiau într-un sistem în care opțiunile în carieră erau limitate și predefinite, în timp ce noi putem să visăm, să ne dorim lucruri”, declară Sergiu.

„Nu îmi imaginez în nici un caz că urcând în ierarhie ai mai mult timp liber. Se schimbă tipul de task-uri, cresc riscurile, iei decizii mai dificile, dar în nici un caz nu câștigi timp. Eu cred că oamenii care au un echilibru între viața profesională și viața privată, au acel echilibru nu prin prisma rolului pe care îl au în organizație, ci pentru că au învățat singuri să fie eficienți”, Sergiu Damian, freelancer